Continuăm povestea Pacului Municipal „Regina Maria” din Baia Mare cu scurte istorisiri depre busturile unor personalități locale și naționale pe care le putem admira în acest cadru pitoresc, dar și despre un simbol al mineritului (Piatra Flottmann).
Bustul Lendvay Márton
Monument cu caracter memorial, bustul marelui actor de origine băimăreană, este turnat în bronz pe un soclu din piatră fasonată și beton. Bustul este opera sculptorului Verö László (1872-1915), iar soclul monumentului este lucrat de meșterul Puskás István din Uzon, județul Trei Scaune (azi, Covasna).
Bustul a fost inaugurat în 8 septembrie 1900 în micul parc purtând numele actorului, în fața clădirii Cercului Civil de Lectură (ulterior clădirea Clubului Phönix). Parcul Lendvay Márton s-a aflat în locul unde este în momentul de față cladirea Poliției de pe strada Gheorghe Șincai.
Ulterior, statuia a fost amplasată în centrul orașului (azi, Piaţa Libertăţii).
Piața Lendvay, 1903 carte poștală ilustrată
Pe locul actual, din Parcul Regina Maria, a fost amplasată la 31 mai 1958 (când Parcul se numea „23 August”). Pe soclu se află eticheta „Lendvay Márton 1807-1858”, iar pe bust, în spate, numele autorului: „Verö Laszlo Szobrász”. (Verö Ladislau, sculptor). Pe placa metalică de sub bust :„Ontotte Schlick R.T.” (Turnat de Schlick R. T.) Pe soclu jos în spate: ”Puskás István-Uzon-Háromszék. V.M.” (Ștefan Pușcaș din Uzon, județul Trei Scaune, azi în jud. Covasna). Fața principală este orientată spre vest. Aici apar numele actorului și ornamentele: masca de teatru, liră, ramuri de laur.[1].
Bustul Mihai Eminescu
Monumentul marelui poet Mihai Eminescu, cu un vădit caracter memorial, este format din bustul cioplit din piatră, aşezat pe un soclu paralelipipedic, din beton. Sculptura este opera artistului Alexandru Gheorghiță și a fost ridicată, prin grija Comitetul de Cultură și Artă al Regiunii Maramureș și a Consiliului Popular al orașului Baia Mare, în anul 1961. Pe soclu, dedesubtul bustului, se află eticheta ”MIHAI EMINESCU 1850-1889”, sub forma binecunoscutei sale semnături. Fața principală este orientată spre est, spre aleea principală a parcului. Ziarul cotidian „Pentru Socialism”, an XII, nr. 2398 (Duminică, 1.10.1961) a consemnat, în articolul semnat de Vasile Gaftone, momentul festiv al dezvelirii bustului poetului național Mihai Eminescu.[1].
Bustul Ion Luca Caragiale
Monumentul cu caracter memorial este format din bustul scriitorului, cioplit din piatră (150 cm) şi soclul din beton de formă paralelipipedică pe care este aşezat bustul. Operă a sculptorului Alexandru Gheorghiță, monumentul a fost ridicat in Parcul 23 August (azi Parcul Regina Maria) în anii 1961-1962 prin grija Comitetul Regional de Cultură și a Sfatului orășenesc Baia Mare. Pe fața orientată spre sud se afla eticheta ”ION LUCA CARAGIALE 1852-1921”. In anul 1986 au avut loc interventii de restaurare in partea superioara a bustului. .[1]..
Bustul Mihail Sadoveanu
Monumentul, cu caracter memorial, este format din bustul scriitorului cioplit din piatră (150 cm) şi soclul din beton de formă paralelipipedică pe care este așezat bustul. A fost ridicat în anul 1961, prin grija Comitetului Regional de Cultură și a Consiliului Popular Orășenesc. Autorul este sculptorul Dumitru Demu (1920-1997), nume inscripționat pe partea dorsală a bustului unde este consemnat și anul 1961. Pe fața principală orientată spre est se află eticheta „MIHAIL SADOVEANU 1880-1961”[1].
Piatra Flottmann, 1912
Piatra Flottmann din Parcul Municipal „Regina Maria”, are legătură cu istoria oraşului și a mineritului din bazinul băimărean. Baia Mare este un oraș care s-a format dintr-o veche așezare minieră de pe malul râului Săsar. Mineritul a fost sute de ani principala sursă de venit atât a oraşului, cât și a locuitorilor acestuia. Tehnica minieră a avut o evoluție foarte lentă de-a lungul timpului. Secole la rând principalele unelte ale minerilor au fost dalta şi ciocanul, acesta din urmă devenind un simbol foarte cunoscut în comunităţile orașelor miniere. Un important moment din evoluția tehnicii miniere a fost intrarea în fluxul tehnologic a perforatorului mecanic. Acest perforator nu a înlocuit de la început dalta și ciocanul, dar treptat a câştigat teren, ușurând foarte mult munca grea din subteran, cu toate că praful dezvoltat de aceste unelte a adus temuta boală a minerilor silicoza.
Iată condiţiile în care au fost introduse perforatoarele cu aer comprimat în zona minieră Baia Mare-Mina Valea Roșie: „Minereul extras din mină era prelucrat în instalaţia de flotaţie de la mina Dealul Crucii, iar aurul nativ era prelucrat separat era instalat în mină un compresor Chicago, de 19,03 m³ /min, care permitea, pe lângă extracţia manuală, ce folosea pentru desprinderea masei miniere puşcarea cu dinamită, folosirea de la mijlocul anilor ’30 ai secolului al XX-lea a maşinilor de perforat, mărcile Flottmann, Ingersoll, Böhler, Chicago”.
Situaţia critică de după Primul Razboi Mondial în sectorul mineritului în bazinul băimărean s-a redresat, realizându-se importante investiţii care urmăreau punerea în valoare a rezervelor. Mina Capnic (Cavnic)¸„ … în anul 1932 s-a introdus perforajul mecanic, iar pentru asigurarea aerului comprimat necesar perforatoarelor Flottmann, se va instala imediat un compresor mic, în anul 1938 un compresor Flottmann, cu un debit de 12 m³/min, la 7 atm, acţionat de un motor electric şi care putea asigura funcţionarea a 12 perforatoare, iar în anul 1943 un nou compresor Flottmann cu un debit de 10 m³/min, acţionat de un motor electric”. [5].
Piatra din parc semnifică probabil primul fragment mineral scos din bazinul minier Baia Mare prin intermediul noilor mijloace de desprindere a minereurilor din pereţii galeriilor, modalitate mecanică modernă de extracție.
Dr. Viorel Rusu, director,
Lucia Pop, muzeograf,
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș
Sursa fotografiilor: Colecția de fotografii și cărți poștale ilustrate a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș/Minerva Luca.
Referințe bibliografice:
- Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, Fișe Analitice de Evidență (FAE) întocmite de muzeograf Traian Ursu.
- Krizsán Pál, Oglinda orașului Baia Mare-Nagybánya Tükre, Baia Mare-Nagybánya, 1933.
- Palmer K., (red.), Nagybánya és környéke, Nagybánya, 1894.
- Rusu Viorel, Pop Lucia, Clădiri, edificii, monumente și statui cu poveste. O altfel de istorie a orașului Baia Mare, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Seria „Muzeul Viu” 8, Ed. Eurotip, Baia Mare, 2021 (proiect editorial finanțat de Municipiul Baia Mare prin programul de finanțări nerambursabile pe anul 2021; coordonator proiect Oana Leșiu).
- Baron Mircea, Aspecte privind funcţionarea Complexului Minier Metalifer al Statului din Regiunea Baia Mare în perioada interbelică,, în „Revista Arhivei Maramureşene”, nr. 4, Baia Mare, 2011.
Citește și
O altfel de istorie a oraşului Baia Mare. Clădiri și edificii cu poveste (XV), de dr. Viorel Rusu și Lucia Pop: Parcul Municipal
