Share
Moroșenisme și alte cele, de Teofil Ivanciuc: Dracii lor sau dracii noștri?

Moroșenisme și alte cele, de Teofil Ivanciuc: Dracii lor sau dracii noștri?

Cu ocazia Halloween-ului și a erupției de dovleci ciopliți și de măști grotești, multe spirite s-au inflamat, solicitând expulzarea sărbătorii occidentale, percepută ca de import, malefică, chiar satanistă (totuși, cuvântul înseamnă „ajunul zilei Tuturor Sfinților” – All Hallows Eve, nicidecum „Iadul va învinge” – Hell will win!) și rămânerea la credința noastră strămoșească, pură și neîntinată, în care cică noi nu ne ocupăm nicidecum cu asemenea lucruri reprobabile…

Oare chiar așa să fie?!

De fapt, de când lumea, românii și-au avut mascații și „dracii” lor, majoritatea mult mai înspăimântători decât drăcușorii veniți din Vest…

Iată câteva exemple:

Până foarte recent, de Anul Nou, bărbați mascați în „moși” (vezi fotografia din colecția Muzeului Maramureșean, realizată la Poienile Izei în 1991) umblau pe la case, bătând pământul cu ciomegele, ca solul să nu uite să se dezghețe, să-i dea drumul ierbii…

În unele părți ale țării, „Cuci” îmbrăcaţi în fuste, cu glugi pe cap și beţe în mâini, alergau în dimineaţa de după Lăsatul Secului după copii, fete și femei, pe care adesea îi trânteau și îi bruscau…

În Săptămâna Nebunilor (suprapusă de Săptămâna Albă), bărbați îmbrăcați în haine femeiești intrau în șezători, unde făceau tot felul de nebunii, luând femeile la joc și folosind expresii licențioase, însoțite de gesturi obscene…

În urmă cu 2-3 generații mai existau mascații de la ceremoniile funebre, ce-și luau înfățișări animaliere sau hidos umanoide și care jucau jocuri hilare de priveghi, chiar în încăperea cu mortul (obicei atestat pe Valea Izei)… Și nimeni nu se scandaliza pentru asta…

De Rusalii, mai la sud se performează și azi Călușul, un membru al cetei fiind „Mutul”, personaj ciudat şi misterios, dotat cu un falus de lemn și ascuns după o mască de țap…

De sărbătorile de iarnă întâlnim încă frecvent „Capra” și „Ursul”, la aceste jocuri participând tineri mascați în diverse personaje, inclusive în „draci”, apoi, vedem „dracii” din trupele de „Viflaim”, dar găsim și „draci” singulari, de capul lor, care bântuie ziua în amiaza mare pe ulițele anumitor sate (anul trecut, la Rona de Sus au fost peste 20), încercând să înspăimânte trecătorii.

Măștile la români, integrale – gen costum ori reductive – acoperind numai capul, de tip fitomorf, zoomorf, demoniac ori antropomorf, utilizate la atât de variate ocazii, sunt neînchipuit de vechi, cele mai recente datând de pe vremea când poporul era ceva mai credincios decât în ziua de azi!

Ele nu au fost împrumutate de nicăieri, aparțin tezaurului tradițional românesc (pe care avem datoria să-l transmitem mai departe), nu aparțin nici unui cult satanic, nu sunt în antiteză cu creștinismul și au un rol tonifiant, înveselind și deconectând totodată, scoțând din cotidian și speriind un pic, ritualic, poporul.

Da, de acord că nu are rost să împrumutăm „demonii” de Halloween, doar avem și noi „dracii” noștri, față de care cei ai americanilor sunt mici copii!

Și, de fapt, nu cred că e nimic rău în asta. Dacă toți dracii din lumea asta ar fi la fel de nocivi, am trăi ca în Paradis…

Teofil IVANCIUC

Foto – 1991, Moși, Poienile Izei, V. Mănăstireanu

Citește și

Tezaurul de aur de la Sarasău face turul lumii


Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.



Lasă un comentariu