Cine a avut ocazia să pășească în Muzeul Satului din Baia Mare și-a putut da seama ce loc minunat este. Pe lângă frumusețea vizuală, acesta este plin de povești interesante, de amintiri, păstrează atât de bine acea aromă a vremurilor de odinioară.
Toate casele sunt deosebite, iar astăzi cei de la Muzeu au ales să ne vorbească despre „Casa Danciu” – căsuța albastră din Cărbunari.
„Să plantezi un pom, să crești un copil și să construiești o casă …se spune în popor că acestea sunt reperele unei vieți de om trăită cu înțeles. Pomul se înalță și dă rod, copilul își găsește drumul propriu în viață întinzând aripile cu care ai avut grijă să-i spui că poate zbura, iar casa devine adăpost și ocrotire pentru proprietarii ei.
Ținând cont de aceste repere și noi, la Muzeul satului din Baia Mare, am încercat an de an să primim cu bucurie copiii care ne-au trecut pragul, pentru a-i crește frumos, în grijă față de patrimoniu. Cu ei am plantat sute de pomi pentru ca peste timp tot ei să culeagă roadele. În ultimii ani, echipa muzeului a fost preocupată și de îmbogățirea colecției de arhitectură vernaculară care reprezintă Ansamblul de arhitectură și tehnică populară “Dealul florilor”, înscris în lista monumentelor istorice cu codul: MM-II-a-A-04433.
Pornind de la această dorință, în anul 2020 împreună cu domnul dr. Ioan Marchiș, directorul Direcției Județene pentru Cultură Maramureș, identificam în teren, în localitatea Cărbunari, o casă foarte frumoasă și bine conservată, impresionantă prin tipul arhitectural unic, cu stâlpii prispei monoxili geminați, specific doar Țării Chioarului. Spunea atunci domnul director că o astfel de bijuterie a artei populare trebuie să își găsească locul în muzeul nostru. Achiziția s-a realizat, iar în anul 2021 au început lucrările de strămutare a frumoasei case, fiind prima construcție tradițională relocată în muzeu după 1990.
Construită în anul 1940, casa a aparținut familiei Danciu Vasile și Nastasie și a fost achiziționată de la Cozma Ionel, ginerele acestora, care ne-a furnizat informații privind proprietarii, meșterul care a construit-o, tehnicile și materialele de construcție, etc. Aflăm astfel că:
“ Familia Danciu era o familie înstărită, care avea peste 8 ha de teren. Când a început al doilea război mondial, socrul (Vasile Danciu–1911-1997), care era mai în vârstă, a fost concentrat la muncă în Ungaria de unde a revenit după 6 luni sau un an. În timpul războiului i-au murit două soții și un copil. În 1945 s-a recăsătorit, luând de soție pe Trif Nastasie din localitatea Cărbunari, cu care a avut un băiat, Danciu Ioan (1947- 1996) și o fată Danciu Maria (1950-2016), căsătorită Cozma.
Lemnul pentru casă a fost adus din pădurea Bârgău din Cărbunari fiind folosit lemn de stejar tăiat iarna, în lunile decembrie-februarie, când este perioada cea mai potrivită, pentru ca lemnul să capete rezistență în timp. De aceea lemnul este în stare bună și astăzi. În primăvara anului 1940 a început construcția casei și până în toamnă era deja ridicată și învelită. Meșter a fost Toma din Dumbrăvița, ajutat de familie și de oameni din sat pentru că era nevoie de bărbați puternici să poată ridica grinzile de 12 m lungime. Oamenii din sat mi-au spus că meșterul Toma era ca un comandant militar, foarte exigent și totul se făcea la ordinul lui, prin comenzi scurte și clare: te oprești acolo, bați cuiul dincolo, ridicăm toți odată, etc. Totul se executa la comandă, cu o disciplină a muncii desăvârșită și asta explică esteticul casei, perfecțiunea construcției. Toată piatra de sub casă a fost adusă din locul numit Zgleamăn, în marginea hotarului Cărbunarului, spre Berința.
A fost între primele case acoperite cu țiglă din satul Cărbunari, țigla a fost adusă din Ungaria, cumpărată de la Baia Mare și adusă 12 km până în sat cu căruțele. Geamurile au fost executate pe comandă, tot în acel an (1940), de primul tâmplar din Cărbunari, pe care îl chema Droboș, un om extraordinar de inteligent.
Comparativ cu această casă, ca estetică și dimensiuni, la acea vreme mai erau poate doar una sau două în tot Cărbunarul. Partea de sat de unde a fost strămutată casa se numește Trifeni, Trif fiind unul dintre numele cele mai frecvent întâlnite în zonă.” (prof. Cozma Ionel,70 ani, ginerele proprietarului Danciu Vasile)
Locuința este de tip tradițional, cu trei încăperi: tinda, amplasată relativ central, odaia mică (18,68m) și odaia mare (20,10m), apropiate ca și suprafață, de-o parte și de alta a tindei, iar în exterior, o prispă ce se dezvoltă pe două laturi (spre curte și spre stradă), cu o suprafață de aproximativ 13,46 m. Construcția are o lungime de cca. 12 m, lățimea de 6 m și era amplasată în cadrul gospodăriei, cu latura scurtă spre stradă și deschiderea mare spre curte.
Casa este realizată din lemn de stejar și are pereții tencuiți atât la interior cât și la exterior. Culoarea predominantă a fațadelor este albastru, cu mici elemente decorative realizate din tencuială și vopsite în alb. Elementele de susținere a prispei, denumită regional tărnaț, sunt realizate din lemn de stejar, sculptate în mod tradițional, după specificul local, cu stâlpi monoxili gemănați.
Alte detalii tehnice de construcție:
– fundații din piatră zidite fără liant
– pământ compactat în șatră
– elevație-zidărie uscată din piatră naturală
– sistemul constructiv este format din pereți portanți realizați din bârne rectangulare din lemn
– acoperiș tip șarpantă din lemn de rășinoase sau stejar, în patru ape, cu pante diferite și învelitoare din țiglă ceramică
– planșeu de lemn peste parter
– pereți de închidere și compartimentare portanți din bârne de lemn
– șarpantă din lemn de brad, cu streașina înfundată, placată cu scândură
– ferestre din lemn în două canaturi, de culoare maro, cu geam normal, cu deschidere dublă atât în interior cât și în exterior
– tencuieli și zugrăveli simple pe bază de var
– trepte exterioare lespezi de piatră suprapuse
Despre Casa Danciu din Cărbunari relatează cu emoție și bucurie și meșterul olar Vasile Chira, om al locului și prieten al muzeului nostru.
”Prin anii 40, din Dumbrăvița de loc, un om, un mare om, priceput cu lemnul, construia așa cum știa el mai bine, neabătându-se de la regula de aur a meșteșugarului: să fie util și (musai) frumos! Toma Cozmii, el a fost acel mare meșter care a dat satelor din Chioar case și șuri din lem de stejar bine înădite și frumos cioplite. De mâna lui a fost construită și casa albastră de la margine drumului principal din satul Cărbunari, azi strămutată în Muzeul Satului Baia Mare, înregistrată ca element de patrimoniu și deschisă publicului pentru vizitare. I-am pășit pragul și înainte să ajungă în muzeu, cu aceeași emoție și curiozitate precum la inaugurare. În curtea din Cărbunari avea lângă ea șura și cuptorul de pâine, straturi frumoase de flori înconjurau târnațul, aleea pietruită mărginită de un gărduț mic ce mă conduce către treptele de bolovani și mai apoi mă trezesc într-o altă lume, o lume parcă cunoscută. Mirosul de casă de lut învăluit de cu cel al fagurilor de miere de pe o masă, hârgăul firav alb-albastru de la care nu îmi mai puteam lua ochii, stâlpii târnațului pe care îi mângâiam de parcă ar fi fost vii…, această lume o voi căuta, acolo în muzeu, pe când ani se vor scurge și mi-a fi dor!” (Vasile Chira)
Prima etapă a strămutării casei s-a realizat în anul 2021, când a fost demontată cu grijă de meșteri pricepuți și adusă în Muzeul Satului din Baia Mare, fiind reconstruită într-un loc foarte frumos, sus în deal, lângă bisericuța de lemn care provine din localitatea Chechiș, tot din Țara Chioarului. În această primă etapă nu s-a realizat și tencuiala pereților și lipiturile, lăsând casa să se așeze, după cum spuneau bătrânii satelor.
În anul 2022 procesul de reconstrucție a casei albastre a continuat cu finisajele interioare și exterioare, fiind necesar un interval mare de timp și temperaturi potrivite pentru ca lutul și celelalte materiale să se poată aplica și să se usuce bine. Pereții au fost văruiți, la exterior păstrându-se culoarea albastră, așa cum era și in situ, iar în interior, peste culoare, pereții au fost dați cu rolul, la fel cum erau în momentul achiziției. Cu toate că aceste lucrări au necesitat un interval mai mare de timp, până la sosirea toamnei și a frigului au fost finalizate.
În această perioadă, atât pe durata demontării ei, cât și a etapelor următoare de reconstrucție și finisare, echipa muzeului a fost în teren, realizându-se filmări, fotografii și interviuri cu urmașii familiei de la care a fost achiziționată casa, precum și cu meșterii care au lucrat la reconstrucția ei. De asemenea, obiectele primite ca donație odată cu achiziția casei, au fost recondiționate și așezate în interior, la locul lor, așa cum erau odinioară.
Primăvara anului 2023 ne-a găsit preocupați de reconstituirea interiorului, în vederea deschiderii pentru public a frumoasei case albastre care a întregit colecția de arhitectură din Muzeul satului. Finalizarea sobei din cahle de teracotă în camera de locuit, curățarea geamurilor și a podelelor, alegerea textilelor, a fotografiilor, a obiectelor de lemn sau ceramică din colecția muzeului și îmbrăcarea casei, au fost ultimele detalii înainte de inaugurarea și punerea în circuitul turistic programată să aibă loc în 23 aprilie în cadrul evenimentului Primăvara în Satul de pe Dealul Florilor. Evenimentul marchează în fiecare an deschiderea sezonului de vizitare în Muzeul satului și Hramul Bisericii Monument.
Ziua mult așteptată a sosit, iar Dumnezeu a rânduit să fie vreme bună. Oaspeți de seamă au trecut pragul muzeului, pe care primăvara îl îmbrăcase în straie de sărbătoare, cu flori, soare și verde crud.
După slujba de hram, săvârșită la bisericuța de lemn Sf. Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de biruință, a avut loc sfințirea Casei Danciu, gătată de sărbătoare de echipa muzeului. Alături de noi au fost, în număr mare, membri ai comunității din Cărbunari. Îmbrăcați în straie populare, tineri și bătrâni, cu coșercile pline de bunătăți, au dorit să fie de față la acest moment istoric în care o casă din satul lor primește o nouă viață, pentru a-și continua povestea la muzeu, în satul din inima orașului Baia Mare. La finalul slujbei de sfințire, grupul de copii din Parohia Cărbunari, coordonat de părintele Valeriu Latiș, au încântat publicul cu voci calde și duioase. Darul primit de la comunitatea din Cărbunari, o farfurie de ceramică pe care se regăsește pictat Sf. Mare Mucenic Gheorghe alături de bisericuța noastră, realizată de meșterul olar Vasile Chira, va rămâne mărturie peste timp.
Un moment deosebit de emoționant l-a reprezentat tăierea panglicii inaugurale care deschidea casa în mod simbolic, permițând celor prezenți să îi admire frumusețea și să se bucure de atmosfera de liniște și sentimentul de acasă. Prezent la inaugurare a fost și domnul Ionel Cozma, ginerele familiei Danciu, care a dorit ca această casă specială să își spună în continuare povestea celor care vor trece pragul muzeului. În semn de mulțumire, instituția noastră i-a oferit o diplomă de excelență. În amintirea acelei zile, domnul Cozma Ionel împreună cu soția sa Monica, ne-au transmis câteva gânduri.
„La inaugurarea „Casei Danciu” din Cărbunari, casă dată spre achiziție de subsemnatul acestui muzeu, la data de 23 aprilie a. c. am trăit emoții unice, începând cu apariția „valurilor albe” de carbunăreni îmbrăcați în costume naționale, apoi albastrul de azur al casei „părintești” la care adaug interiorul aranjat deosebit de frumos. Miros de flori de primăvară, ospitalitate maximă, cuvinte de laudă mai ales cele scrise de studenții Daniel Pop și Chira Vasile. Apoi tăierea panglicii de inaugurare, care parcă ne-a oprit respirația urmate de înmânarea diplomei… Totul a fost ca un vis din care nu am fi dorit să ne mai trezim. Aducem mulțumiri d-nei directoare a muzeului Mare Monica.” (Cozma Ionel și Monica)
Redăm în cele ce urmează și mărturiile scrise de studenții la etnologie Vasile Chira și Daniel Pop, prieteni și colaboratori dragi ai muzeului, care în cuvinte de suflet au surprins frumusețea și emoția momentului.
„Ziua de azi este o zi importantă pentru chioreni și în special pentru cărbunăreni! Muzeul Satului din Baia Mare de azi deschide ușa unui nou obiectiv de vizitat, Casa Danciu sau Casa Cărbunari cum îmi place mie să îi spun.O piesa de arhitectură de mare valoare culturală va rămâne în grija specialiștilor din muzeu pentru o bună conservare și pentru valorificarea frumuseții stilului arhitectural chiorean .Ne-am bucurat împreună atât de binecuvântarea zilei Sfântului Mare Mucenic Gheorghe , biruitor și întemeietor de neamuri , cât și de toată festivitatea de inaugurare. Copiii și părintele Valeriu au pregătit un moment de cântare în spiritul sărbătorii Mântuitorului, gospodarii si gospodinele satului au pregătit coșuri cu mâncare și băutură așa cum au știu ei că e de cuviință , dovedind încă o dată că satul nostru, Cărbunari, ține la valorile care unesc atât comunități cât și generații. Doamne ajută !” (Vasile Chira )
“Cu entuziasm, cu emoție și cu drag de oameni de ispravă, ne-am alăturat colegilor și prietenilor noștri de la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară, să ne bucurăm împreună de introducerea în circuitul de vizitare al muzeului a casei familiei Danciu din localitatea Cărbunari, monument de arhitectură tradițională aparținând zonei etnografice Chioar.Casa a fost identificată în teren în anul 2019, de către specialiștii muzeului și de directorul Direcție Județene pentru Cultură Maramureș, dr.Ioan Marchiș. Cu o arhitectură ce impresionează prin stilul specific zonei etnografice, aceasta este compusă din două încăperi, despărțite de tindă. Elementul ce dă nota de originalitate sunt stâlpii monoxili geminați, ce vor putea fi admirați de toți vizitatorii satului de pe Dealul Florilor, din Baia Mare. Trecând pragul acestei case vechi, am pășit într-un univers arhaic, cu iz de busuioc uscat și pită proaspăt scoasă din cuptor. Spațiile mici și cuminți, pernele așezate pe divan, icoanele din „ceie casă”, masa gata pregătită să primească oaspeți, fotografiile vechi ce zugrăvesc imaginea bunicilor noștri ce ne primeau cu lacrimi în ochi de fiecare dată… acestea-s trăirile ce te încearcă când ajungi la casa feștită cu mnierâu de pe creasta dealului din muzeu.“ (Daniel Pop)
Și dacă pereții ar putea vorbi, ne-ar povesti câte și mai câte despre căldura acestei căsuțe albastre care a găzduit în sânul ei generații de oameni vrednici și cu drag de tradiții. Voi cei care îi veți trece pragul, fiți bineveniți!”, povestește prof. Monica Mare (foto jos), Manager al Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș.
