Asemenea altor preocupări apărute la un moment dat în viața oamenilor, sportul are o istorie, pe cât de veche, pe atât de interesantă. Probabil că, parcurgând aceste rânduri și văzând fotografiile, cititorii noștri vor fi surprinși să afle că băimărenii sunt de multă vreme iubitori ai sportului. Prin urmare, astăzi vom încerca să creionăm această poveste care o include și pe cea a stadionului principal al orașului.
Astfel, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în presa locală au apărut articole de popularizare a sportului, fiind subliniate efectele binefăcătoare ale exerciţiilor fizice asupra organismului. De altfel, cluburile deja existente (neoficial) organizau dese „ieşiri în natură”, excursii pe jos sau cu bicicleta, în timpul cărora se desfăşurau serbări câmpeneşti, care cuprindeau inevitabil jocuri şi concursuri sportive.
Sursele documentare ne spun că în 1898 în Baia Mare a fost adusă prima minge de fotbal de către englezul George Johnson, angajat al Direcţiei Minelor de aici, acesta iniţiind un grup de tineri în practicarea acestui joc, devenit foarte repede popular.
Spre exemplificare ziarul “Nagybánya és Vidéke” („Baia Mare şi împrejurimi”) din 5 mai 1901 cuprinde în paginile sale un articol interesant în care, printre altele, se spune: „…directorul Gimnaziului de stat din Baia Mare a interzis jocul de fotbal …”. Această măsură „educativă” nu a rămas fără reacții. Ministrului educaţiei (din Budapesta) i-a fost adresat un protest în numele a „300 de băimăreni, cetăţeni de onoare”. Comunitatea locală a reacţionat prompt la o măsură de interdicţie a unui mod plăcut de fortificare fizică a organismului.
Se pare că în vara anului 1903 în Baia Mare exista (neoficial) un club de fotbal (F.C. Baia Mare), cu două echipe şi jucători care se antrenau sistematic. Tot în aceeaşi perioadă, după cum ne dovedeşte presa timpului (cu detalii privind locaţia şi desfăşurarea evenimentelor), alături de fotbal se acorda mare atenţie şi altor manifestări sportive precum: gimnastica (ridicarea şi aruncarea greutăţilor), „…rezistenţa la alergare”, „… fuga dată de ştafetă”, „… saltul la înălţime” etc., cei victorioşi în aceste întreceri sportive fiind răsplătiţi cu medalii. Uneori răsplata îmbrăca forme neobişnuite pentru zilele noastre, după cum reiese din următoarea prezentare: „…pentru saltul la înălţime s-a primit o cupă de argint pe care câştigătorul o poate folosi un an de zile…” sau „… pentru săritura în lungime (pentru 3 m) s-a acordat un inel de aur valoros…”. Interesant este faptul că toate aceste „medalii” au fost expuse într-unul din magazinele oraşului pentru a fi văzute de toţi membrii comunităţii.
În vara anului 1903 (20 august), în acelaşi ziar deja amintit, apărea invitaţia adresată locuitorilor: „Fotbal Club Baia Mare, azi după masă la ora 5 pe Arena Târgului organizează un mare concurs de fotball. Seara dans în localul parcului oraşului”.
În primele decenii ale secolului al XX-lea se practicau aşadar felurite sporturi în cadrul vestitelor „serbări de gimnastică”, acestea de regulă, terminându-se cu meciuri de fotbal, ceea ce demonstrează, încă o dată, popularitatea acestui joc pe meleagurile băimărene.
Oficial, primul club sportiv în Baia Mare a fost înfiinţat în 18 aprilie 1912, recunoscut de Ministerul de Interne un an mai târziu (1913). Acest club cuprinzând 57 de membri (cu profil predilect gimnastică, de 2 ori pe săptămână) nu s-a bucurat de prea multă audienţă, astfel că, în anul 1914, au fost adăugate alte secţii, precum tirul şi fotbalul.
În perioada Primului Război Mondial problema sportului băimărean a intrat într-un con de umbră. În anul 1918, pentru a doua oară, s-a constituit la Baia Mare un club sportiv oficial. „Microbul” fotbalului a reapărut şi s-a extins cu repeziciune în toată țara, vorbindu-se despre o adevărată „campanie pro-fotbal”. Faptul că la Bucureşti continua evoluţia organizatorică sportivă a avut influenţă şi în provincii, inclusiv în cele mai îndepărtate de Capitală.
În cadrul Federaţiei Societăţilor Sportive din România s-a introdus sistemul campionatelor naţionale, astfel că şi în Baia Mare s-a reînfiinţat clubul sportiv sub numele de Clubul Sportiv Baia Mare (1 iunie 1921), cu secţiuni de fotbal, atletism, scrimă şi lupte. Probele sportive se desfăşurau pe un teren improvizat, în apropierea vechiului târg al oraşului (la capătul străzii Mihai Eminescu), teren impropriu, deoarece era plin de gropi, tribuna fiind din „scânduri sprijinite pe butoaie de bere”. Sportivii trebuiau să vină îmbrăcaţi de acasă, neexistând un spaţiu destinat echipării (vestiar). Cu toate aceste greutăți, cel puţin în domeniul fotbalului, clubul băimărean s-a afirmat foarte repede, ridicându-se de aici jucători care, în foarte scurt timp, au devenit „vedete”, astfel că, în octombrie 1922, C.S. Baia Mare a fost primit în rândul membrilor regionalei Oradea a Federaţiei Societăţilor Sportive din România (F.S.S.R.).
Pentru orașul Baia Mare devenea tot mai evidentă necesitatea amenajării unei arene sportive, apropiate de centrul oraşului. În condiţii financiare dificile, în anul 1922 au început lucrările noii arene sportive, dedicate, în primul rând, fotbalului. Ca de obicei, când se construiește ceva nou au apărut și reacții nefavorabile din partea populaţiei care era de părere că locul în care s-a ridicat arena nu era bun, deoarece „mutila pitorescul peisaj băimărean” (la poalele Dealului Florilor unde există şi azi).
Arena a fost inaugurată la 9 aprilie 1923 printr-un meci de fotbal, un an mai târziu aici jucându-se prima confruntare de campionat (C.S. Baia Mare cu Olimpia Satu Mare; de notat că rivalitatea între echipele din Baia Mare și cele din Satu Mare a dăinuit multă vreme).
Este necesară menţiunea că, de la începuturi, sportul băimărean a fost puternic susţinut de personalităţile oraşului cu importante rosturi în viaţa economică.
Astfel, fotbalul băimărean în perioada interbelică este legat de numele fraţilor Weiser, antreprenorii Uzinelor chimice „Phönix”, aşa cum ne demonstrează presa sportivă de atunci: „…Weiser (Nicolae) avea nevoie de reclamă. Cine putea să facă mai bine cunoscut numele uzinei decât o echipă de fotbal ?”. Pentru echipa „Phönix” (înființată în 1932 și numită ulterior FC Carpați) a fost construit un alt doilea stadion în oraș, inaugurat în 1934.
În anul 1927 în Baia Mare a luat fiinţă un nou club sportiv, S.C. Tricolor, sub patronajul Direcţiei Minelor, care cuprindea secţiile: fotbal, tenis de masă, atletism, scrimă, polo de apă.
Documente de arhivă, din perioada anilor 1933-1946, ne furnizează informaţii preţioase privind sportul băimărean în perioada interbelică. Astfel, aflăm că stadionul principal al orașului era de multe ori pus la dispoziţia elevilor pentru manifestări sportive sau era concesionat cluburilor sportive de către Primăria oraşului. Tot din documente aflăm că exista în acei ani un ştrand al oraşului, deoarece este solicitată intrarea gratuită pentru membrii cluburilor sportive (solicitarea Clubului Sportiv Phönix din 3 iunie 1935 şi a S.C. Tricolor din 11 mai 1934 – pentru copii). Se acorda o mare atenţie pregătirii sportive a tinerilor prin organizarea unor „pepiniere”, în cartierul Valea Roşie de exemplu.
Într-un alt cartier, Valea Borcutului, prin anii ’25-’35 apăreau ziare sportive scrise de mână şi ilustrate cu desene: „Sinhaz és Sport” („Teatru şi Sport”) în iunie 1922 sau „Veresvizi Sport” („Valea Borcutului Sport”) din anii 1933-1935 (manuscrisele se află în patrimoniul Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, în colecţia de istorie contemporană).
Este important să amintim și faptul că, tot pe Valea Borcutului, Societatea Aurum a solicitat primăriei Baia Mare concesionarea unui teren pentru activităţile sportive ale societăţii (adresa din 20 iunie 1933), solicitare care reînnoită în 1935.
Interesant este istoricul terenului sportiv Tricolor, care era de fapt vechea arenă (1922) de la poalele Dealului Florilor. Lucrările de mărire și amenajare au fost începute în anul 1946 (2 februarie) și au fost finalizate cu inaugurarea acestuia la 9 august 1953, sub numele Stadionul „23 August”. După anul 1989 denumirea sa a fost ”Dealul Florilor”, iar în 2010 stadionul a fost denumit „Viorel Mateianu”, după numele unuia dintre cei mai mari antrenori ai echipei de fotbal din oraș.
Dr. Viorel Rusu, director,
Lucia Pop, muzeograf,
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș
Sursa fotografiilor: Colecția de fotografii și cărți poștale ilustrate a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș/foto: Minerva Luca/Șomcutean Zamfir.
Referințe bibliografice
Periodice:
- ”Nagybánya és Vidéke”, Nagybánya (Baia Mare), 1901, 1903, 1904;
- ”Cronica”, Baia Mare, 1936-1940;
- ”Sportul Popular”, Bucureşti, 1956, 1958;
Lucrări:
- Rusu Viorel, Pop Lucia, Clădiri, edificii, monumente și statui cu poveste. O altfel de istorie a orașului Baia Mare, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Seria „Muzeul Viu” 8, Ed. Eurotip, Baia Mare, 2021 (proiect editorial finanțat de Municipiul Baia Mare prin programul de finanțări nerambursabile pe anul 2021; coordonator proiect Oana Leșiu).
- Botiș Ioan, Asteroidul F.C. Baia Mare și galaxia Real Madrid, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Ed. Eurotip, Baia Mare, 2022.
Citește și
O altfel de istorie a oraşului Baia Mare. Clădiri și edificii cu poveste (XVI), de dr. Viorel Rusu și Lucia Pop: Parcul Municipal (II)
