A fost instalat un nou preot în Parohia Satu Nou de Sus - 2 ore în urmă
S-a sărbătorit hramul Mănăstirii Baia Borșa - 7 ore în urmă
Amintirile care se întorc doar seara - 8 ore în urmă
„Muzica este stilul meu de viață” – Adina Dunca, un munte de talent confirmat de premii excepționale - 9 ore în urmă
7 decembrie – ziua în care România a pierdut moștenirea lui Brâncuși - 11 ore în urmă
Concertul solemn de colinde „Domnul pe Pământ”, de la Catedrala Episcopală din Baia Mare, ajunge la cea de-a XXI-a ediție - 11 ore în urmă
Rezultate foarte bune pentru CSM Baia Mare la Cupa României Fitness Challenge – cadeți - 12 ore în urmă
Inițiativă rară a Penitenciarului Baia Mare – deținuți la masă cu familiile lor, în afara unității - 12 ore în urmă
Un eveniment de rezonanță internațională la Academia Română, Filiala Cluj-Napoca - 12 ore în urmă
Viktor Orbán se pregătește pentru „lumea de după război” - 14 ore în urmă
Editorialul de miercuri: La Coștiui timpul nu mai are răbdare
Coștiuiul este un sat ce aparține de Rona de Sus. În partea de sud se învecinează cu Bârsana. Aici ar fi vorba de un drum de circa 2 kilometri prin care locuitorii Maramureșului istoric ar avea acces în ceea ce poate deveni o stațiune turistică cu peisaje edenice.
Coștiuiul a fost alcătuit din cetățeni maghiari, ucrainieni, germani, slovaci, români, polonezi și alte minorități. Într-un dicționar geografic al Ungariei, apărut la Buda, în 1851, satul Coștiui a fost o comună locuită de maghiari, ruteni și germani. În ceea ce privește confesiunea acestora, majoritatea erau romano-catolici, aproximativ 652 de greco-catolici. Localitatea e atestată documentar după unele surse în anul 1353.
Calea ferată Sighet-Coștiui, 15,6 kilometri, a fost inaugurată la 1 ianuarie 1883. Băile sărate celebre la vremea lor s-au deschis în anul 1967. Astăzi putem scrie doar despre paragina care a atins această stațiune turistică de mare perspectivă intrată în hățișul documentelor de post tranziție.
Revenind la vechile timpuri, e de spus ca aici au fost deschise numeroase mine de sare, care au adus o creștere demografică spectaculoasă având în vedere că minerii veneau să lucreze în această zonă, se instalau împreună cu familiile lor și deveneau oameni ai locului.
Astăzi s-a ales praful și pulberea de stațiunea turistică.
La Coștiui mai avem monumentul Sfântului Ioan Nepomuk, patronul minelor, care datează din anul 1742. De asemenea, un alt monument e Biserica romano-catolică Sfântul Ioan din Coștiui, construită între anii 1807-1812, cu exterior renovat în 1995, iar interiorul în anul 1997. În aceasta biserică se afla probabil singura pictură murală executată în perioada de tinerețe de Hollósy Simon. Ar mai fi de vizitat Capela Calvaria, construită în 1841-1842, Biserica ucraineană Adormirea Maicii Domnului, construită în anul 1775, plus o pădure de larice care este rezervație naturală.
Din nefericire, toate acestea rămân nevăzute și nevizitate de către turiștii la care ar avea dreptul. Să sperăm că macar bazinul de înot se va reface, apa sărată vindecând bolile de oase. Până atunci încheiem prezentându-vă o imagine cu felul în care arăta stațiunea turistică Coștiui când lucrurile mergeau bine.
Marian ILEA

Citește și







1 Comentariu în această postare
Speomin Tureanu
Păcat de lacul Francisc, colmatat în urma unei alunecări de versant…Ar mai fi un obiectiv cu potențial – salina Apafi, singura salină din județul Maramureș care ar putea fi amenajată și redată circuitului vizitabil. Cunosc bine faptul că în anul 2003 Clubul de Speologie Montana din Baia Mare a intreprins o scurtă acțiune de cercetare a zonei, inclusiv cu intrare parțială în interiorul salinei.
https://speomontana.ro/wps/24-salina-apafi-costiui/