Share
Iconostasul pe scripeți de la Băiuț – un unicat și totodată un simbol al toleranței religioase

Iconostasul pe scripeți de la Băiuț – un unicat și totodată un simbol al toleranței religioase

Se spune că de la religie și politică se nasc adesea cele mai multe dispute între oameni, diferențele de ordin dogmatic sau ideologic ducând la interminabile discuții contradictorii.

Există un loc, poate nu întâmplător numit „La capătul lumii” unde toleranța religioasă ar putea fi amintită chiar și în manualele școlare ca exemplu de bună conviețuire.

Structura etnică și religioasă a Băiuțului este una foarte diversă. Diversitatea așa cum aminteam într-un articol anterior se transforma în unitate în momentul când cetățenii comunei coborau în subteranele minelor de aur, iar în fața pericolului totul se egaliza, ca mai apoi unitatea să revină la diversitate. De fapt se creea inevitabil frumosul concept de „Unitate în diversitate”.

În articolul de astăzi vom scrie despre relațiile de bună înțelegere dintre preoții și credincioșii bisericii ortodoxe și romano-catolice din localitățile Băiuț și Strâmbu-Băiuț.

Preoții celor două culte au slujit în aceași biserică mulți ani la rând.

Biserica ortodoxă cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Băiuț

Diferențe dintre slujbele de rit ortodox și romano-catolic în cea ce privește decorarea interiorului bisericii fiecare cu simbolismul specific, au impus găsirea unei soluții pentru buna desfășurare a ambelor ceremonii religioase.

Așa a apărut ideea de a crea un iconostas, care în timpul slujbei ortodoxe acoperă altarul și care să fie descoperit atunci când se țin slujbelele de rit romano-catolic.

Spiritul inventiv al minerilor a dus la o soluție inovativă, pus mai apoi în practică la atelierul de lăcătușerie din cadrul minei.

Ei au realizat un sistem de scripeți prin care iconostasul devenea mobil, pregătirea pentru următoarea slujbă realizându-se rapid și ingenios.

Iconostasul ortodox coborât în timpul slujbei religioase – Sursă foto Pr. Simion Gherman

Altarul descoperit cu iconostasul ortodox ridicat în timpul slujbei romano-catolice – Biserica Băiuț Sursă foto Pr. Jenei Janos

Ca acest demers de bună înțelegere interconfesională să fie desăvârșit s-a hotârât ca într-o dumincă să înceapă slujbele romano-catolicii, iar în urmatoarea ortodcșii printr-o rotalie care nu făcea decât să unească și mai tare această diversitate.

În anul 2008 credincioșii romano-catolici și-au construit o biserică proprie sub conducerea Părintelui Jenei Janos.

 

Biserica romano-catolică din Băiuț

Construirea noii biserici nu trebuie văzută ca un act de separare a celor două confesiuni, ci ca o construcție spirituală nouă care îmbogățește și înfrumusețează zestrea comunei.

O dovadă că această separare nu s-a produs este faptul că în continuare mulți credincioși romano-catolici frecventează biserica ortodoxă cu Hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, mai ales cei care locuiesc în jumătatea de sus a localității, iar la biserica romano-catolică vin foarte mulți credincioși ortodocși.

De mare ajutor este și faptul că localnicii majoritatea vorbesc „limba băiuțană”, un mixt de limbă română cu inserții din limba maghiară (există un articol despre acest subiect publicat tot în ziarul Direct MM, click AICI), care îi ajută să înțeleagă slujbele religioase în ambele limbi.

De curând s-a demarat construcția unei capele mortuare în curtea bisericii romano-catolice, dar care va putea fi folosită și de către celelalte confesiuni din localitate pe principiul vechi al bunei comuniuni.

În satul Strâmbu-Băiuț, localitate aparținătoare comunei Băiuț a funcționat în biserica veche un principiu identic mulți ani, aici iconostasul ortodox fiind despărțit printr-un sisten de role pe șine pentru a putea avea loc slujba în ritul romano-catolic.

Biserica romano-catolică din Strâmbu-Băiuț

Iconostasul deschis pentru slujba credincioșilor romano-catolici – Strâmbu Băiuț.

Și tot pe principiul rotației, dacă la Băiuț romano-catolicii au construit o biserică nouă la Strâmbu-Băiuț ortodocșii au ridicat o biserică impunătoare.

Biserica ortodoxă din satul Strâmbu-Băiuț

Chiar dacă iconostasul pe scripeți de la biserica din Băiuț nu mai există în forma lui fizică, el rămâne în sufletul băiuțenilor ca și un simbol al toleranței religioase și reprezintă un unicat care, așa cum scriam mai sus, ar merita amintită în manualele de istorie și religie.

Băiuț – La capătul lumii – Locul unui nou început!

 

Walter Übelhart

 

 

Citește și

Orhideele de la Băiuț – frumusețile „exotice” de la Capătul lumii


Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.



Lasă un comentariu