Share
Reușită de excepție a prof. dr. Daniela Sitar-Tăut: Prima traducere în limba română a romanului „Contele de Chanteleine”, de Jules Verne

Reușită de excepție a prof. dr. Daniela Sitar-Tăut: Prima traducere în limba română a romanului „Contele de Chanteleine”, de Jules Verne

Prof. dr. Daniela Sitar-Tăut anunță cu bucurie prima apariție editorială a acestui an și, de asemenea, prima traducere în limba română a romanului „Contele de Chanteleine”, de Jules Verne.

Traducerea din limba franceză este semnată de Daniela Sitar-Tăut, iar prefața de Alexandru Buican. Cartea are 142 de pagini și a apărut la editura ACTAEON BOOKS.

„Când, în 1971, în Elveția, la Lausanne, a apărut – pentru prima dată în volum – un „nou” roman de Jules Verne, Le Comte de Chanteleine, lumea literară putea foarte bine să creadă că se afla în fața unei opere inedite. Dar și acolo, faptul de a fi fost publicat în același tom împreună cu Étonnante aventure de la mission Barsac, roman absolut apocrif, trebuie să fi aruncat o lumină îndoielnică asupra acestui text. Nici împrejurarea de a fi fost tipărit într-o serie de Opere (vol. XV), nu va fi avut darul de a favoriza această scriere, după cum se va vedea, urgisită, nedându-i-se o expunere adecvată.

În realitate, acest roman istoric, fusese publicat în urmă cu nu mai puțin de una sută și șapte ani, în 1864, în trei numere consecutive – octombrie-decembrie – ale revistei Musée des familles, an în care apărea în librării, celebrul azi, Voyage au centre de la terre. Musée de familles fusese revista ce, cu încredere în steaua tânărului autor, îi publicase prozele de început, printre care și micul și promițătorul roman, Martin Paz.

Opera s-ar părea că și-ar avea geneza în faptele unui personaj real, Pierre-Suzanne Lucas de La Championnière, unul dintre locotenenții lui Charrette (François-Athanase de Charrette de la Contrie, devotat regalității, participant la asediul palatului Tuileries și luptător în Armata Catolică și Regală în timpul bătăliilor din regiunea Vendée dintre anii 1793-1796). Dar intervin aici și circumstanțe biografice. Pe lângă faptul de a fi plasată acțiunea în regiunea Vandée, deci în Bretania natală, unchiul lui Verne, Prudent Allotte de la Fuyé, trebuie să-i fi povestit adesea despre acest erou local (sub titlul Mémoires sur la guerre de Vendée, memoriile lui La Championnière aveau să fie publicate în 1904), și se spune chiar că Jules i-ar fi întâlnit repetat pe copiii lui La Championnière, în cursul vizitelor pe care le făcea, adus de unchiul său, în castelul acestora de la Brains, lângă Nantes.

Acțiunea romanului se defășoară între 14 martie 1793 și 27 iulie 1894, sau 9 Thérmidor, după noua denumire impusă calendarului de către revuluționari. Contele de Chanteleine și-a părăsit castelul strămoșilor ca să lupte, sub stindardul Armatei Regale și Catolice, împotriva guvernului revoluționar. În urma sa, soția îi este omorâtă și fiica arestată, prin mijlocirea unui anume Karval, om al locului, dar care fusese alungat de pe domeniu pentru furt. Reîntors, împreună cu un credincios al său, Kernan, află că și fiica sa fusese ghilotinată. Mergând la cimitir, în taină, pe timp de noapte, întâlnește însă acolo pe tânărul cavaler Henry de Trégolan, venit să-și plângă sora ucisă în împrejurări similare. Trégolan îi destăinuie contelui că, de fapt, fiica acestuia fusese salvată (lovitură de teatru), printr-o confuzie cu sora sa. Contele, Trégolan și Kernan se vor adăposti într-un sat pescăresc, sub anonimat, unde legătura dintre domnișoara Chanteleine și tânărul ei salvator va duce la căsătorie. Evenimentul se va celebra într-o grotă, faimoasă în ținut, Morgat, departe de spionii lui Karval.

Refugiații sunt totuși trădați, și contele arestat. Kernan reușește să răzbune familia contelui omorându-l pe Karval și e hotărât să-și dea chiar viața ca să-l elibereze pe Chanteleine. În momentul în care acesta urca scările eșafodului, telegraful transmite știrea că la Paris Robespiere a fost executat pe eșafod și așa-ziza epocă a Terorii s-a încheiat. Tinerii se vor căsători, iar Chanteleine, care între timp a îmbrăcat haina monahală, va renunța la prerogativele sale ca să aducă alinare sufletească vandeenilor”, precizează prof. dr. Daniela Sitar-Tăut.

Daniela Sitar-Tăut s-a născut în noiembrie 1972, în Baia Mare, Maramureş. Este eseist și critic literar.

Licenţiată a Facultăţii de Litere din Baia Mare, specializarea română-franceză (2001). Doctor în filologie al Universităţii de Vest, Timişoara (2006), cu teza Estetica donjuanismului. O analiză a fenomenului autohton. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Administrator al Editurii ACTAEON BOOKS. Prezentǎ în numeroase volume colective. Prefaţator, redactor de carte. A debutat în 2002 în revista „Poesis”. A publicat peste 400 de studii, articole, cronici literare, interviuri în reviste din ţarǎ şi din strǎinǎtate.

În perioada 2010-2014 a funcționat ca lector de limba română la Universitatea Comenius din Bratislava. A participat şi organizat numeroase sesiuni de comunicări ştiinţifice, colocvii şi simpozioane naţionale şi internaţionale, inițiate de Academia Slovacă de Ştiinţe, Universitatea Comenius (Bratislava), Universitatea Carolinǎ (Praga), Institutul Cultural Român (Praga), Institutul Limbii Române, Universitatea din Granada, Muzeul Literaturii Române, Academia de Ştiinţe din Republica Moldova, universităţile din Cluj-Napoca, Baia Mare, Craiova, Bucureşti. Profesor asociat al Universităţii de Nord, Baia Mare, Facultatea de Litere (2001-2002, 2004-2007) și al Universităţii de Vest „Vasile Goldiş”, filiala Satu Mare (2004-2007), în cadrul cǎrora a ținut cursuri și seminarii de literatură universală, literatură interbelică şi contemporană, literatură pentru copii.

Este profesor la Colegiul Național „Vasile Lucaciu” din Baia Mare. De-a lungul timpului, a obținut numeroase premii pentru critică literară în Transilvania.

Respect și prețuire!

L.C.H.


Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.



Lasă un comentariu