Astăzi, 15 martie, se împlinesc 64 de ani de la botezul lui Nicolae Steinhardt, evreul convertit la ortodoxie.
La 15 martie 1960, în timp ce se afla la închisoarea Jilava, el a fost botezat de ieromonahul basarabean Mina Dobzeu, naş de botez fiindu-i Emanuel Vidraşcu, un coleg de lot. După Revoluţie, a publicat celebrul „Jurnalul fericirii“, operă monumentală în care descrie pe larg acest moment:
„Părintele Mina, călugărul ortodox, mi-a impus numai câteva lecţii de catehizare şi le facem şezând pe marginea unui pat de fier, cu spatele spre uşă, unul lângă altul, vorbind în şoaptă (…) Lecţiile de catehizare merg foarte repede, părintele Mina e îngăduitor şi nepretenţios, şi e drept că şi eu mă dovedesc a cunoaşte destul de multe. Cei trei preoţi se sfătuiesc între ei, apoi vin să mă întrebe, vreau să fiu catolic sau ortodox? Le răspund fără şovăială că ortodox. Foarte bine. Mă va boteza călugărul. (…) Nu se poate şti când vom fi scoşi din celula 18 (e de tranzit) şi răspândiţi pe unde s-o nimeri. Este aşadar bine să nu mai amânăm. Botezul va avea loc la cincisprezece ale lunii.
La repezeală – dar cu acea iscusinţă preoţească unde iuţeala nu stânjeneşte dicţia desluşită – părintele Mina rosteşte cuvintele trebuincioase, mă înseamnă cu semnul crucii, îmi toarnă pe cap şi pe umeri tot conţinutul ibricului (căniţa e un fel de ibric bont) şi mă botează în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. De spovedit, m-am spovedit sumar: botezul şterge toate păcatele. Mă nasc din nou, din apă viermănoasă şi din duh rapid.
Cine a fost creştinat de mic copil nu are de unde să ştie şi nu poate bănui ce-nseamnă botezul. Asupra mea se zoresc clipă de clipă tot mai dese asalturi ale fericirii! (…) Este adevărat că botezul este o sfântă taină, că există sfintele taine!”.
Nicu-Aurelian Steinhardt s-a născut în 29 iulie 1912, într-o familie de evrei din comuna Pantelimon, județul Ilfov. Tatăl său, Oscar, inginer și arhitect, era veteran decorat din Primul Război Mondial. El l-a învățat curajul.
Despre mama sa, viitorul monah scria că era poreclită „Bunătate”: „Mi-o amintesc dând bucățele de zahăr cailor înhămați la trăsurile care, pe vremuri, își așteptau mușteriii de-a lungul trotuarelor”, spunea Steihnardt, citat de Nicolae Băciuț în volumul „Între lumi”.
La liceu ia avut colegi pe Constantin Noica, Mircea Eliade, Alexandru Paleologu și Dinu Pillat. Deși de religie mozaică, s urmat cursurile de Religie creștină cu Părintele Georgescu-Silvestru.
La 17 ani, frecventa cenaclul „Sburătorul“ al lui Eugen Lovinescu. A debutat sub pseudonimul Antistihus.
În 1959, la 46 de ani, a fost arestat și inculpat în dosarul politic „Noica – Pillat“. A fost o ironie a sorții că a fost inclus în „lotul intelectualilor mistico-legionari“ tocmai el, un evreu care, în ultimii ani, fusese prigonit din cauza etniei sale de către regimul Antonescu.
Refuzând să depună mărturie împotriva foștilor colegi de liceu, Steinhardt a fost condamnat la 13 ani de muncă silnică.
În „Jurnalul Fericirii”, el povestește atât torturile la care erau supuși în închisoare, cât și trăirile spirituale din această perioadă. În închisoare, se ruga lui Hristos să-l ajute să nu-și trădeze prietenii. A fost eliberat la grațierea generală din 1964.
După eliberare, a mers la Schitul Darvari din Capitală, unde a primit Mirungerea și Sf. Împărtășane. A reînceput să scrie enorm și să publice în presa literară. Între timp, căuta să se închinovieze, dar trecutul de deținut politic îi îngreuna împlinirea dorinței.
Înaltpreasfințitul Părinte Justinian Chira și-a asumat primirea lui și l-a tuns monah la Mănăstirea Rohia în 16 august 1980. A primit ascultările de bibliotecar și…. de clopotar. Chiar scria că îi produce o bucurie imensă să tragă clopotele.
Între timp, a continuat activitatea publicistică, dar și ascultările mănăstirești, devenind căutat de mulți pentru sfaturi.
A plecat la Domnul în 29 martie 1989, înainte de căderea comunismului. Imediat după Revoluție, „Jurnalul fericirii”, despre convertirea sa în detenție, a devenit best-seller în România.
Între timp, „Jurnalul fericirii” a fost tradus în italiană, spaniolă, engleză, franceză, portugheză, greacă, maghiară, ebraică și, de curând, și în germană, potrivit basilica.ro.
