Astăzi, 30 martie, se împlinesc 35 de ani de la mutarea la Domnul a monahului Nicolae Steinhardt Delarohia, care s-a convertit la Ortodoxie, fiind botezat în închisoarea de la Jilava de către părintele arhimandrit Mina Dobzeu la data de 15 martie 1960, încarcerat și el.
La 29 iulie 1912 se naşte în comuna Pantelimon de lângă Bucureşti, Nicu-Aurelian Steinhardt, într-o familie evreiască. Între anii 1919-1929 urmează cursurile şcolii primare şi ale liceului „Spiru Haret”. După 1929 frecventează Cenaclul literar „Sburătorul” al lui Eugen Lovinescu, descoperindu-se în el germenii viitorului literat.
Îşi ia licenţa în Drept şi Litere la Universitatea din Bucureşti în 1934, iar în 1936 îşi susţine la Bucureşti doctoratul în drept constituţional, cu lucrarea „Principiile clasice şi noile tendinţe ale dreptului constituţional. Critica operei lui Léon Duguit”, publicată în acelaşi an.
În 1958 este arestat Constantin Noica şi grupul său de prieteni. La 31 decembrie 1959 este convocat la Securitate, cerându-i-se să fie martor al acuzării, punându-i-se în vedere că dacă refuză să fie martor al acuzării, va fi arestat şi implicat în „lotul intelectualilor mistico-legionari”. Anchetat pentru că a refuzat să depună mărturie împotriva lui Constantin Noica, este condamnat în „lotul Pillat-Noica” la 13 ani de muncă silnică sub acuzaţia de „crimă de uneltire contra ordinii sociale”.
După eliberarea din detenţie şi după moartea tatălui său, în 1967, Nicolae Steinhardt începe să caute o mănăstire unde să-şi trăiască restul zilelor, însă mai mereu era întâmpinat cu refuzuri, deoarece stareţii se fereau de un fost deţinut politic.
După moartea tatălui său, începe să își caute o mănăstire. Astfel, în anul 1973, N. Steinhardt vizita Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia, care l-a cucerit imediat şi pe deplin; în 1979 se stabileşte definitiv acolo, pe postul de bibliotecar, iar părintele Serafim Man îi promite că îl va călugări. La 16 august 1980 este tuns în monahism de către episcopul Iustinian Chira şi de către arhiepiscopul Teofil Herineanu, primind numele de „Nicolae”.
Aici, la Sfânta Mănăstire va pune în ordine cele peste 25.000 de volume ale bibliotecii – una dintre cele mai impresionante colecţii existente vreodată în mănăstirile româneşti – participă la slujbe, predică, dar îşi dedică timpul şi activităţii literare.
Steinhardt este creatorul unei opere unice în literatura română, „Jurnalul fericirii”, rămasă posterităţii drept „testamentul” său literar.
În martie 1989 angina pectorală de care suferea se agravează şi Steinhardt se decide să plece la Bucureşti pentru a vedea un medic specialist. Boala se agravează şi este obligat să-şi întrerupă călătoria şi să se interneze la spitalul din Baia Mare, unde moare câteva zile mai târziu, joi, 30 martie 1989, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii Rohia.
Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului: „fidelitatea în prietenie, suferința pentru Hristos, credința și mărturisirea până la martiriu” sunt virtuțile care îl recomandă drept un model pentru tinerii de astăzi.
Preasfinția Sa ne mai mărturisește faptul că „de la părintele Nicolae am învățat că, în fața celor care încearcă să ne umilească, să ne denigreze credința și valorile în care credem se cuvine să stăm cu fermitate și să le răspundem pe măsura netrebniciei lor, fără cruțare și iertare, pentru că atentează la însăși ființa noastră care este după chipul și asemănarea lui Dumnezeu!”.
Cu siguranță, această pleiadă a culturii, dar totodată unică și de o simplitate aparte: Nicolae Steinhardt, arhimandritul Serafim Man și Înaltpreasfințitul Părinte Iustinian, fac din Mănăstirea Rohia – printr-o evocare unică și nemaiîntâlnită a meșteșugului cuvintelor Preasfințitului Părinte Iustin –, o Mănăstire a culturii, a dorurilor spuse și poate, încă, nespuse. Este exact ceea ce afirma și N. Delarohia la un moment dat: „Dăruind lumina pe care nu o ai, o vei dobândi și tu!”.
„Situaţia creştinului e la fel de paradoxală ca a lui Don Quijote. E om şi i se cere să fie Dumnezeu. A fost creat curat şi e murdar, şi trebuie doar să se întoarcă la ceea ce a fost menit a fi. Altfel spus, el trebuie să lupte pentru a deveni ceea ce este”.
Veșnica lui pomenire din neam în neam!
