Viața unui om, dedicată credinței este imposibil de redus în cuvinte. Astfel de viață este o sursă inepuizabilă de inspirație și învățăminte pentru cei din jur. În zi sfântă de duminică și sfârșit de primăvară, avea să se nască Ion Chira, pe numele de botez, în satul Plopiș din comuna Șișești. După studiile liceale, chemarea spre Dumnezeu i-a purtat pașii către Mănăstirea Rohia, la numai 20 de ani. Nici lacrimile care curgeau cu nemiluita din ochii mamei, nu l-au putut întoarce din drumul care-i era destinat.
A trecut prin toate treptele monahale iar cartea i-a fost cel mai bun prieten, după Dumnezeu. În anul 1941, Ioan Chira a intrat ca frate la Mănăstirea Rohia, unde în anul 1942 a fost tuns în monahism, sub numele Iustinian. Tot în 1942 a fost hirotonit ierodiacon, apoi, în 1943, ieromonah. A devenit stareţ al acelei mănăstiri (1944 – 1973), unde a desfăşurat o impecabilă activitate gospodărească şi pastorală. În 1948 a devenit protosinghel, iar în 1967 arhimandrit. A studiat la Seminarul Teologic Ortodox Român din Cluj şi apoi la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, unde a obţinut licenţa.
La 11 iunie 1973 Sf. Sinod l-a ales episcop-vicar al Episcopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, cu titlul Maramureșanul, iar hirotonirea episcopală a avut loc în data de 9 septembrie 1973. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis la 9 iunie 1990 numirea lui Iustinian Chira ca locţiitor al arhiepiscopului Teofil Herineanu al Clujului, stabilindu-i reşedinţa la Baia Mare. În data de 27 septembrie 1990, Sfântul Sinod a reînfiinţat Episcopia Maramureşului şi Sătmarului şi l-a numit episcop eparhiot pe Iustinian Chira. Instalarea sa în funcţie a avut loc în data de 11 noiembrie 1990, în Vechea Catedrală Greco-Catolică din Baia Mare. În noua slujire, a înfiinţat un seminar teologic în Baia Mare.
Activitatea de 37 de ani de slujire, a Episcopului Justinian Chira a fost răsplătită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care a decis să i se acorde titlul de arhiepiscop onorific al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, la data de 13 decembrie 2009.
Preasfințitul Iustinian Chira a desfășurat o bogată activitate misionar-pastorală, administrativ-gospodarească și culturală, rectitorind Episcopia Maramureșului și Sătmarului. De-a lungul vremii, Preasfintitul Iustinian a scris cuvinte de învățătură în diferite publicații bisericești și laice, dintre care amintim: „Viata Ilustrată”, „Renașterea”, „Tribuna Ardealului”, „Telegraful Român”, „Mitropolia Ardealului”, „Mitropolia Banatului”, „Îndrumătorul bisericesc”, din Sibiu, „Îndrumătorul pastoral”, din Alba-Iulia.
La rândul său, el însuși a editat „Îndrumătorul bisericesc”, în Cluj Napoca (1978-1989), și foaia eparhială „Graiul Bisericii Noastre”, în Baia Mare. Dintre cărțile care au văzut lumina tiparului, sub semnătura sa, le amintim pe: „Darurile Bisericii” (Cluj Napoca, 1983) și „Viața Maicii Domnului” (Cluj Napoca, 1986).
In data de 7 iulie 2011, cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, în Paraclisul Episcopal din Baia Mare, după săvârșirea slujbei de „Te Deum”, Preasfințitului Iustinian Chira i s-a oferit ordinul „Steaua României în grad de cavaler”. A lăsat în urma lui peste 45.000 de volume și 195 de caiete în manuscris iar biblioteca Mănăstirii Rohia, îi poartă astăzi numele.
Casa memorială – Iustinian Chira din Plopiș păstrează în totalitate forma și arhitectura inițială, iar în interior au fost expuse obiecte personale ale arhiepiscopului: veșminte, mitră, haine monahale, cărți, fotografii, dar și obiecte tradiționale, pentru a fi înveșnicite și pentru a păstra vie memoria acestui vrednic fiu al ținutului Maramureșului. Credincioșii care calcă pragul casei se simt inspirați și conectați la spiritualitate, meditând profund la exemplul și învățăturile arhiepiscopului Iustinian Chira.
Prin fidelitatea sa faţă de credinţa ortodoxă, tradiţia liturgică şi canonică a Bisericii ortodoxe, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Justinian rămâne în memoria tuturor ca fiind un ierarh luptător şi un evlavios slujitor liturgic. „Voievodul Spiritual al Maramureşului”, așa cum era supranumit, a fost un mare patriot, iubind şi apărând valorile spirituale şi culturale ale poporului român.
IPS Iustinian Chira a încetat din viaţă la vârsta de 95 de ani, la 30 octombrie 2016. 
Mormântul Înaltpreasfinţitului se află la Mănăstirea Rohia, mănăstire pe care a păstorit-o timp de aproape 30 de ani.
Există puține întâlniri în viață care ne marchează destinul, prin impactul și lumina pe care le transmit minții și sufletelor noastre. Unii dintre noi am fost privilegiați de a-i întâlni privirea și a primi un sfat duhovnicesc. Avea în ființa și-n ochii săi, ceva care venea de Sus și mângâia sufletul cu pace interioară. Înțelepciune, credință desăvârșită, vorbă bună și blândă, fire răbdătoare și jertfelnică, va rămâne pentru veșnicie în inimile credincioșilor.
sursa:crestiniortodox.ro; ziarullumina.ro
Lăcrimioara ZOTA
