Share
Festivalul ”Atelier”: un omagiu adus lui Anton Tauf separă două piese de excepție

Festivalul ”Atelier”: un omagiu adus lui Anton Tauf separă două piese de excepție

În joia de 6 iunie, un omagiu adus celui care a fost Anton Tauf, desparte două interesante piese de teatru;  una care are abia perste 10 zile va împlini un an de la premiera mondială și alta de vârf a dramaturgiei secolului XX, cu nenumărate puneri în scenă.

17.00, Sala mare:  ”Brutus sau Uciderea lui Iulius Cezar”, de Tüncer Cucenoǧlu, regia Irakli Gogia – Akhmeteli Theatre din Tbilisi (Georgia). Vedem acest spectacol la aproape un an de la premiera sa mondială, care a avut loc pe 16 iunie 2018, la Akhmeteli State Drama Theatre Tbilisi (Georgia). Un alt unghi de vedere asupra lui Brutus, cel care, timp de secole, a fost care a fost considerat trădător și generatorul celebrei întrebări:  „Și tu, Brutus?” La publicarea acestei piese, actorul Orhan Aydin spunea:  ”Nu știu unde se va monta aceasta piesă pentru prima dată și ce minte luminată o va transpune în viața noastră, în carne și oase, dar aș vrea să fiu acolo în acea zi”. Ei, bine, pentru dvs.  acea zi e 6 iunie, ziua în care puteți vedea pentru prima dată transpunerea piesei ”în carne, oase și festival”. Spectacolul  (vezi foto sus) este supratitrat în limba română.

18.30, Sala Studio: Omagiu Anton Tauf.  Spectacolul ”Și mâine e o zi”, regizat de regretatul Anton Tauf la Teatrul Municipal Baia Mare, va fi urmat de lansarea volumului ”Anton Tauf – între vocație și damnare” de Eugenia Sarvari (Fundația Culturală ”Camil Petrescu”, 2017); prezintă criticul de teatru Doru Mareș.

21.30, Sala mare: ”Menajeria de sticlă” de Tennessee Williams, regia Diana Mititelu – Teatrul de Stat Constanța.
”Menajeria de sticlă” nu a luat premiul Pulitzer – precum alte două piese celebre ale dramaturgului american: ”Un tramvai numit dorinţă” şi ”Pisica pe acoperişul fierbinte” – dar are cea mai mare  încărcătură autobiografică. Numele real al autorului este Thomas, al mamei sale, Amanda, iar pe sora sa, instabilă psihic, o chema Rose, nume care se regăsesc în piesă. E drept că în piesă, pe soră o cheamă Laura, Rose fiind doar un supranume. Asta în pofida dificultății de a traduce în română jocul de cuvinte din textul în engleză, care face trimiterea la Rose.

Întrebată de ce a lipsit de la şcoală, Laura răspunde că a avut „pleurosis” (pleurezie),  dar fonetic se  înţelege „Blue Roses” (trandafiri albaştri) şi aşa o va numi băiatul din închipuita poveste de dragoste a Laurei. Interesant e că în această montare Laura își pierde defectul fizic de la picior, rămânând doar cu handicapul social (inadaptare, fragilitate).

 

 


Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.


Lasă un comentariu