Caz de dispariție în Baia Mare: autoritățile fac apel la populație - 3 ore în urmă
Premianții Ligii 4 – juniori U19 - 4 ore în urmă
Un jurnalist de la „The Times”, în documentare la ITPF Sighet - 7 ore în urmă
Cupa „Codrului”, organizată de Școala Gimnazială Băsești: profesori din școlile partenere s-au reunit pe terenul de fotbal - 7 ore în urmă
„Danțu’ la șură” revine la Băsești pe 5 iulie - 7 ore în urmă
„MândrIE Maramureșeană” revine la Muzeul Satului Baia Mare: trei zile de tradiție, muzică și experiențe autentice - 8 ore în urmă
Spitalul Județean de Urgență „Dr. Constantin Opriș” continuă experiența ECMO: un caz critic tratat prin terapie de oxigenare extracorporeală - 8 ore în urmă
Cercetări ale polițiștilor în cazul unui adolescent găsit fără suflare în Groșii Țibleșului - 9 ore în urmă
„SCURT ISTORIC”, expoziție a elevilor de la Colegiul de Arte Baia Mare - 10 ore în urmă
„Tradiție. Educație. Comunitate. Viitor.”: Școala Gimnazială „Alexandru Ioan Cuza” a marcat cinci decenii de activitate educațională - 10 ore în urmă
„Un’ te duci tu, mielule!”
Pentru fiecare dintre noi, Sărbătorile Pascale vin cu bucurie și credință. Oameni dragi alături, bucate tradiționale alese, voie bună. Perpetuarea acestei tradiții vine în contradicție cu propria noastră cultură față de miei. Inocenți și plini de viață, sfârșesc în jurul vârstei de o lună.
E o tradiție bine înrădăcinată în mentalitatea românilor. Sacrificarea mieilor reprezintă un ritual încă întâlnit într-o Românie cu tradiţiile şi obiceiurile estompate. Multora le repugnă sacrificarea unui animal aparent nevinovat. Dar şi mai mulţi români, gurmanzi sau nu, sunt adepţii păstrării ritualului sacrificiului mieilor.
Pentru evrei, Paştele înseamnă sărbătorirea trecerii de la robia egipteană la libertate. Și la popoarele indo-ariene, precum geto-dacii din care ne tragem originile, exista sacrificiul mieilor la sosirea primăverii, pentru a marca astfel renaşterea naturii. Pentru creştini, Paştele înseamnă trecerea de la moartea sufletului prin păcate, la viaţa cea veşnică prin intermediul jertfei şi învierii mântuitoare a lui Hristos.
Anual se taie circa 4 milioane de miei pentru această sărbătoare, în ciuda declarațiilor reprezentanților bisericii, care susțin în număr cât mai mare că, tăierea acestor animale nu are nicio bază canonică. Este imposibil ca om creștin sau pur și simplu empatic, să nu te întristezi, atunci când treci pe lângă piețe și auzi plânsetul micilor miei drăgălași, care au fost rupți de lângă mama lor și își așteaptă sfârșitul.
Poeți au exprimat în versuri sacrificarea animalelor pentru hrană și respectarea tradiției. Citindu-le sau recitindu-le, putem reflecta mai profund asupra relației noastre cu lumea naturală și cu animalele.
„Un’ te duci tu, mielule?
La pășune, domnule.Ce să faci tu, mielule?Să pasc iarbă, domnule.Cin’ te mână, mielule?Ciobănașul, domnule.Ce asculți tu, mielule?Ce se-aude, mielule?Fluierașul domnule.Ce auzi tu, mielule?Coasa-n iarbă, domnule.Plângi de frică, mielule?Nu plâng, nu plâng, domnuleEu n-am lacrimi, domnuleAm cornițe, domnule.Nu plângi, Nu plângi, mielule?Nu plâng, Nu plâng, domnule!Plâng ciobanii, domnuleLatră cainii, domnule.Cin’ te taie, mielule?Măcelarul, domnule.Cin’ te mâncă, mielule?Dumneavoastră, domnuleCine moare, mielule?Și noi mieii, domnuleȘi voi domnii, domnuleNoi cu toții, domnule.Ce rămâne, mielule?Acest cântec, domnule”.
„Ce-i inimă? Mi-i foame! Vreau să trăiesc, şi-aş vrea..
Tu, iartă-mă, fecioară, tu, căprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!
Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc!”
Tu, iartă-mă, fecioară, tu, căprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!
Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc!”
Dacă Paștele este un motiv de celebrare a vieții, mieii ar trebui să fie un simbol în inimi, nu în farfurie.
Lăcrimioara ZOTA















