Mănăstirea Moisei, cea mai longevivă din Maramureș: File splendide din cronologia unui lăcaș superb, ridicat pentru a aduce smerenie credincioșilor
Lăcaș binecuvântat de Dumnezeu va fi acesta! Și iată că a fost! Lăcaș binecuvântat de Dumnezeu este Mănăstirea Moisei, unul din cele mai vechi locuri sfinte din România. Povestea? O aflăm împreună! Este cea mai longevivă din regiunea Maramureș, cu viață neîntreruptă.
Fiecare sfânt locaș spune o poveste, o poveste pe care de cele mai multe ori nici măcar nu o intuim atunci când îi călcăm pentru prima oară pragul. Acest lucru îl putem spune și despre Mănăstirea Moisei pe care am vizitat-o fără să-i fi cunoaștem istoria, dar care ne-a rămas în suflet și ne-a stârnit interesul să ne întoarcem acolo. Are două hramuri, cel de vară este închinat Maicii Domnului, iar sărbătoarea din 15 august este considerată ca fiind una a bucuriei, a reîntâlnirii Preasfintei Fecioare Maria cu Mântuitorul Iisus Hristos, și cel de iarnă, din 2 februarie, închinată Întâmpinării Domnului.
Cea mai longevivă mănăstire
Mănăstirea Moisei este clar cea mai longevivă mănăstire maramureșeană. Situată în comuna cu același nume, Moisei, la poalele Muntelui Pietrosul Rodnei, mănăstirea este considerată astăzi ca fiind cea mai veche cu viață neîntreruptă. De cum intri în curte zărești o biserică mare, mai nouă, însă, dacă înaintezi pe alee, observi și o biserică mică de lemn. Pe aceasta din urmă apare însemnat faptul că „această biserică nouă a fost construită de călugărul Iosif în anul 1599. Acest lucru indică faptul că a existat cândva și o alta mai veche. Se spune că primul sfânt lăcaș era situat la aproximativ 2 km, acolo unde se află izvorul pârâului ce străbate astăzi curtea mănăstirii. Istoria acestui lăcaș de cult începe odată cu povestea unei familii înstărite din localitate. Coman și Dochia Moise aveau un băiat și la un moment dat au hotărât că e timpul să treacă muntele, să meargă în Bucovina pentru a-și găsi consoarta. Acesta a plecat și nu s-a mai întors ani de zile, timp în care părinții l-au tot așteptat. Aveau moșie, pământuri, însă tristețea lor era de nemărginit. Cu timpul, l-au dat dispărut, crezând că ceva rău i s-a întâmplat. Într-o zi, aflându-se la muncile câmpului. Muncind pământul, s-au odihnit la umbra unui copac și au auzit clopote din pământ. Convinși că este un semn divin au hotărât că ar fi bine să facă ceva în memoria fiului lor, așa că au donat pământul și astfel călugării să poată coborî de la Sihăstria din munte și să construiască acolo un alt sfânt locaș. Au ridicat mănăstirea și au hotărât ca acel brad sub care s-au odihnit să fie tăiat, iar din trunchiul lui să fie făcut piciorul Sfintei Mese. Cum în acea perioadă în țară se trăia destul de greu, călugării din diverse zone umblau prin sate pentru a aduna cele necesare pentru cei nevoiași. Așa a ajuns la Moisei și un călugăr pe nume Mihai. A fost cazat la familia Moise, iar Dochia l-a recunoscut, după un semn din naștere și o cruce pe care o purta la gât, că este fiul ei. Astfel el le-a povestit faptul că, în drumul lui spre a-și găsi soție, a ajuns la o mănăstire și a hotărât că este mai bine să rămână acolo. Părinții i-au arătat mănăstirea construită în cinstea lui, iar după ce acesta a dus cele adunate săracilor, s-a întors la Moisei și a devenit primul stareț al mănăstirii atunci când ea a fost sfințită, abia în anul 1672, de către mitropolitul Ardealului Sava Brancovici. Două elemente primordiale validează istoria mănăstirii. Apa și lemnul. Apa, pârâul al cărui izvor a fost martor al primei Sihăstrii, și lemnul, adică piciorul Sfintei Mese, construit din bradul sub care a șezut familia Moise și care a fost restaurat, rezistând și astăzi. Biserica veche a fost construită în stil maramureșean, este mică, cu ușa scundă astfel încât cei care profanau bisericile în acele vremuri grele, intrând cu calul în interiorul lor, să nu poată pătrunde și în acest sfânt locaș. Este formată din pronaos, naos și altar, dar și un pridvor. A fost restaurată, iar astăzi este un muzeu. O singură dată pe an se săvârșește aici liturghia, pe 24 aprilie atunci când este cinstit Sava Brancovici, cel care a sfințit mănăstirea. Ea a fost ferită de distrugerile provocate atât de tătari cât și de generalul Bukow, care a nimicit aproape toate bisericile din Transilvania.
Pictura inițială a bisericii a fost realizată în pânză, în 1699, după care, peste aceasta, în 1871, a fost așezată o nouă pictură pe strat de ghips. Ambele se păstrează fragmentar. Biserica nouă a fost ridicată în anul 1910 în stil neolitic, are înălțimea de 35 metri, este zidită din cărămidă și piatră, lungimea este de 28 metri iar lățimea de 8 metri. A fost pictată în frescă între anii 1982-1985 și adăpostește o icoană făcătoare de minuni despre care starețul spune: „Este o icoană cu Maica Domnului, pictată de un monah de la Muntele Athos, copie după icoana Prodromiţa de la schitul Prodromu din Muntele Athos, care mai târziu a fost îmbrăcată în metal şi ferecată în argint de o familie care a beneficiat de minuni din partea ei”, arată lumeasatului.ro. De-a lungul timpului, în cadrul mănăstirii de călugări au fost înființate diferite școli de cântăreți, de pictură, diferite tabere, iar pelerini din toate colțurile țării îi pășesc pragul mai ales în zilele de hram, pe 15 august, atunci când este pomenită Adormirea Maicii Domnului, dar și la hramul de iarnă, pe 2 februarie, atunci când are loc slujba Întâmpinării Domnului.
Astăzi, Complexul monahal de la Moisei este alcătuit din mai multe clădiri: biserica veche din lemn, cea nouă din cărămidă și piatră, altarul de vară, stăreția, arhondaricul şi alte anexe care dovedesc iubirea credincioșilor față de Dumnezeu.
Istoricul integral al mănăstirii
„Loc sfânt este acesta! Tradiția ne spune că omul acela bogat și bun creștin, care și-a dpruit moșia sa drept loc de mănăstire, într-o zi de vară, fiind la lucru pe acel loc, la făcutul fânului, după mai multe ore de muncă, fiind obosit, s-a lăsat pe pajiște, la umbra unui brad, să se odihnească puțin. Cum s-a culcat, a auzit glas de clopot în pamânt. La început nu i-a venit să creadă, dar clopotul a continuat să sune. Și-a chemat oamenii care erau cu el la lucru. Toți au auzit glasul clopotului si au dat slava lui Dumnezeu. Omul a spus atunci: „Loc sfânt este acesta!” si l-a dăruit pentru mănăstire. Documentele confirmă dania. Mănăstirea Moisei de călugări are hramul „Adormirea Maicii Domnului” – 15 august, zi de pelerinaj cu veche tradiție, până în Moldova și în 2 februarie -„Hramul de iarnă”. Moiseiul este una dintre cele mai mari și mai vechi comune din Maramureș, situată în nordul județului, pe cursul superior al râului Viseu, între orașele Borșa și Vișeu de Sus, la depărtare de 136 de kilometri de Municipiul Baia Mare, reședința actuală a județuluișsi la 70 kilometri de Sighetu Marmației, reședința istorică a Maramureșului. Hotarul Moiseiului are o suprafață de 113 kilometri pătrați, cea mai mare parte formată din munți și dealuri. Centrul localității se află în Lunca Vișeului, laturile se întind pe văile Izvorul Dragoș, pe Izvorul Negru și pe dealurile din jur. După recensamântul populației din ianuarie 2012, Moiseiul are 9.192 de locuitori, dintre care, după confesiuni, 8473 ortodocși, 493 adventiști de ziua a șaptea, 190 penticostali, 8 romano-catolici, 6 greco-catolici, 10 crestini după Evanghelie, mozaici 6, fără religie 3, nedeclarați 7. După naționalitate: 9180 sunt români, 7 germani, 4 maghiari și un ucrainean. În 2022, Moisei este cea mai mare colectivitate rurală din Maramureș, cu 9,317 locuitori, din care 4.636 sunt bărbați și 4.681 femei. Mica biserică de lemn datând din sec. XIV la poalele muntelui Pietrosu Rodnei (Monumente, Cluj-Napoca, 1982) este atribuit de tradiție lui Moise Coman, ridicată în amintirea fiului său, monahul Grigore în 1672. Mănăstirea este citată documentar în 1637 ca rezidentă a Episcopului Dumitru Pop. Biserica actuală de lemn a fost sfințită de Mitropolitul Ardealului, Sfântul Ierarh Sava Brancovici, în 1672, când se pun temeliile vieții mănăstirești (ACMI, Transilvania, IV, 1938), ca metoc al mănăstirii Putna, în prezența delegaților din Moldova, aducători de cărți și daruri, dovadă a legăturilor cu mănăstirile bucovinene. La 1682 egumenul Timotei Brasoveanu a arătat existența unor relații și cu Brașovul. Arhitectura nu e de tip maramureșean, este de proporții reduse, turn scurt, clopotnița deasupra pronaosului. Picturile murale sunt vechi după 1650, finisate parțial la sfințirea din 1672, cu fragmente arătând parietal și pe bolți, colorit viu, decorațiile sunt bogate, iconostasul fiind cu motive baroce. Centrul de pictură este înființat de Episcopul Dumitru Pop la începutul sec. XVII, cu icoane executate în stil postbizantin tradițional și artă renascentistă (V. Dragut, 1976; Monumente, Cluj-Napoca, 1982). Vechea bisericuță după aproximativ, două sute de ani, a ajuns în stare de degradare, necorespunzătoare si neîncăpătoare. Era nevoie de alta. În timpul acela se știe despre un călugăr cu numele Iosif. Probabil că acela a fost starețul mănăstirii. Pe o bârnă din peretele sudic al bisericii stă scris: „Aceasta biserica noua au ridicat-o calugarul Iosif în anul Domnului 1599”. Si precizarea din inscriptie ca la manastirea Moisei se construieste o biserică nouă, implică existența a uneia vechi. Călugărul Iosif a ridicat o biserică nouă necesară mănăstirii la momentul evoluției ei de atunci. Această biserică a rezistat tuturor vicisitudinilor naturii și tuturor valurilor istorice. Ea a fost ferită de arderea tătarilor din 1717, care au aprins o mulțime de biserici din Maramureș, chiar și în satul Moisei au fost arse două biserici atunci. A scăpat și de distrugerile crudului general Bukow, care a ras de pe suprafața Transilvaniei aproape toate mănăstirile. Biserica din 1599 este construită din lemn de molid și a fost așezată pe o fundație construită din piatră brută, puțin ridicată deasupra solului. Are lungimea de 12,5 metri, iar lățimea de 4,5 metri. Altarul are 4/2,5 m. Este împărțită în altar, naos și pronaos, iar în față are pridvor. Acoperisul este unitar, iar deasupra pronaosului se ridică turnul și coiful cu crucea. Bârnele sunt late și îmbinate la capete în stilul coadă de rândunică și la mijlocul lor sunt prinse între ele prin cuie de lemn pentru a se păstra peretele drept. Pictura parietală se păstrează numai fragmentar, dar în cea din catapeteasmă se pot identifica registrele și chipurile sfintilor. Pristolul este format dintr-un trunchi de copac, a bradului din legendă, pe care se află tăblia mesei formată din doua scânduri de molid. Intrarea în biserică este foarte joasă. Trebuie să te pleci mult când intri. Ușa este formată din două scânduri, cioplite din trunchiuri groși. Pe aici a intrat Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș, Sfântui Ierarh Sava Brancovici, călugări, preoți și credincioși fără număr. Biserica nouă din zid este construită între 1910 și 1911, în stil neoclasic, cu pictură numai pe iconostas, portal cu coloane pe fațada vestică și colecție de icoane vechi în stil bizantin. Biserica nouă are formă de cruce și următoarele dimensiuni: 28 metri lunginea, 12 lățimea 35 înălțimea și 0,30 grosimea pereților. Este împărțită în altar, naos și pronaos, iar în față are pridvor deschis, și patru coloane cu înălțimea de zece metri, care susțin frontonul cu icoana hramului, „Adormirea Maicii Domnului”. Biserica este luminată de ferestre mari. Icoana Sfântului Nicolae a fost dăruită la 1755, la Adormirea Maicii Domnului. Biserica a fost pictată în 1982 și sfințită în 1986 de către Inalt Preasfințitul Teofil Herineanul. Tot aici se găsesc cărți vechi, dovedind legături cu Țara Românească și Moldova, cu Brasovul existând și un atelier de pictură: icoane. Poarta de intrare și zidul de piatră care împrejmuiește incinta au fost construite în 2008-2011. Altarul de vară, construit în stil maramureșean deservește pentru slujirea în sobor, la Hramuri, când curtea mănăstirii devine neîncăpîtoare pentru zecile de mii de credincioși care vin să-și unească rugaciunile rostite cu evlavie. Înscrie, Doamne, în Cartea Vieții, pe toți ostenitorii și închinătorii acestei sfinte mănăstiri!”, arată oficialii Mănăstirii Moisei.
Cătă ȚINEGHE
Foto – 7 august 2023
Galerie – Arhivă 14 august 2022
