Crosul copiilor a ajuns la cea de-a treia ediție - 14 minute în urmă
Un polițist din Maramureș, locul I la Campionatul Național de TIR al MAI - 19 minute în urmă
Elevii de la Școala „Dimitrie Cantemir” au realizat o grădină verticală din plante aromatice și flori la Muzeul Satului din Baia Mare - 33 minute în urmă
”Învață de la antreprenori”: Preoiectul Camerei de Comerț și Industrie Maramureș, recunoscut la nivel național - 50 minute în urmă
Iulia Ioana Vlad a obținut Premiul Special al Fundației „Valeria Peter Predescu” în cadrul Festivalului-Concurs Național de Interpretare a Cântecului Popular Românesc de la Bistrița - 12 ore în urmă
Ionel Bogdan și echipa sa alături de antreprenorii și angajații companiilor din Baia Mare: „Îmi asum acest parcurs, să reconstruim din temelii orașul” - 19 ore în urmă
Câinii ghizi ai persoanelor cu dizabilități au acces în toate spațiile publice - 19 ore în urmă
Doi elevi de la „Lucaciu” calificați la etapa națională a Olimpiadei „Cultură și spiritualitate românească” - 19 ore în urmă
CS Minaur a intrat în posesia medaliilor câștigate în această ediție de campionat - 19 ore în urmă
Reîncep cursele aeriene de pe Aeroportul Internațional Maramureș către Antalya - 19 ore în urmă
„Un’ te duci tu, mielule!”
Pentru fiecare dintre noi, Sărbătorile Pascale vin cu bucurie și credință. Oameni dragi alături, bucate tradiționale alese, voie bună. Perpetuarea acestei tradiții vine în contradicție cu propria noastră cultură față de miei. Inocenți și plini de viață, sfârșesc în jurul vârstei de o lună.
E o tradiție bine înrădăcinată în mentalitatea românilor. Sacrificarea mieilor reprezintă un ritual încă întâlnit într-o Românie cu tradiţiile şi obiceiurile estompate. Multora le repugnă sacrificarea unui animal aparent nevinovat. Dar şi mai mulţi români, gurmanzi sau nu, sunt adepţii păstrării ritualului sacrificiului mieilor.
Pentru evrei, Paştele înseamnă sărbătorirea trecerii de la robia egipteană la libertate. Și la popoarele indo-ariene, precum geto-dacii din care ne tragem originile, exista sacrificiul mieilor la sosirea primăverii, pentru a marca astfel renaşterea naturii. Pentru creştini, Paştele înseamnă trecerea de la moartea sufletului prin păcate, la viaţa cea veşnică prin intermediul jertfei şi învierii mântuitoare a lui Hristos.
Anual se taie circa 4 milioane de miei pentru această sărbătoare, în ciuda declarațiilor reprezentanților bisericii, care susțin în număr cât mai mare că, tăierea acestor animale nu are nicio bază canonică. Este imposibil ca om creștin sau pur și simplu empatic, să nu te întristezi, atunci când treci pe lângă piețe și auzi plânsetul micilor miei drăgălași, care au fost rupți de lângă mama lor și își așteaptă sfârșitul.
Poeți au exprimat în versuri sacrificarea animalelor pentru hrană și respectarea tradiției. Citindu-le sau recitindu-le, putem reflecta mai profund asupra relației noastre cu lumea naturală și cu animalele.
„Un’ te duci tu, mielule?
La pășune, domnule.
Ce să faci tu, mielule? Să pasc iarbă, domnule. Cin’ te mână, mielule? Ciobănașul, domnule. Ce asculți tu, mielule? Ce se-aude, mielule? Fluierașul domnule. Ce auzi tu, mielule? Coasa-n iarbă, domnule. Plângi de frică, mielule? Nu plâng, nu plâng, domnule Eu n-am lacrimi, domnule Am cornițe, domnule. Nu plângi, Nu plângi, mielule? Nu plâng, Nu plâng, domnule! Plâng ciobanii, domnule Latră cainii, domnule. Cin’ te taie, mielule? Măcelarul, domnule. Cin’ te mâncă, mielule? Dumneavoastră, domnule Cine moare, mielule? Și noi mieii, domnule Și voi domnii, domnule Noi cu toții, domnule. Ce rămâne, mielule? Acest cântec, domnule”.„Ce-i inimă? Mi-i foame! Vreau să trăiesc, şi-aş vrea..
Tu, iartă-mă, fecioară, tu, căprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!
Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc!”
Tu, iartă-mă, fecioară, tu, căprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!
Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc!”
Dacă Paștele este un motiv de celebrare a vieții, mieii ar trebui să fie un simbol în inimi, nu în farfurie.
Lăcrimioara ZOTA