Duminică, 20 februarie, a XXXIV-a după Sfintele Rusalii, a Întoarcerii Fiului Risipitor, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie la biserica Parohiei Certeze din Protopopiatul Oaş, o comună vestită în ţară pentru hărnicia gospodarilor şi casele cu etaj pe care şi le-au ridicat. În această duminică, preotul paroh şi credincioşii din comună au primit binecuvântarea începerii demersurilor pentru construirea unui nou locaş de închinare.
Soborul slujitor a fost alcătuit din Pr. Marcel Ioan Malanca, protopopul Oaşului, Protos. Ioan Pitforodeschi, duhovnicul Mănăstirii „Sfânta Treime” Moişeni, Protopopiatul Oaş, Pr. Dorin Rareş Tămaş, parohul credincioşilor din Certeze, Pr. Gavril Botiş, parohul din Parohia Moişeni, Pr. Andrei Han din Asuaju de Jos, Pr. Dacian Chira, de la Spitalul Orăşenesc Negreşti Oaş, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Arhid. Lucian Burnar, secretar eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” Baia Mare.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, iar la priceasnă a cântat corul bisericii.
Un bogat cuvânt de învăţătură a rostit Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin pornind de la pericopa evanghelică a duminicii, de la Sfântul Evanghelist Luca, a Întoarcerii Fiului Risipitor. Preasfinția Sa a vorbit credincioşilor despre perioada Triodului, despre rostul acestuia, despre rolul şi scopul Postului Mare, de 40 de zile, pe care ni l-a dat drept exemplu Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
„Este plină de înţelepciune pilda ntoarcerii Fiului Risipitor şi să ştiţi că tot Hristos este salvarea, după cum ne arată pericopa evangheliei de astăzi, icoana iubirii desăvârşite a lui Dumnezeu Tatăl, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Niciodată, nimic nu este atât de grav, ar spune Părintele Nicolae Delarohia, marele mărturisitor, încât să depăşească iubirea şi milostivirea lui Dumnezeu. Totdeauna există salvare, iertare, scăpare. Şi Biserica ne-a dăruit, iată, postul, căinţa, părerea de rău, rugăciunea, mărturisirea păcatelor, la un preot care are puterea de dezlega, de a retuşa rănile, de a le pansa, pentru că preotul este după chipul samarineanului milostiv. Acesta este duhovnicul şi asta-i Biserica. De aceea o iubim, de aceea ne preţuim păstorii, de aceea Îl iubim pe Hristos că ne-a dăruit puterea de a ne despovăra, de a deveni din fii risipitori, fii ascultători, fii ai lui Dumnezeu după har. Să ne ajute Dumnezeu tuturor aşa să fim.”
În continuare, ierarhul a atras atenţia că pericopa evanghelică de azi este profund ancorată în realitatea vieţii pe care o ştiau foarte bine fariseii şi cărturarii.
„Mântuitorul a luat exemplul din această pericopă evanghelică din lumea reală, pentru că se întâmplă adesea astfel de lucruri şi a spus-o cărturarilor şi fariseilor care îi judecau pe ceilalţi oameni. Se înţelege că tatăl din Evanghelia este Dumnezeu, Care ne-a dăruit fiecăruia unul, doi, trei sau mai mulţi talanţi, dar pe niciunul nu ne-a lăsat fără vreo moştenire, fără daruri. Tot ce avem este darul lui Dumnezeu, numai că nu conştietizăm că-i în jurul nostru atâta normalitate, încât tot ce vedem ni se pare firesc: vedere, auz, vorbire, mişcare, toate simţurile pe care ni le-a dat Dumnezeu atât de clare şi concrete la 99,99% din oamenii de pe pământ, dar sunt şi, puţini, din cei care nu au aceste daruri pe care le avem noi. Şi cu ele trebuie să lucrăm: cu ochii trebuie să privim spre cer, să vedem slava lui Dumnezeu şi măreţia Universului; cu gura să-L lăudăm, să zicem mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale şi niciun cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale; cu urechile să auzim cele bune, glasul Evangheliei, glasul clopotului care ne cheamă la biserică, glasul părinţilor, glasul păstorilor de suflete, nu cele rele, pentru că în lumea aceasta este o poluare de toate felurile, să facem selecţie şi să ştim care ne sunt priorităţile; picioarele noastre să calce în calea Evangheliei.
Dumnezeu ne înţelege şi ne ştie, dar să nu rămânem într-o stare de distanţare, de risipire permanentă şi de felul cum lucrăm cu darurile pe care ni le-a dat Dumnezeu, cum le chivernisim, împreună cu El sau departe de El, depinde salvarea noastră, depinde mântuirea sau răsplata, încununarea noastră. Unii suntem risipitori, alţii suntem mai silitori, unii care suntem mai corecţi, cu conştiinţă mai scrupuloasă şi care ne ţine într-o stare de veghe. Dacă privim mai atent şi retrospectiv viaţa noastră vom constata că în fiecare dintre noi este şi fiul cel bun şi fiul cel rău.
Suntem şi cu Dumnezeu, dar uneori mai risipim din darurile Lui. Şi atunci trebuie să-i aducem la un numitor comun. Şi la un numitor comun nu-i putem aduce numai trăind sentimentele pe care le-a trăit fiul cel risipitor. Şi anume: trezirea, revenirea în sine, ridicare şi întoarcerea la Dumnezeu Tatăl pentru a-I mulţumi pentru toate darurile şi, în primul rând, pentru a-I cere iertare că n-am lucrat suficient, că n-am fost suficient de harnici să înmulţim talanţii pe cât trebuie sau poate chiar i-am risipit sau i-am îngropat în pământ. Şi în al doilea rând, spre a-I mulţumi că a avut răbdare să aştepte ca să ne revenim, să ne reîntoarcem. Este aşezată pericopa aceasta la începutul Poastului Mare pentru ca să nu ne pierdem speranţa. Despre asta-i vorba în viaţa noastră creştină”.
Preasfinţitul Părinte Iustin a primit în dar, din partea credincioşilor şi familiei preotului paroh, pentru muzeul Episcopiei, o icoană a Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina şi un coş cu flori.
În încheiere, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a vizitat, împreună cu oficialităţile, preotul paroh şi consilierii parohiali noua capelă construită de curând, foarte spaţioasă, precum şi locul pe care va fi amplasată noua biserică şi a binecuvântat începerea demersurilor pentru construirea ei, de faţă cu arhitectul ales pentru realizarea proiectului şi a dat indicaţiile de realizare a unei construcţii monumentale pentru o catedrală a Ţării Oaşului, informează Andrei Fărcaş, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”.
