De vorbă cu muzeograf Gabriela Filip; Copilăria în satul bunicilor a ajutat-o să-și găsească menirea

Pe tânăra pe care o prezentăm azi o cunoașteți mulți dintre dumneavoastră. Cu siguranță atunci când ați trecut pragul Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș ați fost întâmpinați de zâmbetul său prietenos. Este vorba despre muzeograf Gabriela Filip, o fată de omenie, pasionată de frumos.

Gabriela are 26 de ani, este din Baia Mare, însă are origini în minunata Țară a Lăpușului, în localitatea Lăpuș (Lăpușul Românesc). Dragostea sa pentru tot ce-i românesc și autentic a început din copilărie, familia sa având un mare rol în acest sens.

„Pasiunea pentru tot ceea ce înseamnă satul românesc cu tradițiile, obiceiurile, meșteșugurile și folclorul specific vine, de fapt, din copilărie, din momentele în care îmi petreceam vacanțele de vară la bunici. Acolo, în satul bunicilor, am descoperit, cu adevărat, frumusețea satului autentic, simplitatea sa, dar mai cu seamă valorile după care oamenii din sat se ghidează, rânduiala după care își trăiesc viața și credința în Dumnezeu.

Toate acestea s-au respectat de-a lungul timpului, au fost transmise din generație în generație și păstrate până în zilele noastre. În sate, oamenii trăiesc încă după rânduială, iar acest lucru se observă din primul moment în care ajungi acolo. Pentru ei timpul parcă trece altfel, oamenii par să trăiască după un alt înțeles. E locul în care simți că poți să te bucuri din plin de tot ce te înconjoară, să cugeți asupra vieții și să trăiești în tihnă momentele petrecute alături de cei dragi.

De aici, din aceste locuri, tind să cred că am prins drag de obiceiurile noastre strămoșești și de portul tradițional. Vatra satului, părinții și bunicii au fost cei care și-a pus amprenta atât de frumos asupra vieții și pasiunii mele. M-am născut și am crescut într-o familie cu credință în Dumnezeu, o familie care provine dintr-un sat deosebit, o familie care a știut să îmi transmită valori și principii după care să mă ghidez în viață. Toate acestea m-au făcut să devin omul de astăzi. Dintr-un copil care nu știa ce înseamnă tradiția și cât de importantă este ea, am ajuns să conștientizez cât de norocoasă sunt că am avut ocazia și bucuria de a copilări acolo.

Experiențele pe care ți le oferea viața în sat erau extrem de diferite de cele pe care le aveai într-un oraș. De la munca câmpului, îmbrăcarea portului tradițional, mersul la biserică, mersul la colindat pe ulițele satului, cântatul la cruce în Postul Paștelui, joaca alături de ceilalți copii pe uliță până se însera și până la a învăța ce e bine și ce e rău, la a înțelege că în viață trebuie să existe un echilibru și că orice lucru e bine să îl începi cu o rugăciune, cu gândul la Dumnezeu și cu mulțumire pentru ceea ce ai, toate acestea s-au transformat acum în prețioase amintiri din copilărie, pentru care astăzi sunt extrem de recunoscătoare”, povestește Gabriela.

Pasionată fiind de acest domeniu, tânăra a ales să studieze Etnologia. Studiile au ajutat-o să aprofundeze ceea ce de mică a simțit și să pornească pe drumul acestei frumoase meserii. Are și un glas frumos, iubește folclorul și astfel a absolvit și Școala Populară de Artă din Baia Mare.

Am rugat-o să ne spună dacă-i place ceea ce face și care sunt atribuțiile sale în cadrul acestei prestigioase instituții de cultură din municipiu.

„În anul 2016 am absolvit Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Baia Mare, după care am început să studiez domeniul Studii Culturale, specializarea Etnologie, la Facultatea de Litere a Centrului Universitar Nord din Baia Mare, din cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca.

În timpul facultății am absolvit și Școala Populară de Artă „Liviu Borlan” din Baia Mare. Muzica populară se numără și astăzi printre pasiunile mele. Iubesc folclorul românesc, folclorul maramureșean, dar mai cu seamă folclorul din zona etnografică a Lăpușului, pentru că acolo este locul meu de suflet, e locul căruia simt că îi aparțin, acolo e zona care mă reprezintă și pe care o reprezint cu mare drag de fiecare dată când am ocazia, acolo e locul la care fac referire atunci când spun ACASĂ.

După finalizarea licenței, am urmat un masterat în același domeniu, Etnologie și turism cultural. În prezent sunt muzeograf la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș, iar în luna decembrie a anului 2023 s-au împlinit 4 ani de când, practic, muzeul a devenit a doua mea casă. Sunt convinsă că totul în această viață se întâmplă cu un scop, că Dumnezeu le rânduiește pe toate așa cum crede El că este mai bine pentru noi. Încă de la început am simțit că se creează o conexiune specială între ceea ce îmi place cu adevărat, ceea ce am studiat și profesia de muzeograf, și iată că, în timp, pasiunea mea pentru tradiții și folclor s-a împletit perfect cu meseria pe care o practic astăzi. Iubesc ceea ce fac și cred că acest lucru e esențial în orice meserie.

În primul rând, noi, toți cei din muzeu, avem datoria de a proteja patrimoniul cultural al muzeului și de a mulțumi tuturor celor care au contribuit, într-un fel sau altul, la înființarea Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș. Activitățile și atribuțiile unui muzeograf sunt dintre cele mai diverse și pentru a evidenția acest lucru o să enumăr o parte dintre activitățile pe care le desfășor în cadrul instituției:

• evidența, cercetarea și conservarea patrimoniului muzeal;
• promovarea, valorificarea, dar și îmbogățirea acestuia pentru dezvoltarea colecțiilor muzeale;
• ghidaje oferite vizitatorilor care trec pragul muzeului;
• redactarea fișelor analitice pentru bunurile din colecțiile muzeului;
• studiul bibliografic, efectuarea cercetării de muzeu, dar și a cercetărilor de teren în vederea întocmirii temelor propuse pentru cercetare;
• implicarea în organizarea și buna desfășurare a evenimentelor din cadrul instituției;
• realizarea atelierelor educaționale din cadrul programului de educație muzeală pentru diferite categorii de public;
• realizarea expozițiilor/colaborarea la realizarea unor expoziții temporare organizate în parteneriat cu alte instituții de cultură din țară și străinătate;
• participarea la sesiuni de comunicări științifice, conferințe, colocvii sau întruniri de specialitate organizate de muzeu sau de alte instituții de cultură;
• organizarea de diverse manifestări științifice, culturale și educative sau colaborarea la acestea;
• valorificarea activității prin redactarea de studii și articole;
• redactarea de cataloage științifice, cataloage de expoziții și alte publicații menite să valorifice și să promoveze patrimoniul muzeal;
• inventarierea patrimoniului;
• dezvoltarea colaborărilor cu alte organizații implicate în satisfacerea nevoilor socio-culturale ale comunității;
• realizarea materialelor pentru promovarea patrimoniului și a ofertei culturale a muzeului pentru site-ul instituției și pentru paginile de socializare (cu acest prilej vă invităm să ne urmăriți activitatea pe paginile de Facebook (AICI & AICI) și Instagram (AICI & AICI)”, declară muzeografa.

Am rugat-o apoi să ne spună dacă oamenii mai sunt interesați de cultură și tradiție și dacă răspund pozitiv activităților pe care ei, cei de la Muzeu, le desfășoară.

„Chiar dacă nu putem face referire la marea majoritate, oamenii sunt totuși interesați de  cultură, poate nu atât de mult pe cât ne-am dori, însă interesul acestora se observă prin prezența la activitățile care au loc în instituția noastră.  Publicul răspunde afirmativ invitațiilor noastre, indiferent că vorbim de evenimente organizate în Muzeul Satului, vernisaje ale expozițiilor organizate în parteneriat cu colegi din țară sau programe educaționale cu specific etnografic. Prezența numeroasă la aceste acțiuni nu poate decât să ne bucure. Și chiar dacă am fi tentați să spunem că tânăra generație nu este atrasă de instituțiile de cultură, prezența acestora și deschiderea către activitățile educaționale pe care le desfășurăm prin programul de educație muzeală ne fac să observăm cât de frumos se raportează tinerii la cultură, cu câtă sensibilitate, implicare și responsabilitate aleg să o promoveze.

Pe de altă parte, pentru cei care încă nu au ales să își îndrepte atenția spre instituțiile de cultură, noi, personalul din aceste instituții, încercăm an de an să venim în întâmpinarea acestora cu o ofertă culturală cât mai diversificată, să îmbunătățim proiectele și activitățile instituției pentru facilitarea accesului la cultură a tuturor categoriilor de public.

Cred, totuși, că oamenii se vor apropia mai mult, cu timpul, de tot ceea ce înseamnă cultură, identitate, apartenență. Omul va simți nevoia, măcar din când în când, să iasă din această lume a vitezei și a stresului cotidian, din acest vârtej al globalizării și să petreacă timp de calitate alături de cei dragi, să aibă timp pentru el, să aibă răgaz să simtă, să își amintească sau chiar să retrăiască anumite experiențe”, precizează Gabriela Filip.

În ultimul timp, aceasta a călătorit în multe locuri din țară și din străinătate, din fiecare experiență având de învățat câte ceva.

„Da, în ultima perioadă, am călătorit mult alături de colegii din echipa muzeului pentru a oferi publicului din țară și din străinătate șansa să descopere măcar o parte din frumusețea meleagurilor maramureșene. Am avut parte de numeroase experiențe frumoase și cum fiecare deplasare a însemnat o nouă provocare și lucrurile pe care le-am învățat au fost pe măsură.

De la fiecare dintre cei pe care i-am întâlnit am avut câte ceva de învățat, fie că a fost vorba de colegi din alte muzee și instituții colaboratoare sau de oameni care au venit să admire patrimoniul cultural. Am întâlnit oameni care au văzut pentru prima dată o cămașă autentică din zonele etnografice ale județului Maramureș, români plecați peste hotare care nu au mai îmbrăcat un costum popular de zeci de ani, dar și români care și-au amintit cu emoție și cu lacrimi în ochi de locurile natale, de casa părintească.

Am văzut cât de mult contează pentru oameni să simtă că încă aparțin unui loc, să știe că acolo, undeva, acasă, în satul lor, oamenii încă păstrează si poartă costumele tradiționale cu mare cinste. Românii plecați în străinătate își alină cu greu dorul de casă, de copilărie, de tradiții și de momentele petrecute alături de cei dragi.

Așa cum spuneam și mai devreme, de la fiecare în parte am avut câte ceva de învățat. Experiențele pe care le-am trăit m-au făcut să îmi dau seama cât de frumos se raportează, nu doar românii, ci și străinii, la patrimoniul cultural românesc. Erau cu toții încântați să descopere măcar o parte din „lada noastră de zestre”. De la românii plecați peste hotare, de la cei care sunt departe de casă, am învățat cât de important este ca oamenii să simtă la fel, să știe că aparțin unui loc, că aparțin unui neam, unei culturi.

Să nu uităm nicicând de unde am plecat, să ne bucurăm și să îi mulțumim lui Dumnezeu că ne-am născut într-o țară atât de frumoasă, dar mai cu seamă, într-o zonă atât de încântătoare, pentru că Maramureșul este, cu siguranță, unic în această lume.

În final, dă-mi voie să îți mulțumesc din suflet, ție, Lavinia Codruța Herman, pentru această oportunitate și să mulțumesc tuturor celor care și-au rupt din timpul lor și au ales să parcurgă acest material”, transmite Gabriela.

Îi mulțumim pentru timpul acordat și pentru colaborare, o felicităm pentru toată munca depusă până acum și îi urăm mult spor și succes în continuare!

Lavinia-Codruța HERMAN