Astăzi se împlinesc 38 de ani de la un eveniment unic pentru sportul românesc. O echipă de fotbal din țara noastră câștiga Liga Campionilor, intrând în istorie ca fiind prima din estul Europei care izbutește această performanță.
Atunci, Liga Campionilor purta numele de Cupa Campionilor Europeni. În calitate de campioană a României cu un sezon înainte, reprezentanta României era Steaua București. A ajuns în finală ca o surpriză și avea să dea piept cu Barcelona, la Sevilla, în 7 mai 1986. Iar momentul avea să devină o minune. Accederea în ultimul act al celei mai importante competiții intercluburi din lume a fost o premieră pentru ambele echipe. În timp ce Steaua nu trecuse niciodată de prima rundă, Barcelona avea o finală la activ, în 1960-1961, pierdută în fața Benficăi Lisabona.
Evident, în acea zi, Barcelona pornea ca favorită și datorită renumelui și pentru că evolua în Spania, la Sevilla, pe stadionul Ramón Sánchez Pizjuán. Steaua, însă, avea să răstoarne calculele hârtiei. Din lot a făcut parte și maramureșeanul prin adopție Lucian Bălan, care a jucat, ani de zile, la FC Baia Mare, iar ulterior, a fost colaborator al presei locale. În 7 mai 1986, Steaua a gestionat bine jocul și a dus meciul în prelungiri, iar mai apoi la loviturile de departajare. Duckadam a reușit să devină erou, apărând patru penalty-uri consecutive, în timp ce pentru roș-albaștri au înscris Lăcătuș și Balint. Comentatorul Teoharie Coca-Cosma a spart difuzoarele televizoarelor comuniste strigând ”Am câștigat Cupa Campionilor Europeni!”. Regretatului comentator Cristian Țopescu i s-a pus interdicția de a comenta finala de către cuplul Ceaușescu, din motive politice.
A fost isterie (puținele momente din Epoca de Aur în care isteria a fost una pozitivă!) în rândul maramureșenilor care priveau meciul în fața televizoarelor. ”A fost, de fapt, o dublă sărbătoare pentru noi. Serbam aniversarea de un an a fiului nostru, așa că eram, la masă, alături de bunici și niște prieteni de familie. Fiind vorba despre un meci atât de important, o premieră pentru fotbalul românesc, televizorul era deschis pe meci, întrucât Televiziunea Română difuza partida de la Sevilla în direct. Emoțiile au fost infernale. Îmi amintesc că inclusiv fiul nostru se uita la televizor, parcă vrăjit, nu s-a arătat nicio secundă nemulțumit de atenția oferită de noi meciului. Când s-a ajuns la loviturile de departajare, stăteam amuțiți, așteptând deznodământul. Toată lumea privea televizorul cu sufletul la gură. Când am văzut că Duckadam apără tot, iar Lăcătuș și Balint au înscris, emoțiile au crescut.
În clipa în care Duckadam a apărat cel de-al patrulea penalty al Barcelonei și a aruncat mingea în sus, alergând către coechipierii săi, a izbucnit strigătul răgușit al comentatorului Televiziunii Române, care a declanșat bucuria uriașă. Am început cu toții să strigăm de bucurie. Se auzeau și din vecini urale, se auzeau și din celelalte blocuri din apropiere din cartierul Săsar. A fost una dintre cele mai mari bucurii din toată epoca socialistă. Am avut noroc că nu s-a luat curentul atunci, întrucât în 1986 ne aflam în plină perioadă a raționalizării. Putem spune că am sărbătorit cu tortul pe masă. A fost un moment fantastic, chiar de ziua fiului nostru. Când a crescut, a ajuns să țină cu Steaua și este și acum. Culmea, îi place și Barcelona”, au relatat, zâmbind, soții Vasile și Florica T. din Baia Mare.
De atunci, Steaua a mai ajuns o dată în finala Ligii Campionilor Europeni. Avea să se întâmple în anul 1989, atunci când a înfruntat mult mai titrata AC Milan. Din păcate, atunci, roș-albaștri nu au mai reușit să reediteze marele moment de la Sevilla, Steaua fiind surclasată în mod clar cu 4-0. O informație interesantă este și că finala s-a jucat exact pe Camp Nou, arena unde evoluează acasă FC Barcelona.
După 1990, fotbalul românesc nu a mai reușit să ofere performanțe notabile. A fost numai acel campionat mondial fabulos, din 1994, când România a trecut de Argentina lui Maradona, pierzând la mustață calificarea în semifinale, în detrimentul Suediei. La nivel de echipe de club, e de notat sezonul 2005 – 2006, atunci când Steaua și Rapid s-au confruntat în sferturile Europa League, a doua competiție continentală ca importanță. În semifinale, Steaua a jucat împotriva englezilor de la Middlesbrough. Acasă, Steaua a câștigat cu 1-0, iar în deplasare a condus cu 2-0, pentru ca, la final, englezii să întoarcă scorul, învingând cu 4-2. ”Îmi amintesc că la campionatul din 1994 ne puneam ceasul să sune să vedem meciurile de la Campionatul Mondial din USA, din cauza diferenței de fus orar. Bucuria victoriei cu Argentina a fost uriașă, dar nu la fel ca și victoria Stelei. Totuși, lumea a ieșit pe străzile din Baia Mare, cu steaguri atașate la mașini și cu fluiere, în plină noapte. În 2006, ne-am bucurat când a bătut Steaua Rapidul, când a bătut pe Valencia, am sperat la o minune cu Middlesbrough, însă nu a fost să fie. Momentan, la cum arată lucrurile, va mai trece mult până când vom avea parte de bucurii similare! Poate reușim să facem o surpriză frumoasă la Campionatul European”, a spus David T. din Baia Mare.
C.Ț.
