DICȚIONARUL CENTRULUI ARTISTIC BAIA MARE
ARTIȘTII ȘCOLII HOLLÓSY LA BAIA MARE (V)
- Konrad KRZYŻANOWSKI (III)
„Nu căutam frumusețea, ci ceea ce era intrigant și original. Voiam expresie!”
*18.02.1872, Kremenchuk (Rusia Țaristă/Ucraina) – †25.02.1922, Varşovia (Polonia)
pictor şi educator polonez
ACTIVITATEA ȘI CREAȚIA ARTISTICĂ: 1898-1922
După ce destinul i-a purtat pașii de început ai formării profesionale din Kievul ucrainean în focarul culturii artistice ruse din Sankt Petersburg, Konrad Krzyżanowski a continuat un periplu educațional și creativ la scară europeană, cu popasuri importante la München, Roma, Baia Mare, pentru ca, în cele din urmă, să se stabilească în metropola poloneză a Varșoviei.
Artistul mai notează în autobiografia sa: „În primăvara anului 1898 am plecat în Italia, unde am reușit să vizitez, printre altele, Roma. Am adus multe schițe din călătoria mea, pe care le-am trimis Societății pentru Încurajarea Artelor Plastice. Așa mi-am făcut debutul [în toamna anului 1899] în mediul expozițional din Varsovia. Câteva luni mai târziu, în ianuarie 1900, mi-am prezent lucrările la Varșovia pentru a doua oară – de date aceasta la expoziția artiștilor polonezi care locuiesc la München, organizată de celebrul Salon Aleksander Krywult. Întrucât lucrările mele erau deja la Varșovia, am decis că voi merge și eu acolo. Așa a început cel mai important capitol din viața mea. [sublinierea mea – T.A.]”[1]
Așadar, în contextul primei sale călătorii de documentare în Italia și al cele dintâi participări coloniste de la Baia Mare, realizează, în toamna lui 1899, debutul său expozițional la Varșovia pe baza portofoliului artistic italian (pictură și grafică de șevalet) odată cu prima dintre participările sale la Salonale anuale ale Towarzystwo Zachęty Sztuk Pięknych Warszawa / Societății pentru Încurajare a Artelor Plastice «Zachęta», unde a mai expus, apoi, în 1902, 1903, 1905, 1912, 1914, 1918, 1919 şi 1921.
Iar după anii de ședere în capitala Bavariei, la München, și după a treia participare colonistă la Baia Mare (în sezonul de vară 1900), artistul se repatriază în toamna anului 1900, stabilindu-se definitiv la Varșovia. Aici, Konrad Krzyżanowski își deschide propria sa şcoală particulară de pictură în 1901, sub influenţa modélelor de instituţionalizare a învăţămîntul artistic liber, de alternativă la cel academic oficial – modéle pe care le cunoscuse în timpul studiilor efectuate cu Arkhip Kuindji (la Petersburg/în Ucraina) şi Simon Hollósy (la München/în Baia Mare).
În paralel, cultivă strînse relaţii personale şi intelectuale cu grupul modernist condus de Stanislaw Przsybysewski şi Zenon Przesmycki. Pe această cale avea să devină colaborator al revistei culturale Chimera (“Himera”), periodic fondat de Przesmycki în 1901, şi care avea să îşi asocieze nume semnificative ale avangardei timpurii din arta şi literaturii poloneze. Mărturia autobiografică a interesului manifestat de artist pentru domeniul literaturii aduce în prim-plan relaționări cu mediile mișcării culturale moderniste Mloda Polska / „Tânăra Polonie” – de inspirație simbolistă, și de insurgență socială și civic–patriotică: „Mereu am fost pasionat de literatură și poezie și mi-am făcut repede noi prieteni în acest mediu. Am asistat cu fascinație la pregătirile lui Zenon Przesmycki pentru apariția primului număr al revistei Chimera, care avea să devină o fereastră către marea lume a artei și culturii. Am acceptat oferta lui de colaborare ca ilustrator, deși până la urmă am desenat doar de câteva ori pentru Chimera. Alături de toate acestea, am petrecut mult timp discutând cu poeții Edward Słoński, Stanisław Przybyszewski și Bronisława Ostrowska, ale căror portrete, la fel ca ale multor altor oameni de litere, le-am pictat.” [2]
Două asemenea exemple, ambele realizate în 1901, ilustrează un Krzyżanowski puternic marcat – deopotrivă de spleen-ul simbolist specific modernismului polonez cultivat în cercurile literare ale „Tinerei Polonii” (urâtul existential, plictiseala provocată de banalitatea realului, reverii melancolice întrucâtva pesimiste, întunecimi phiso–fizice abisale, demonism, etc.) și, respectiv, de asimilarea lecțiilor formative ale pedagogiei hollóșiene (concentrarea asupra surprinderii/redării caracterului psihologic al motivului antropomorf abordat, registru cromatic restrâns la 2-3 valori tonale, tușe de pensulație libere, nervoase, spontane ): Portretul poetei Bronisława Ostrowska (Muzeul Național Varșovia) și Theresita (portretul scriitoarei Maria Kszymuska-Ivanowska; ulei pe pânză, 69,3 x 58,5 cm., Muzeul Național Varșovia ). Ambele dezvoltă sugestii simbolice sumbre.
Construit compozițional pe diagonala descendentă, portretul Terezitei (capul plus bustul larg) se ițește cumva nebulos, dintr-un fundal rece vibrat în oliv, cu corpul înveșmântat în negru compact nemodulat volumetric; centrul de interes se concentrează asupra chipului personajului învăluit cu o maramă neagră – practic un surprinzător cap de expresie – pictat într-o gamă tonală caldă cu efecte de clarobscur (singura suprafață de contrastare caldă din întregul spațiu pictural), surprins într-o ipostază de intensă adâncire în sine, cu ochi închiși și cu conformația osteo–epidermală modelată aproape sculptural, cap de expresie care evocă, poate șocant, o …mască mortuară ! Mai sunt interesante deplina lipsă a conturărilor, și osmoza optic–cromatică dintre fundal și corporalitatea motivului antopomorf.
Oarecum asemănătoare sunt și caracteristicile potretului Bronisławei Ostrowski: paletă cromatică restrânsă (fundal ocru–oliv ceva mai cald, totuși, corpul bustului negru, părul brun–roșcat cu accente negre, fața în ocruri calde), modularea prin pensulație fluentă, pe alocuri nervoasă, a fundalului ocru-oliv și a îmbrăcământei negre cu tușe ocru-verzi; distribuția similară a componentelor motivului antropomorf (cap de expresie plus bust larg), însă organizate compozițional diferit: personajul este construit pe un ax vertical plasat în treimea stângă a spațiului pictural; motivul uman este plasat în profil strict – cu bustul înscris într-o formă triunghiulară, în vârful căruia se așează forma întrucâtva elipsoidală a capului prelungit spre spate cu coafura în coc (ce descriu o mică diagonală ascendentă); iar, de această dată, forma corpului uman este proiectată pe fundal printr-un decupaj mai evident, subliniat prin trei tușe de penel lineare ferme. Și aici centrul de interes este concentrat asupra capului de expresie, a cărui modelare volumetrică este mai degrabă delicată, prin discrete efecte de clarobscur, dar totuși fermă: nas accentuat, ochii închiși, gură întredeschisă și bărbia puternică: sugestia este una de meditație parcă visătoare, într-o ambianță generală discert sumbră.
Despre portretistica practicată în anii de început ai carierei (1897-1902) s-a scris că „Krzyżanowski este capabil să sacrifice descrierea veristică a trăsăturilor cu obiectivitate jurnalistică, pentru a sublinia starea de spirit și caracterul individului pictat, și totuși s-a ocupat de destul de multe individualități. Toate figurile imortalizate de el la acea vreme se caracterizează printr-o spiritualitate profundă, uneori aproape mistică, ajungând chiar – după cum scria unul dintre cercetători – la sugerarea „unui fel de viziune”13 [notă în textul original: [3]]. Cel mai bun exemplu în acest sens este imaginea lui Theresita. (…) În timp ce pictorul era încă în viață, Jan Kleczyński a avertizat că „portretele sale sunt prădătoare. Artistul ia și dobândește fizionomia altcuiva pentru sine și arta poloneză, cu gesturile unui om sincer crud, care nu are nicio intenție să-l cruțe pe model. (…) Scriindu-se despre portretele lui Krzyżanowski, s-au menționat și «dâre demonice de întuneric». Demonismul Theresitei este însă eminamente liric. (…) El a fost cu siguranță interesat de viața interioară a eroilor săi cu o acuratețe demnă de o epopee Tânăra Polonie. [sublinierea mea – T.A.]”[4] De fapt, artistul însuși lămurște esența demersurilor sale din portretistică, în deja invocata schiță autobiografică: „Primii ani ai șederii mele la Varșovia au fost o muncă de muncă deosebită de grea pentru mine. Am pictat și schițat mult, în principal portrete: rapid și dinamic, limitând adesea paleta de culori folosite. Cel mai important lucru pentru mine a fost întotdeauna un lucru: exprimarea spiritului modelului, emoțiile lui, adevărul despre el. Nu căutam frumusețea, ci ceea ce era intrigant și original. Voiam expresie ! ” [5] Avem formulată, aici, esența viitoarei fundamentări a asocierii creației artistului la expresionisului timpuriu european.
Și nu putem să nu recurgem la o oglindire, comparatistă, cu enunțurile pedagogiei lui Simon Hollósy și cu ale sale pledoarii: „(…) trebuie să se ajungă la exprimarea caracterului modelului, astfel (…) încât tinerii elevi-artişti să fie nevoiţi să caute în făptura înfăţişată aspecte valoroase, care să atragă atenţia înspre acele elemente în care se relevă natura, divinitatea. (…)” [6]
Konrad Krzyżanowski își continuă mărturisirile biografice: „Am vrut să pictez, dar și să predau, motiv pentru care în 1900 am creat o școală de pictură în atelierul meu. Un loc deschis, nu doar pentru bărbați, ci și pentru femei, pentru că talentului nu-i pasă de gen. Școala a încetat oficial să mai existe rapid și a trebuit să închiriez o garsonieră nouă, dar nu asta a fost cel mai important lucru pentru mine. Ceea ce conta a fost că studenții mei au rămas cu mine. Am muncit mult, așa că în atelierul meu erau mereu tablouri noi, pe care le-am expus de bunăvoie la expoziții și saloane de artă. M-a făcut cunoscut și recunoscut. Și, datorită participării mele la expoziția Societății pentru Încurajarea Artelor Plastice, am reușit să obțin o bursă, care mi-a permis să merg din nou la München. Abia așteptam să-l regăsesc pe profesorul meu maghiar, Szymon Hollósy, însă, curând m-am întors la Varșovia.
Aici, la sfârșitul lunii februarie 1904, mi s-a oferit postul de profesor la Școala de Arte Frumoase [care tocmai fusese înființată]. M-am bucurat foarte mult că am putut să îmi conduc propriul atelier, unde au apărut noi studenți, dar și că o mare școală de artă a început să funcționeze din nou la Varșovia. Directorul acesteia a fost numit Kazimierz Stabrowski, prietenul meu de pe vremea studiilor la Academia din Sankt Petersburg. Oricum, la fel ca și Ferdynand Ruszczyc și Eligiusz Niewiadomski, care au devenit și lectori la nou înființată universitate.” [7]
Iar similitudinile cu modelul hollóșian au mes mai departe: „Le-am oferit studenților mei multă libertate de creație, deși uneori îmi era greu să-mi rețin emoțiile atunci când le judecam munca. I-am încurajat să fie îndrăzneți, să picteze nu pentru spectacol, ci de la ei înșiși. Dacă lucrul în curs o cerea, am strigat „murdărie!”, „amestecă, frate!”, pentru ca studentul meu să folosească în mod corespunzător vopseaua. M-am enervat când lipsa de curaj a cuiva l-a împiedicat să se exprime pe sine și sentimentele sale, întrucât acest lucru, așa cum am subliniat adesea, era deosebit de important pentru mine. Întotdeauna m-am considerat în primul rând portretist, dar din proprie experiență am știut cât de valoroase sunt activitățile în aer liber pentru dezvoltarea artistică, așa că am vrut să le introduc în curriculum. Din fericire, funcția mea a primit aprobarea directorului școlii și de atunci am organizat în mod regulat excursii în locuri propice experimentelor de pictură, printre care: Arkadia lângă Nieborów, Zwierzyniec lângă Zamość sau Istebna în Cieszyn Silezia. Zilele urmau apoi o schemă strictă: dimineața lucram la șevalet și corecturi, iar seara ne așezam împreună la cină, purtând lungi discuții despre artă. Mi-am prețuit sarcinile, văzând multe talente printre ele. Orele petrecute împreună în timpul călătoriilor, iar mai târziu în studio, au făcut ca, deși am fost uneori impetuos, relațiile noastre nu erau lipsite de cordialitate. Totuși, soarta mi-a dat mult mai mult, pentru că printre elevii mei mi-am găsit sufletul pereche: Michalina Piotruszewska.
M-am îndrăgostit de „șoricel” imediat și absolut necondiționat. Și deși între noi erau unsprezece ani distanță, în acele vremuri o diferență semnificativă de vârstă între membrii cuplurilor era încă obișnuită, iar eu nu eram atent la convenții, nici măcar la faptul că Michalina era elevul meu. Am petrecut mult timp împreună, iar când nu am putut fi împreună, ne-am scris scrisori afectuoase. Relația noastră a fost aprobată de familia Michalinei și trei ani mai târziu, în 1907, ne-am căsătorit. Am plecat în Italia în luna de miere, iar după ce ne-am întors la Varșovia ne-am mutat într-un apartament de pe strada Koszykowa.” [8]
Așadar, Krzyżanowski a revenit pentru cîteva luni la München în 1903, reluând contactele cu Simon Hollósy şi şcoala sa. Apoi avea să obțină, în 1904, numirea ca profesor de pictură la nou înfiinţata Şcoală Superioarăde Arte Frumoase de la Varşovia. Pînă la demisionarea sa din acest post, în urma unor conflicte cu directorul şcolii – Kazimir Stabrowsky, Krzyżanowski a avut o laborioasă activitate didactică, al cărei punct major l-au constituit coloniile plein air–iste studenţeşti, pe care le-a organizat şi condus anual în mai multe localităţi rurale poloneze (1904 – Arkadii k. Łowicza; 1905 – Zwierzyńca w Lubelskiem; 1906 – Istebnej na Śląsku), ucrainene (1909 –Aleksandrowsk, imediat după părăsirea şcolii!), lituaniene (1904/05 şi 1906/07 – Rybiniszk; 1907 – Werek, ambele situate lîngă Vilnius) şi din teritoriul finlandez aflat sub ocupaţia ţaristă (1908 – Hangoe). Motivaţiile şi ţinta operei sale pedagogice, exercitate în aceste colonii, stă, neîndoielnic, într-o relaţie strînsă cu propriile experienţe acumulate la Baia Mare sub direcţia lui Simon Hollósy. Faptul este confirmat şi de expoziţia pe care a organizat-o, în 1907, la Vilnius, şi în care Krzyżanowski a expus, alături de studenţii săi, studii de peisaj realizate în colonia de la Werek. Ea evocă, în mod frapant, modelul expoziţiilor studenţeşti organizate de Hollósy la Baia Mare şi Budapesta, precum şi contextul propriul său debut public petrecut tocmai într-o astfel de expoziţie (Baia Mare, A doua Expoziţie de Artă a Şcolii Hollósy, 11–12 septembrie 1899).
După căsătorie și încheierea bruscă a profesoratului academic (prin demisie, în1909), aproape întregul an 1912 l-a petrecut, împreună cu soţia, la Londra și la Paris. Acolo avea să se petreacă un neobişnuit episod al biografiei sale artistice. Căci, în mod oarecum neaşteptat, abandonează, temporar, studiul naturii și al portretistici, şi se concentrează asupra unei interesante experienţe intelectuale: lecturarea patrimoniului artistic de muzeu. Astfel, la Londra realizează cópii după Michelangelo (Coborîrea în mormînt, u/p), la Paris face o remarcabilă serie de lucrări după măşti de mumii egiptene din colecţiile Muzeului Guimet, apoi, studiază arta europeană prerenascentisă şi realizează picturi originale, inspirate de sculpturi gotice din Muzeul Luvru şi de interioarele Catedralei Notre Dame (Detaliu din Catedrala Notre Dame din Paris, u/p, 1912, Muzeul Naţional din Varşovia).
Izbucnirea primului război mondial îl surprinde în străinătate. Arestat în 1915, eşuînd, apoi, în tentativa de a se reveni la Varşovia, este nevoit să se stabilească pentru trei ani în Kiev-ul unde îşi petrecuse copilăria şi adolescenţa. Aici se integrează în viaţa puternicei colonii de polonezi şi desfăşoară o activitate culturală intensă. Îşi reia activitatea didactică predînd, în 1917 şi 1918, cursuri de pictură la Şcoala Poloneză de Arte Frumoase. Şi tot la Kiev realizează prima sa expoziţie personală, în care a reunit circa 100 de lucrări prezentate la Salonul de Artă, în primăvara lui 1918.
A izbutit în cele din urmă să se întoarcă la Varşovia în vara anului 1918, unde la sfîrşitul anului a prezentat o amplă expoziţie retrospectivă ce a stîrnit un remarcabil interes al criticii pentru creaţia lui Krzyżanowski. Totodată artistul și-a redeschis cursurile propriei sale şcoli particulare de pictură. a lucrat intens cu un grup numeros de studenţii, petrecînd iernile în atelierul varşovian, iar în sezoanele de vară a reluat practica organizării de colonii pentru studii plein air–iste în mediul rural (în 1919 la Płocka, iar în 1920 şi în 1921 la Kartuz na Pomorzu).
La cîteva luni după moartea sa prematură, petrecută în primăvara anului 1922, lucrările reprezentative ale operaei lui Krzyżanowski au fost reunite într-o mare Expoziţie retrospectivă postumă, care a dat măsura remarcabilei lui contribuţii la îmbogățirea patrimoniului artei poloneze moderne, contribuție care se plasează la întretăierea celor trei modéle estetice majore – simbolist, postimpresionist și timpuriu expresionist – pe care le încorporează într-o măestrită și originală fuzionare personalizată, de indiscutabilă clasă de nivel european
Drept încheiere concluzivă, cităm caracterizarea făcută creației timpurii a lui Konrad Krzyżanowski, de către muzeografa de artă poloneză Paulina Szymalak-Bugajska (Muzeul «Jacek Malcewski» din Radom»): „Pictura sa a fost extrem de caracteristică datorită ansamblului de mijloace formale pe care le-a folosit, cum ar fi: clarobscur puternic, fundal întunecat, nedefinit, pensulă măturată și îndrăzneață, dungi largi de vopsea, în timp ce picta intenționat părți ale pânzei. Krzyżanowski a creat imagini de neuitat ale unor figuri celebre ale „modernismului” din Cracovia și Varșovia, inclusiv Stanisław Przybyszewski și frumoasa sa soție Dagny, Feliks „Manggha” Jasieński sau poeta Bronisława Ostrowska. Aproape de fiecare dată figura portretizată, ca o fantomă, iese din fundalul picturii, modelată de clar-obscur puternic și contrast de culori, semănând cu o viziune misterioasă, „demonică” născută mai degrabă în mintea uimitoare a creatorului decât aparținând unei fizionomii reale. (…) Avea un mare simț al umorului și, în același timp, era mereu grăbit să glumească și să povestească cu măiestrie „anecdote” amuzante. Poate sună puțin superficial, dar pare surprinzător că un artist care și-a egalat studenții din punct de vedere al umorului și al dispoziției „tinerești”, a fost creatorul unor asemenea portrete vizionare, spirituale, adesea melancolice și uneori doar triste.” [9]
Prin toate acestea, polonezul Konrad Krzyżanowski reprezintă una dintre cele mai interesante și prestigioase personalități artistice europene al cărui destin personal și creativ s-a intersectat, benefic, cu mediul formativ din Centrul Artistic Baia Mare. fiind, cel mai probabil, primul artist care va fi anticipat, aici, viitoarele linii evolutive expresioniste în arta băimăreană.
Dr. Tiberiu ALEXA
Lista titlurilor și creditelor fotografice
1 Portret 1897 = Konrad Krzyżanowski, Portretul unei actrițe ruse, 1897, Sankt Petersburg; Muzeul Regional din Torun: © https://niezlasztuka.net/o-sztuce/konrad-krzyzanowski-o-sobie-samym/
2 Theresiti = Konrad Krzyżanowski, Portretul scriitoarei Maria Kszymuska-Ivanowska, cca 1901; ulei pe pânză, 69,3 x 58,5 cm., Muzeul Național Varșovia
3 Portretul poetei Bronislawa Ostrowski = Konrad Krzyżanowski, Portretul Bronislawei Ostrowski, 1901; Muzeul Național, Varșovia: © https://niezlasztuka.net/o-sztuce/konrad-krzyzanowski-o-sobie-samym/.
4 Portretul d-nei Dobkin 1901 = Konrad Krzyżanowski, Portretul doamnei Dobkin, 1901; Muzeul Sileziei Superioare, Bytom: © https://niezlasztuka.net/o-sztuce/konrad-krzyzanowski-o-sobie-samym/.
5 Autoportret, 1917 = Konrad Krzyżanowski, Autoportret, 1917; Muzeul Tatra, Zakopane: © https://niezlasztuka.net/o-sztuce/konrad-krzyzanowski-o-sobie-samym/.
6 In atelier cu studenții 1904 = Ajunul Crăciunului în atelierul Școlii de Arte Plastice din Varșovia – Konrad Krzyżanowski cu elevii săi | 1904, sursa: Biblioteca Naţională, Polona.pl: https://polona.pl/preview/7daaa764-2c62-45da-bcae-031cf9c0a77d © https://niezlasztuka.net/o-sztuce/konrad-krzyzanowski-theresita/, accesta la 19 iunie 2023
7 7 In colonie de plein air 1905 = Konrad Krzyżanowski cu studenții – în aer liber a Școlii de Arte Plastice din Varșovia (Krzyżanowski stă, al doilea rând, primul din stânga) | 1905, sursa: Biblioteca Naţională, Polona.pl: https://polona.pl/preview/9cf29238-8e20-4786-a00d-2025cb4a114f © https://niezlasztuka.net/o-sztuce/konrad-krzyzanowski-portret-zony/, accesat la 19 iunie 2023.
[1] Cf. https://niezlasztuka.net/o-sztuce/konrad-krzyzanowski-o-sobie-samym/, accesat la 19 iunie 2023.
[2] Ibidem.
[3] Nota 13 în textul original: L. Skalska-Miecik, Konrad Krzyżanowski , Varșovia 1985, p. 15.
[4] Cf. Pawel Bień, „Konrad Krzyżanowski «Theresita»”, în https://niezlasztuka.net/o-sztuce/konrad-krzyzanowski-theresita/, accesat la 19 iunie 2023.
[5] Cf. https://niezlasztuka.net/o-sztuce/konrad-krzyzanowski-o-sobie-samym/, accesat la 19 iunie 2023.
[6] Cf. Zoltánné Soltész, „Hollósy Simon leveleiből”, în Művészettörténeti tanulmányok, Budapest, 1954, p. 613 – 631.
[7] Cf. https://niezlasztuka.net/o-sztuce/konrad-krzyzanowski-o-sobie-samym/, accesat la 19 iunie 2023.
[8] Ibidem.
[9] Cf. Paulina Szymalak-Bugajska, „Konrad Krzyżanowski „Portret żony»”, în https://niezlasztuka.net/o-sztuce/konrad-krzyzanowski-portret-zony/, accesat la 19 iunie 2023.
[1] Cf. https://niezlasztuka.net/o-sztuce/konrad-krzyzanowski-o-sobie-samym/, accesat la 19 iunie 2023.
[1] Ibidem.
[1] Nota 13 în textul original: L. Skalska-Miecik, Konrad Krzyżanowski , Varșovia 1985, p. 15.
[1] Cf. Pawel Bień, „Konrad Krzyżanowski «Theresita»”, în https://niezlasztuka.net/o-sztuce/konrad-krzyzanowski-theresita/, accesat la 19 iunie 2023.
[1] Cf. https://niezlasztuka.net/o-sztuce/konrad-krzyzanowski-o-sobie-samym/, accesat la 19 iunie 2023.
[1] Cf. Zoltánné Soltész, „Hollósy Simon leveleiből”, în Művészettörténeti tanulmányok, Budapest, 1954, p. 613 – 631.
[1] Cf. https://niezlasztuka.net/o-sztuce/konrad-krzyzanowski-o-sobie-samym/, accesat la 19 iunie 2023.
[1] Ibidem.
[1] Cf. Paulina Szymalak-Bugajska, „Konrad Krzyżanowski „Portret żony»”, în https://niezlasztuka.net/o-sztuce/konrad-krzyzanowski-portret-zony/, accesat la 19 iunie 2023.
Citește și
Editorialul de sâmbătă: Dicționarul Centrului Artistic Baia Mare; Artiștii Școlii Hollósy la Baia Mare (IV): Konrad Krzyżanowski (2)
