208 șefi de promoție din Maramureș au fost răsplătiți pentru rezultatele deosebite - 10 ore în urmă
Cum să îmbunătățești calitatea sunetului unui instrument muzical second hand? - 10 ore în urmă
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: „Cu cât devii mai conștient de ceea ce gândești, cu atât este mai ușor să te separi de gândurile tale” - 13 ore în urmă
Vor avea loc zilele spiritualității și culturii la Mănăstirea Rohia; Se împlinesc 60 de ani de la eliberarea din închisoare a marelui Nicolae Steinhardt - 14 ore în urmă
Impresiile artiștilor Taberei de creație de la Ardud, la vizitarea Muzeului Memorial Gheza Vida - 14 ore în urmă
Ne mai despart câteva ore de la deschiderea Jocurilor Olimpice de la Paris - 17 ore în urmă
PS Iustin: „Îi purtăm în suflet pe bătrânii noștri care sunt memoria vie a familiei, a comunității, a neamului. Ei sunt o istorie, o carte deschisă” - 17 ore în urmă
Copiii din Vișeu de Sus au pornit într-o aventură tradițională - 17 ore în urmă
Ateliere pentru elevi și profesori la Școala de vară „Merito” - 17 ore în urmă
Mai multe servicii prestate gratuit de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară - 19 ore în urmă
„Un’ te duci tu, mielule!”
Pentru fiecare dintre noi, Sărbătorile Pascale vin cu bucurie și credință. Oameni dragi alături, bucate tradiționale alese, voie bună. Perpetuarea acestei tradiții vine în contradicție cu propria noastră cultură față de miei. Inocenți și plini de viață, sfârșesc în jurul vârstei de o lună.
E o tradiție bine înrădăcinată în mentalitatea românilor. Sacrificarea mieilor reprezintă un ritual încă întâlnit într-o Românie cu tradiţiile şi obiceiurile estompate. Multora le repugnă sacrificarea unui animal aparent nevinovat. Dar şi mai mulţi români, gurmanzi sau nu, sunt adepţii păstrării ritualului sacrificiului mieilor.
Pentru evrei, Paştele înseamnă sărbătorirea trecerii de la robia egipteană la libertate. Și la popoarele indo-ariene, precum geto-dacii din care ne tragem originile, exista sacrificiul mieilor la sosirea primăverii, pentru a marca astfel renaşterea naturii. Pentru creştini, Paştele înseamnă trecerea de la moartea sufletului prin păcate, la viaţa cea veşnică prin intermediul jertfei şi învierii mântuitoare a lui Hristos.
Anual se taie circa 4 milioane de miei pentru această sărbătoare, în ciuda declarațiilor reprezentanților bisericii, care susțin în număr cât mai mare că, tăierea acestor animale nu are nicio bază canonică. Este imposibil ca om creștin sau pur și simplu empatic, să nu te întristezi, atunci când treci pe lângă piețe și auzi plânsetul micilor miei drăgălași, care au fost rupți de lângă mama lor și își așteaptă sfârșitul.
Poeți au exprimat în versuri sacrificarea animalelor pentru hrană și respectarea tradiției. Citindu-le sau recitindu-le, putem reflecta mai profund asupra relației noastre cu lumea naturală și cu animalele.
„Un’ te duci tu, mielule?
La pășune, domnule.
Ce să faci tu, mielule? Să pasc iarbă, domnule. Cin’ te mână, mielule? Ciobănașul, domnule. Ce asculți tu, mielule? Ce se-aude, mielule? Fluierașul domnule. Ce auzi tu, mielule? Coasa-n iarbă, domnule. Plângi de frică, mielule? Nu plâng, nu plâng, domnule Eu n-am lacrimi, domnule Am cornițe, domnule. Nu plângi, Nu plângi, mielule? Nu plâng, Nu plâng, domnule! Plâng ciobanii, domnule Latră cainii, domnule. Cin’ te taie, mielule? Măcelarul, domnule. Cin’ te mâncă, mielule? Dumneavoastră, domnule Cine moare, mielule? Și noi mieii, domnule Și voi domnii, domnule Noi cu toții, domnule. Ce rămâne, mielule? Acest cântec, domnule”.„Ce-i inimă? Mi-i foame! Vreau să trăiesc, şi-aş vrea..
Tu, iartă-mă, fecioară, tu, căprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!
Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc!”
Tu, iartă-mă, fecioară, tu, căprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!
Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc!”
Dacă Paștele este un motiv de celebrare a vieții, mieii ar trebui să fie un simbol în inimi, nu în farfurie.
Lăcrimioara ZOTA