Istoria bradului de Crăciun nu este foarte nouă, Sunt mai multe teorii și păreri, legende despre mai multe posibile origini ale celebrului, acum, brad de Crăciun.
Se crede că a fost utilizat pentru prima dată în vestul Germaniei, într-o piesă populară medievală despre Adam și Eva. În piesă apărea bradul pe ale cărui crengi erau agățate mere, simbolizând timid Grădina Raiului.
Apoi Pomul Vieții a început să apară în casele germanilor, împodobit inițial cu azimioare (semnul creştin al mântuirii), pentru ca apoi să-l „îmbrace” cu turtă dulce sau alte dulciuri.
Alte surse indică apariția bradului de Crăciun în secolul al VII-lea, când un călugăr venit să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu a folosit forma triunghiulară a bradului pentru a simboliza Sfânta Treime.
Date certe sunt însă din 1510, când pastorul Martin Luther a împodobit bradul cu lumânări, pentru a le explica copiilor lui modul în care strălucesc stelele pe cer. Mai târziu, Regina Victoria și Prințul Albert au apărut în „Illustrated London News”, împreună cu copiii, în jurul unui brad de Crăciun, în anul 1846.
În România nu se știe cu siguranță când a apărut, unele date spun că la mijlocul secolului al XIX-lea. Se mai crede că obiceiul ar fi putut fi adus în țară de studenți români plecați la studii în Germania sau Austria.
Însă alte surse arată că în 1866 a fost împodobit primul brad de crăciun în România, la palatul regal din București. Primele ornamente folosite erau flori din hârtie și fructe și se întâmpla la mai puțin de un an de la venirea în România a principelui Carol I.
Cert este că bradul a fost utilizat în mai multe culturi, plantele veșnic verzi fiind asociate cu viața veșnică.
