Share
Artiștii Școlii Hollósy la Baia Mare (I): Simon Hollósy (1857-1918); Întemeietorul și Întemeierea (1)

Artiștii Școlii Hollósy la Baia Mare (I): Simon Hollósy (1857-1918); Întemeietorul și Întemeierea (1)

16 aprilie 2023

de Tiberiu Alexa

Este de notorietate faptul că, în conştiinţa publică, numele lui Simon Hollósy se confundă până la identificare cu colonia de artă de la Baia Mare. „Părinte fondator”, iniţiator şi director de direcţie, mentor şi spiritus rector, acest artist maramureşean de etnie armeană rămâne încă, pe mai departe, o personalitate prea puţin cunoscută și recunoscută. În mod cu totul straniu, pentru istoriografia românească de artă Simon Hollósy pare să fie, pe mai departe, un subiect neinteresant, deşi aceeaşi istoriografie dă semne – vizibile şi pe deplin respectabile – că este tot mai interesată de reprezentativitatea unei consistente diversităţi de artişti proveniţi din rândurile grupurilor minoritar etnice trăitoare în Transilvania, Bucovina şi Basarabia secolului al XIX-lea, fie ei saşi, austrieci, maghiari, evrei, polonezi, nemți, boemieni ori sârbi. Nici măcar consistenta restituire monografică a regretatului profesor Raoul Şorban (O viaţă de artist între München şi Maramureş, 1986 – cu reeditare revizuită în 1996) nu a izbutit să producă o schimbare vizibilă. În ciuda unei asemenea „miopii” amendabile, cultural artistică românească (şi nu doar ea!) datorează nebănuit de mult acestui creator cu o personalitate polimorfă. O personalitate care este în mare măsură exemplară – atât prin performanţele, cât şi prin eşecurile carierei sale – pentru destinul uman şi moştenirile identitare culturale cu care suntem chemaţi să îmbogăţim astăzi patrimoniul comun european.

Formarea intelectuală și profesională

Cel dintâi contact cu desenul i-a fost mijlocit, în vremea studiilor sale la Liceul Piarist din Sighet, de profesorul Franz Griesmayer. Apoi, frecventează– nesistematic, la Budapesta, cursurile Academiei Comerciale fără a obţine diploma acesteia. Tot în metropola ungară se consumă prima sa tentativă de a urma studii academice de artă la Şcoala de desen după model, unde se înregistrează ca audient şi frecventează sporadic, timp de un semestru în anul universitar 1875/76, cursurile lui Ferencz Klimovits şi Bertalan Székely. Abandonează rapid, profund nemulțumit de calitatea instrucției primite.

Autentica educaţie artistică o dobândeşte, însă, la Academia Regală de Arte Plastice din München unde studiază sub îndrumările lui Alois Gabl, Otto Diez şi Ludwig von Loefftz între 1878 şi 1882. Se stabileşte definitiv în metropola bavareză unde locuieşte până la sfârşitul vieţii. Tot acolo îşi deschide, în 1886, propria sa Şcoală particulară de pictură. Din acest moment evoluţia carierei sale este definită de inseparabila împletire a creaţiei originale şi a operei pedagogice.

Școala particulară de pictură Simon Hollósy

Rezultatele celor trei decenii de laborioasă activitate profesorală independentă, desfășurată între 1886 și 1918, îl plasează pe Simon Hollósy printre cele mai importante personalităţi ale pedagogiei artistice europene ale timpului său. Impresionează, în primul rând, expresia cantitativă a eforturilor sale pedagogice. Deşi o statistică completă lipseşte, se estimează – cu o mare aproximaţie – că Şcoala particulară Simon Hollósy de la München a pregătit peste 1000 de studenţi. La fel de impresionantă este structura cosmopolită a grupurilor acestor studenţi. Dominată copios de cei proveniţi din Europa Centrală şi de Răsărit (în special din Polonia, Ungaria, Austria, Germania, Elveţia, Rusia, România, Ucraina, Lituania, Serbia, Croația), şcoala lui Hollósy a atras şi studenţi din Europa Occidentală (Spania, Belgia, Danemarca, Italia, Suedia), precum şi din spaţii culturale îndepărtate (S.U.A, Armenia, Georgia) ori de-a dreptul exotice (Australia, India, Japonia).

Tocmai datorită acestei complexe structuri internaţionale, impactul calitativ ale operei pedagogice hollósyene poate fi regăsit în creaţiile câtorva reprezentanţi de vârf ai mai multor arte naţionale. El poate fi estimat, fie şi indirect, prin prisma poziţiilor de frunte pe care unii dintre discipolii săi le-au dobândit în istoriile artelor plastice naționale din Europa Centrală și de Răsărit:

  • Austria: Josef Engelhart (1864-1941), Richard Gerst (1883-1908), Leonard Kober (1876-1931), Ada Löwith Gross (1877-1950), Emil Pottner (1972-1942), Margarete Veit Wieden (1879-1959), Ludwig Wieden (1869-1947),
  • Basarabia: Moisseyi (Moshe) Kogan (1879-1943)
  • Cehia: Emil Uhl (1864-1945), Marie Provazkova Lanow (1880-1951);
  • Elveţia: Max Alfred Buri (1868-1915), Hans Emmenegger (1866-1940), Carl Friedrich Felber (1880-1932);
  • Germania: Albert Aichinger (1866-1944?), Gustav Jagerspacher (1874-1929), Konrad von Kardoff (1877-1945), Alexander Liebmann (1871-1938), Jakob Nussbaum (1873-1936);
  • Lituania: Mstislav Dobujinski (1875-1957), Benedikt Kubicky (1874-1951), Mikalojus K. Čiurlionis (1875-1911);
  • Polonia: Jan Antonin Austen (1865-1938), Szymon Buchbinder (1853-1908), Leo Kaufman Kamir (1872-1933), Stanisław Korzeniewski (1873-1942), Konrad Krzyżanowski (1872-1922), Michał du Laurans (1873-1959), Edward Okuń (1872-1945), Tadeusz Rychter (1870-1943);
  • România: Arthur Garguromin Verona (1867-1946), Sándor Ziffer (1880-1962), Samuel Mutzner (1884-1959);
  • Rusia: Zinovii Isaevich Grzhebin (1877-1929), Vladimir A. Favorsky (1886-1964), Alexandr N. Tihomirov (1889-1969);
  • Slovacia: Viktor Belányi (1877-1955), Elemír Hradil Halász (1873-1948), Ferdinand Kiszelý (1871-1943), Rainer (René) Hradil Halász (1875-1918), István Mérő (1873-1938);
  • Spania: Cesar Herrer y Marcher (1868-1919)
  • Ucraina: Osip E. Braz (1873-1934), Michail V. Band (1868-1939), Emil S. Bengelj (1870-1948);
  • Transilvania: Ferenc Ács (1876-1949), Arthur Coulin (1869-1912), Moshe (Maurice) Goth (1873-1944), Jenei Jenő (1874-1950), Jenó Maticska (1886-1906), Lajos Márk (1867-1942), Edmund (Ődőn) Münich Mikes (1878-1949?), Zoltán Takács Felvinczi (1880-1964), István Réti (1872-1945), Emerich Tamás (1876-1901), János Thorma (1870-1937);
  • Ungaria: Ágost Benkhard (1882-1961), Dezső Czigány Wimmer (1883-1937), Lajós Deák Ébner (1850-1934), József Faragó Frenkel (1866-1906), Ferenc Frischauf Szablya (1876-1962), Jenő Ferkai (1877-1963), Oszkár Glatz (1872-1958), Béla Horthy (1869-1943), Lajos Kunffy (1869-1962), Károly Lyka (1869-1965), Sándor Nyilasy (1873-1934), Dezső Rozsaffy (1877-1937), Gyula Rudnay (1878-1957), Andor Székely (1877-1945 ?), Jenő Szigeti (1881-1944), Emanuel Vesztróczy Engl (1875-1955), István Zichy (1879-1951), ș.a.m.d..

Performanţele profesorale ale lui Hollósy depăşesc, însă, limitele remarcabile ale abilităţilor pedagogice personale. Dincolo de indiscutabilele valori cantitative şi calitative ce creditează aceste performanţe, şcoala lui Hollósy a adus ea însăşi o contribuţie majoră la înnoirea formelor şi tehnicilor educaţiei artistice. Fondată, în 1886, în mediul unei ambianţe universitare germanice dominată autoritar de structuri pedagogice şi didactice de tip academist, şcoala particulară de pictură Simon Hollósy a avut meritul de a fi opus conservatorismului academic al învăţării după modéle alternativa liberală a educaţiei artistice bazată pe “studiului naturii”. Schimbarea s-a petrecut, desigur, de-a lungul unui progresii evolutive. Se disting două etape ale procesului de dezvoltare prin care sistemul pedagogic hollósyan le-a traversat: faza cursurilor anuale permanente în mediul citadin münchenez (1886 – 1895), şi respectiv faza cursurilor alternative – iarna în metropola bavareză, iar vara în plein air-ul unor colonii organizate in spaţii rurale periferice (1896 – 1918). Corespunzând deplinei maturizări a pedagogiei hollósyene, ce-a de a doua fază s-a structurat pe baza experienţelor acumulate in cele şase colonii de vară organizate la Baia Mare între 1896 – 1901.

Din punct de vedere teoretic, însă, trecerea la această nouă etapă a fost prefigurată încă în 1894, printr-un proiect al lui Hollósy de organizare a unei Academii de artă. Documentul (editat de Zoltánné Soltész, Hollósy Simon leveleiből, în Művészettörténeti tanulmányok, Budapest, 1954, p.613 – 614) are o importanţă capitală întrucât conţine şi enunţul formal al argumentelor şi principiilor pedagogiei hollósyene.

Principii ale pedagogiei hollóșiene

Argumente ce se ţes în jurul antinomiei imitaţie versus descoperire: „Cochetăria cu acest gen [pictura academică müncheneză – s.n.] este un viciu profund dăunător…”; “Şcoala pariziană educă în primul rând în sensul lucidităţii şi vieţii spirituale”; “Nu din cărţi, ci de la natură…”; “…spre iluminare…către conştiinţa de sine, spre interdependenţa de pământul natal…”; “Artistul trebuie nu atât să înveţe, să ştie din cărţi, cât…să simtă instinctual ceea ce are de învăţat şi ceea ce îi este necesar lui însuşi”. Principiile pedagogice rezultă dintr-un program de instruire bazat pe studiul complementar în atelier şi în plein air, de-a lungul unui ciclu anual ce cuprinde un modul de iarnă şi unul de vară: “Impărţirea anului în două semestre. Iarna – de la 8 la 12 studii nud, după-amiaza de la 2 la 4 cap, iar seara de nud la lumina lămpii, zilnic altă poziţie. De prin aplilie, şi în lunile mai, iunie, iulie – în măsura în care timpul prielnic permite, dimineaţa – afară în plein air, se va desena şi picta liber, eventual, după nuduri ori figuri întregi, iar după-amiaza de peisaje – şi din aceste motive [ar fi necesară] retragerea…într-un oraş mai mare de provincie, în vecinăratea celui mai mare maestru – natura. In stabilirea temelor de studiu trebuie să se ajungă la exprimarea caracterului modelului, astfel că modelul nu trebuie răsucit în tot felul de poziţii ci trebuie pe podium în aşa fel încât tinerii elevi-artişti să fie nevoiţi să caute în făptura înfăţişată aspecte valoroase, care să atragă atenţia înspre acele elemente în care se relevă natura, divinitatea. Linii nemărginit de fine, forme după un model nu – pe acestea [trebuie] tânărul artist să le înveţe,să le cunoască, şi să se adâncească în studierea naturii într-atât până o va înţelege deplin…Afară, sub cerul liber, într-un peisaj,[să dobândească] înţelegerea deplinî a linie ca şi corp, a culorii, a perspectivei…Studiile adiacente, bunăoară istoria artei, studiul anatomiei, perspectiva şi mai ales dresura estetică – dacă cel în cauză este un om inteligent şi simte nevoia – oricum le va învăţa. Nu trebuie de băgat în nimeni mai mult decât încape. Chiar şi cu preţul unor aparente lipsuri, totuşi trebuie de educat un spirit independent.”

Opera pedagogică

Hollósy argumentează că, datorită unei asemenea programe de studiu, proiectata şcoală “…îl va dezvolta pe fiecare individ, în mod distinct şi personalizat, nu doar în privinţa deprinderilor de execuţie, ci de asemenea îi va educa – în cel mai deplin înţeles al cuvântului – capacitatea percepţiei spirituale”. Realitatea contingentă vine să elimine, astfel, tutela unor realităţi istorice ori imaginare. Omul natural se substituie modélelor umanoide artificiale reprezentate prin mulaje anatomice şi diverse cópii. Mai departe, natura reală este chemată să înlocuiască natura artificială a modélele fabricate din recuzita inventarului artistic al experienţelor revolute. Printr-o asemenea trecere de la modéle artificiale la modele reale, Hollósy a urmărit să transforme educaţia artistice dintr-o învăţare repetitivă într-un proces euristic şi creativ. Numeroase mărturii atestă că Hollósy a considerat că educaţia trebuie să-i dea studentului instrumentele prin care să poată descoperi formele, mecanismele şi structurile realităţii , pentru ca să se poată exprima, apoi, în spiritul şi conform regulilor acestora.

Deplina aplicare a programului pedagogic hollósyan a devenit posibilă odată cu cele şase colonii de vară organizate în beneficiul Şcolii Hollósy la Baia Mare, între 1896 – 1901. Un astfel de fundmanent educaţional, esenţialmente antiacademic, a avut un remarcabilul impactul public, ceea ce a făcut ca Hollósy să cucerească o rapidă şi spectaculoasă notorietate pedagogică in mediul artistic german.

Pe cale de consecinţă, stabilimentul de învăţământ privat pe care l-a fondat în 1886 a cucerit o poziţie dominantă pe piaţa învăţământului artistic particular din München, în concurenţă cu şcoli sau ateliere celebre, precum cele ale lui Anton Ażbe, Anton von Knirr, Franz Lembach, etc. Deopotrivă prin popularitatea maestrului şi prin autoritatea valorilor şi tehnicilor educative pe care le-a cultivat, Şcoala Hollósy a depăşit, însă, cu mult limitele arealului cultural german. Practic, ea a devenit unul dintre ce-i mai importanţi factori instituţionalizaţi de educaţie particulară pentru tineretului studios din întreaga Europă Centrală şi Răsăriteană.

Împactul pedagogiei și școlii lui Simon Hollósy pot fi lesne estimate urmărind selecția cupinsă în galeria fotografică de mai jos,în care Vă oferim – cu titlu de eșantionare argumentativă – selecția câte unei lucrări dintre creațiile principalilor artiști europeni care, în cea mai mare măsură, îi datorează lui Hollósy formarea intelectuală și profesională de autentici artiști europeni, ale căror creații acoperă cu adevărat întreaga plajă a modélelor estetice specifice secolului al XX-lea: de la tradiționalismele care au produs conservări ale unor moșteniri dintre achizițiile veacului al nouăsprezecelea, la înnoiri avangardiste ce au învolburat aventurile cunoașterilor artistice din veacul al douăzecelea.

Dr. Tiberiu ALEXA

Lista cu titlurile ilustrațiilor și a creditele lor foto

1 Josef Engelhart, Autoportret cu țilindru, 1892, Muzeul Belvedere, Viena © https://sammlung.belvedere.at/objects/4617/selbstportrat-mit-zylinder

2 Richard Gerstl, Plajă, cca. 1900, colecție privată © https://www.invaluable.com/auction-lot/beach-64-c-4a4496f983#

3 Leonhard Kober, Model spaniol, colecție privată © https://www.invaluable.com/auction-lot/kober-leo-1876-1931-spanish-model-28-c-4e3862bdbc

4 Ada Löwith Goth, Sari la masă în Domburg, 1916 © https://www.tumblr.com/tagged/Ada Goth-Lowith?sort=top

5 Emil Pottner, Canal în Sluis, 1902-1903, colecție privată © https://www.invaluable.com/auction-lot/canal-in-sluis-744-c-9de46fcb4d#

6 Ludwig Wieden, Tîrg țărănesc (la Baia Mare ?), cca 1901, colecție privată © https://www.invaluable.com/auction-lot/ludwig-wieden-1869-blumenbach-1947-gmunden-334-c-758415db30

7 Moissey (Moshe) Kogan, Adam și Eva, © https://www.lot-art.com/auction-lots/Moishe-Moissey-Kogan-Russian-1879-1943-Adam-and-Eve-Marble-Sculpture-10-x-6-inches/74-moishe_moissey-24.9.21-weschler

8 Emil Uhl, Ruine romane în Egipt la Insel Bigeh, (anii deceniului 1900 ?), colecție privată © https://www.invaluable.com/auction-lot/uhl-emil-1864-bruex-1945-bayrisch-gmain-roemische-3471-c-ff5462d988

9 Marie Provázková Lanov, Peisaj din Bala Mare, 1908 (?) © https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Marie_Galimberti_-_Provázková,_Podzim_v_Bala_Mare_(1901).jpg

10 Max Buri, Politicienii satului, 1904, Öffentliche Kunstsammlung Basel © https://recherche.sik-isea.ch/sik:person-4022828/in/sikart

11 Hans Emmenegger, Parcul englez din München, 1893, colecție privată © https://www.invaluable.com/auction-lot/hans-emmenegger-kuessnacht-1866-1940-luzern-motiv-43-c-81d45bcb56

12 Carl F. Felber, Peisaj de primăvară, (ani deceniului 1900 ?) © https://artvee.com/dl/fruhlingslandschaft-3#00

13 Albert Aichinger, Muncitori într-o turnătorie de bronz, cca 1900, colecție privată © https://www.ebay.at/itm/232623741526?hash=item3629749a56:g:0a4AAOSwJtdaOL8z

14 Gustav Jagerspacher, Stradă din Teceu, (1906 ?), colecție privată © https://www.invaluable.com/auction-lot/gustav-jagerspacher-1879-1929-7615-c-b1044fba3c

15 Konrad von Kardoff, Carieră de piatră, 1913, Muzeul Național Wrocław © https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Konrad_von_Kardoff_-_Kamieniołomy.jpg

16 Jakob Nussbaum, Autoportret, 1927, Institutul de Artă Städel și Galeria Municipală, Frankfurt am Main © https://sammlung.staedelmuseum.de/en/work/self-portrait

17 Mstislav Dobujinski, Autoportret, 1901, Baia Mare, Muzeul Rus de Stat, Sankt Petersburg © https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/02/Dobuzhinsky_-_self-portrait_(1900-01).jpeg

18 Mikalojus K. Čiurlionis, Înger (Preludiu), 1909 © https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Mikalojus_Konstantinas_Ciurlionis_-_ANGEL_(ANGEL_PRELUDE)_-_1909.jpg

19 Szymon Buchbinder,  Biserica din Stary Sącz, (anii deceniului 1890 ?) Muzeul Național Varșovia © https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Szymon_Buchbinder_-_Kościół_w_Starym_Sączu.png

20 L Kamir Kaufmann, Autoportret cu țigaretă, 1919, Muzeul Național Varșovia © https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Leon_Kaufmann_-_Autoportret_z_papierosem.jpg

21 Stanisław Korzeniewski, Peisaj, (anii deceniului 1900), colecție privată © https://onebid.pl/pl/malarstwo-dawne-stanislaw-korzeniewski/1407414

22 Kornrad Krzyzanowski, Pianul, 1906, Muzeul Sileziei Superioare, Bytom  © http://www.pinakoteka.zascianek.pl/Krzyzanowski/Index.htm

23 Michał du Laurans, Portretul lui Jozef Cajkowski 1901, Muzeul Național Varșovia © https://niezlasztuka.net/o-sztuce/jozef-czajkowski-malujacy-architekt-olga-boznanska/

24 Edward Okun, Războiul și noi, 1917-1923, Muzeul Național Varșovia © https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Edward_Okuń_-_My_i_wojna.jpg

25 Arthur Garguromin Verona, Drum de țară, 1898, Muzeul Județean de Artă «Centul Artistic Baia Mare» © https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Arthur_Verona_-_Drum_de_tara_(2).jpg

26 Sándor Ziffer, Stradă în amurg, 1911, Baia Mare, colecție privată © https://www.invaluable.com/auction-lot/ziffer-sandor-1880-1962-street-in-the-twilight-ba-160-c-f214616811

27 Samuel Mützner, Vedere din Giverny seara, 1908, Muzeul Național de Artă al României, București © https://www.mnar.arts.ro/descopera/galerii-permanente/74-galeria-de-arta-romaneasca-moderna/lucrari-in-galeria-de-arta-romaneasca-moderna/86-vedere-din-giverny-dimineata-1908-vedere-din-giverny-seara-1908

28 Zinovii Isaevich Grzhebin, Fii puternic ! Încă un ultim pas, gravură color publicată în revista Jupel (Moscova), nr. 3/1906 © https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Caricature_by_Zinoviy_Grzhebin_(1906).jpg

29 Vladimir A. Favorsky, Eclipsa © https://obiskusstve.com/2178519207862077885/vladimir-andreevich-favorskij-1886-1964-i-ego-tvorchestvo-k-135-letiyu-so-dnya-rozhdeniya/

30 Alexandr N. Tihomirov, Peisaj la Teceu, 1911, Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» © https://muzartbm.ro/2016/aleksandr-nilovich-tikhomirov-1889-peisaj-la-teceu/

31 Elemír Hradil H, Femeie bolnavă, 1912, Slovenská Národná Galéria / Galeria Națională Slovacă, Bratislava © https://www.webumenia.sk/en/dielo/SVK:SNG.O_656

32 René Hradil H, Portret de tânără, 1912, é Východoslovenská Galéria / Galeria Slovaciei Răsăritene, Kosice © https://www.webumenia.sk/en/dielo/SVK:VSG.K_1888

33 Ferdinand Kiszelý, Potârnichi pe zăpadă, 1900, Liptovská galéria Petra Michala Bohúňa / Galeria «», Liptovský Mikuláš  © https://www.webumenia.sk/dielo/SVK:GPB.O_54

34 Cesar Herrer y Marcher, Torcello, (anii deceniului 1890 ?), colecție privată © https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Herrer,_ Cézár _-_Torcello.jpg

35 Braz Osip, Portretul pictorului Mstislav Dobujinski, 1922, Muzeul de Stat de Arte Frumoase «A. S. Pușkin», Moscova © https://commons.wikimedia.org/wiki/File:M._Dobuschinski.jpg

36 Maurice Goth,  Portul din Veere, (anii deceniului 1910 ?) colecție privată © https://gallerease.com/en/artworks/haven-van-veere__d660cae467d1

37 Jenő Maticska, Malul Săsarului cca. 1903, Galeria Națională Maghiară Budapesta © https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Jenő_Maticska_At_river_Zazar.jpg

38 Lajós Mark, «Bombonniere» – Cabaret la Budapesta (afiș), (anii deceniului 1900) © https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Budapesti_Cabaret.jpg

39 Dezső Czigány Wimmer, Peisaj băimărean cu căpițe, 1906, Baia Mare, colecție privată © https://www.mutargy.com/festmeny-grafika/czigany-dezso-1883-1938-nagybanyai-taj-kazlakkal-1906

40 István Réti, Pe deal, (anii 1920 ?), colecție privată © https://www.invaluable.com/auction-lot/reti-istvan-1872-1945-hill-side-49-c-5234e3085f#

41 János Thorma, Femeie în rochie japoneză, (anii deceniului 1920) © https://www.litero-mania.com/janos-thorma-in-arhivele-nationale-de-la-baia-mare/

42 Oszkár Glatz, Peisaj la Izvoare, 1900, Muzeul «Janusz Pannoniusz», Pécs © https://arthomegaleria.wordpress.com/glatz/

43 Lajos Kunffy, După-amiază pe câmp, (anii deceniului 1890) © https://www.invaluable.com/auction-lot/lajos-kunffy-hungarian-1869-1962-an-afternoon-out-500-c-1ff4222994

44 Emanuel Vesztróczy Engl, Culegăoare de struguri, 1916 © MissionArt Galléria, Miskolc–Budapesta

45 Jenő Szigety, Peisaj, 1909 © https://www.mutargy.com/festmeny-grafika/szigeti-jeno-1881-1944-tajkep-1909-korul

 


Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.


Lasă un comentariu