Încetul cu încetul, cu pașii noștri duhovnicești prin modul propriu al fiecăruia dintre noi încercăm să ne așezăm pe calea cea lăuntrică ce duce spre Sfântul și Marele Post, care va culmina cu Slăvitul Praznic al Învierii din morți a Domnului nostru Iisus Hristos.
Nu întâmplător duminica de mâine este numită „a Înfricoșătoarei Judecăți” (a lăsatului sec de carne) pentru că pericopa evanghelică ce se va citi în cadrul Sfintei Liturghii – Evanghelia după Matei cap. 25, versetele 31-46 – ne reamintește an de an și ne va reaminti până la sfârșitul veacurilor faptul că suntem trecători pe acest pământ și că din momentul nașterii ne îndreptăm cu o oarecare „viteză” spre viața de dincolo de moarte (adormire), unde, în funcție de modul de cântărire a faptelor noastre, vom obține sau nu un loc în Împărăția cea veșnică a lui Dumnezeu.
Totuși, ne atrage atenția titlul acestei duminici: „a înfricoșătoarei judecăți”. De ce este numită așa? Pentru că judecata pe care o va face Dumnezeu va fi înfricoșător de dreaptă, fiindcă la Tatăl ceresc nu există două măsuri sau vreo cale de mijloc. Așa ne învață Sfânta noastră Biserică prin învățăturile elementare de credință: „Știu faptele tale, că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, dacă ai fi rece sau fierbinte! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici fierbinte, am să te vărs din gura Mea” (Apocalipsa 3, 15-16). Pentru Hristos, noi trebuie să avem o singură alegere din cele două: bine sau rău, Rai sau Iad, lumină sau întuneric. Nu trebuie să ne amăgim cu faptul că ar exista o cale de mijloc, purificatoare.
Astfel, textul pericopei evanghelice este foarte lămuritor în acest sens; faptele milei sufletești și trupești au o importanță covârșitoare înaintea judecății celei drepte a lui Dumnezeu: a sfătui, a mângâia, a încuraja sunt fapte de milostenie spirituală, ca și a ierta și a suporta cu răbdare. Faptele de milostenie trupească sunt, mai ales, a-i hrăni pe cei flămânzi, a-i adăposti pe cei fără locuință, a-i îmbrăca pe cei mai sărăcăcioși, a-i vizita pe bolnavi și pe cei închiși în temniță și a-i îngropa pe cei morți.
Cu siguranță, nu ne dorim să facem păcate, însă, atunci când se întâmplă acest fapt, să cădem cu pocăință înaintea lui Dumnezeu, cerând iertare prin Taina Spovedaniei și pentru a ne ușura sufletul, ca îngerul păzitor să ne călăuzească spre gradina Raiului, în Împărăția lui Dumnezeu.
„Să ne curăţim mai înainte pe noi, fraţilor, cu împărăteasa virtuţilor; că iată a venit, aducându-ne nouă bogăţie nepieritoare; potoleşte umflarea poftelor şi împacă cu Stăpânul pe cei ce au greşit. Pentru aceasta cu veselie să o primim pe dânsa, strigând lui Hristos Dumnezeu: Cel ce ai înviat din morţi, păzeşte-ne neosândiţi pe noi, cei ce Te slăvim pe Tine, Cel ce singur eşti fără de păcat” (Slava Laudelor din Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, glasul I). Amin!
Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu
