A început un nou an școlar, iar emoțiile sunt aceleași pentru fiecare generație în parte.
Reprezentanții Muzeului Satului din Baia Mare ne povestesc azi despre Casa Școală Giulești. Aceasta este o mărturie a vremurilor trecute, în care dragostea pentru carte era alta, iar relația dintre elevi și dascăli era plină de dragoste și respect.
Casa Școală Giulești datează, potrivit inscripției de pe meștergrindă, din anul 1794 și a funcționat ca școală în localitatea Giulești, Țara Maramureșului Voievodal. Aceasta a fost ridicată din banii unui membru al comunității și donată mai apoi, pentru a fi folosită ca locuință pentru învățătorul satului.
Deoarece numărul copiilor care mergeau la școală era redus, dascălii obișnuiau să-și folosească locuința și drept școală, fiind platiți de către părinții copiilor cu diferite produse procurate din gospodărie.
Casa-şcoală a aparţinut familiei Roman, iar după înfiinţarea şcolilor de stat, construcţia a fost folosită ca locuinţă pentru anumite perioade de timp.
În anul 1977 casa a fost achiziționată și strămutată în muzeu, păstrându-i-se destinația inițială de casă-școală.
Interiorul locuinţei a fost organizat astfel încât să sublinieze dubla sa calitate, de casă a dascălului şi şcoală pentru copiii satului.
Construcţia se înscrie în rândul celor cu două încăperi: casă şi tindă. Casa este ridicată pe o fundaţie de piatră cu liant de pământ, peste care sunt aşezate tălpile din lemn de stejar, fasonat pe patru feţe cu barda şi încheiat la colţuri în ,,cheutori drepte”. Peste tălpi, până la jumătatea pereţilor, grinzile sunt tot din stejar şi fasonate pe patru feţe, apoi grinzile folosite sunt din brad sub formă de bârne rotunde. Pe toată faţada, casa are prispă cu stâlpi ce se leagă de cunună prin chituşi ornamentaţi prin sculptare cu barda, formând minunate arce de cerc.
Acoperişul în patru ape este confecţionat din corni rotunzi de brad şi are învelitoarea din draniţă de brad, bătută la două rânduri, informează Gabriela Filip, muzeograf.
Foto – Cristian Robescu
