Privită retrospectiv, creaţia săvârşită de Zoe Vida Porumb relevă atributele de prim-plan ale unei personalităţi puternice. Firul evolutiv, pornit prin 1970 într-o desfăşurare constant proteică, a ţesut până astăzi o operă complexă şi polimorfă, o operă care conţine, sub semnul unei personalizări distincte și distinse, reperele valorice superioare care jalonează progresia globală a artelor decorative româneşti contemporane – de la explorările structuraliste ale avangardei târzii, la metaforice re-inventări în ecuaţii artistice „de–după moderniste”.
Artista s-a născut în 1948 la Baia Mare. A fost al doilea copil (după fratele mai mare – regretatul istoric și critic de artă Gheorghe Vida) venit pe lume în familia renumitului sculptor Gheza Vida și a reputatei profesoare de pian Ecaterina Vida (descendentă, ea însăși, din părinți–artiști de frunte ai vieții culturale băimărene interbelice: distinsa muziciană Elisabeta Heveși și ilustrul pictor Géza Kádár; apoi la vremea maturității, manager și cea dintâi directoare a Școlii de muzică și arte plastice, apoi a Liceului de muzică și arte plastice din Baia Mare). A urmat și absolvit la Baia Mare atât învățământul primar și general (frecventând între 1960-1962, ca elev extern, cursuri de desen și pictură în cadrul Școlii de muzică și arte plastice cu pictorul Iuliu / Gyula Dudás), cât și studiile medii la Liceul «Gheorghe Șincai» (asemenea părintelui ei, Gheza Vida). Vreme de șase ani, între 1966-1972 (cât dura, pe atunci, ciclul învățământului academic vocațional în domeniul artelor plastice), s-a specializat în arta decorativă la Institutul de Arte Plastice «Ioan Andreescu» din Cluj-Napoca (sub îndrumarea mentorală a patru mari dascăli universitari clujeni: pictorii Emil Băcilă și Iosif/József Bene, artistele textiliste Ileana Balotă și Judith Szentimrei). După absolvire, între 1972-1975, a activat la Liceul pedagogic din Baia Mare, ca profesor de desen. În urma căsătoriei cu istoricul de artă Marius Porumb (el însuși băimărean, astăzi academician, profesor universitar, doctor în istoria artei, care se pregătește de jubileul împlinirii unei venerabile vârste rotunde la sfârșitul acestei primăveri !), Zoe Vida Porumb se mută definitiv la Cluj-Napoca. Acolo devine membră a Uniunii Artiștilor Plastici – Filiala Cluj-Napoca (1976) și, în paralel cu o intensă activitate didactică (1975-1985), își săvârșește opera artistică și cariera profesională, care, până astăzi, însumează reperele unor prezențe și vizibilități publice împlinite în mai toate centrele majore înscrise pe hărțile culturale ale României și Europei, acumulând un remarcabil portofoliu expozițional, de premii și onoruri – naționale și internaționale. Pe tot parcursul jumătății de secol ce a trecut de la absolvirea studiilor academice, artista a întreținut permanente comunicări și implicări reprezentative în viața și activitatea Centrului Artistic Baia Mare: dincolo de sistematicile „revizitări” ale Băii Mari și Maramureșului (întreprinse de mai multe ori anual, dimpreună cu soțul Marius Porumb, asemenea săvârșirii unor ritualice reîntoarceri la obârșii), se înșiruie numeroase participări la evenimente cultural–artistice și – în primul rând – frecventele prezentări publice ale creației sale: expoziții personale (1978, 1994, 2008, 2020), expoziții colective și de grup (1974, 1975, 1976, 1996, 2008), expoziții retrospective (1996-1997: Expoziția jubiliară centenară «Centrul Artistic Baia Mare. 1896-1996. The Baia Mare Artistic Centre», la Muzeul Județen Maramureș – Muzeul de Artă Baia Mare; 2010-2023: Expoziția permanentă «Centrul Artistic Baia Mare. Repere europene între traiții și inovații», la Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»). În semn de recunoaștere și apreciere a acestor performanțe, care o califică pe Zoe Vida Porumb drept reprezentant și ambasador de marcă – în țară și în lume – al Centrului Artistic Baia Mare, în august 2020 i s-a conferit titlul de CETĂȚEAN DE ONOARE al municipiului Baia Mare, înmânat cu prilejul expoziției personale de la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară din Baia Mare.
Mai degrabă didacticistă decât interpretativă (sau explicativă), o asemenea circumscriere crono–stilistică are menirea să semnaleze punctele de ancorare ale destinului și creaţiei artistei în sfera de vârf a unui parametru cultural care rămâne viu pe mai departe (chiar dacă unii l-au „în–funerat” deja): procesualitatea devenirii istorice. Şi asta pentru bunul motiv că – deopotrivă în ansamblu şi prin detalii – opera şi biografia intelectual–profesională o plasează pe Zoe Vida Porumb printre contributorii marcanţi la procesele (atât de interesante, dar încă puţin cercetate) ale conversiei modernismului românesc târziu, în matrici de substanţă postmodernă „non–hedonice”, „ne–deconstructoare” şi „flagrant alternative” la populismele kitch-iste ori vulgariste, proclamate prin culturalizarea masificantă de consum.
S-a constatat, cu pertinenţă, existenţa a trei mari grupe obiectuale care se înseriază în progresia creaţiei artistei: tapiseria (cu dezvoltări spaţial–cinetice), obiectul textil (artefact de graniţă, cu proprietăţi tridimensionale şi inter–mediale proiectate să se desfăşoare şi în conexiune cu spaţii naturale exterioare), respectiv broderia/obiectul–broderie (artefact ce păstrează într-o oarecare măsură proprietăţile de volumetrie şi de mixare tehnologică a medium-urilor, dar marchează reîntoarcerea în spaţiul habital artificial). Probabil că analize viitoare vor nuanţa radiografia acestui „strat” funcţional identificând şi existenţa unor subgrupe de trecere.
Interesant este însă şi faptul că această evoluţie în plan tehnic şi tehnologic, care se mişcă dinspre monumental înspre funcţionalităţi ambientale, este secondată, deplin coerent, de o translaţie petrecută în sfera întrebuinţării mijloacelor de generare a efectelor psiho–vizuale: dinspre forţa expansivă a imaginii plastice prin care obiectul tinde să „sugjuge” spaţiul, înspre sugestia aluzivă instaurată de un „obiect–imagine” care aspiră să „potenţeze” artistic ambientul spaţial remodelat, astăzi, de logica arhitectonică poststructuralistă.
Într-un al treilea „strat”, avem de consemnat coerenţa remarcabilă a „instrumentarului” formal, o coerenţă centrată pe un surprinzător cumul neconflictual de mijloace de expresie contrare – „reprezentaţional abstracte (nonmimetice)” şi „reprezentaţional iluzioniste (interpretativ mimetice)”, cu o distribuţie echilibrată şi discret diferenţiată de-a lungul proceselor evolutive: prevalent „reprezentaţional–abstractă” în anii ‘70 – ‘80, apoi mai accentuat „reprezentaţional iluzionistă (interpretativ mimetică) după anii ‘90.
Inventarul structurilor şi seriilor motivice ne înfăţişează „stratul” domenial în care Zoe Vida Porumb „inventează” o prodigioasă lume a vizibilului poetic, un univers imaginar spectaculos şi plin de rafinamente, şi care posedă o rară capacitate de a provoca empaţii emoţionale. Modalităţile prin care artista „instrumentează” alcătuirile motivice şi „istorisirile” metaforice (niciodată narative sau ilustrative; mereu meșteșugit sugestive şi ficţionalizante) induc lucrărilor sale capacitatea supremă prin care motivul artistic atinge, transparent şi sublim, dubla calitate estetică de a funcţiona, simultan, ca element de formă şi de conţinut artistic. În acest al patrulea „strat” avem a căuta acele resurse care personalizează, emblematic, atât ideatica de discurs, cât şi originalitatea de viziune artistică.
Prin toate acestea (şi fireşte prin încă alte particularităţi de fond şi de detalii), Zoe Vida Porumb îşi înscrie creaţia şi printre contribuţiile de prim-plan pe care generaţia sa le-a propulsat pe scena artei româneşti contemporare: acea „generaţie ‘70” situată între vecinătăţile constrângătoare trasate de tutela canonică a „generaţiilor ‘50 – ‘60”, respectiv, de insurgenţa „de–constructor vocalizată” de „generaţia ‘80” şi care, tocmai prin contrastul de comparaţie cu aceste vecinătăţi este receptată astăzi în conştiinţa publică cu o „ingratitudine” care se cere corectată. O bine cuvenită corecţie va găsi în creaţia artistei Zoe Vida Porumb repere şi argumente dintre cele mai solide.
În sfârşit (dar nicidecum în ultimul rând !), cred că încă o subliniere este utilă şi necesară pentru completa înscriere a biografiei şi creaţiei artistei în menţionata paradigmă a procesualităţii devenirii istorice. Zoe Vida Porumb îşi săvârşeşte şi împlineşte vocaţia creatoare în mediul cultural şi intelectual clujean ca o exponentă de marcă a şcolii clujene de artă contemporană. Artista şi opera sa reprezintă, simultan, însă, şi un reper contemporan major al comunităţii Centrului Artistic Baia Mare. Prin biografie şi creaţie, prin nenumăratele legături spirituale cu Maramureşul de obârşie, prin nevăzutele co–incidenţe ale viziunii sale artistice cu straturi (deopotrivă tradiţionalizat–istorizate şi novatoare) ale artei de la Baia Mare, Zoe Vida Porumb este asumată (cu orgoliu, mândrie şi fundamentare ştiinţifică) drept exponent major – în „diaspora” naţională” – al contemporaneităţii Centrului Artistic Baia Mare. O asumare pe care o rostim de acasă, dimpreună cu reverenţa noastră profund respectuoasă pentru arta pe care ne-o dăruieşte.
Dr. Tiberiu ALEXA
(credite foto: © arhiva Zoe Vida Porumb / arhiva Tiberiu Alexa)
Lista ilustrațiilor
1: Zoe Vida Porumb
2: Zoe Vida Porumb
3: Zoe Vida Porumb
4: Sibiu 2018 Simpozion: Marius Porumb, Zoe Vida Porumb, Iulia Mesea și Tiberiu Alexa
5: 1977 „Amintiri din Maramureș”: Expoziție 2008 la Muzeul de Artă Cluj-Napoca
6: 1986 „Cămașa lui Pintea”
7: 1990 „Sunet și Lumină. În amintirea lui Grigore”
8: 1992 „Ancestrală”
9: 1997 „Bunavestire”
10: 1998 „Scară la Cer”
11: 2002 „Angelica”
12: 2002 „Gotica I”, expusă în 2021 la Muzeul Județean de Etnografie și Arta Populară Maramureș
13: 2007 „Natură statică la fereastră”
14: 2011 „Miraj”
15: 2008 Baia Mare: Expoziția personală la vechea Colonie a Pictorilor (curtea)
16: 2008 Baia Mare: Expoziția personală la vechea Colonie a Pictorilor (sala mare)
17: 2008 Baia Mare: Expoziția personală la vechea Colonie a Pictorilor (sala buzunar)
18: 2021 Baia Mare: decernarea titlului de „Cetățean de onoare” al Băii Mari
19: 2021 Baia Mare: Expoziția personală „Broderii”
20: 2021 Baia Mare: Expoziția personală „Broderii” la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș 1
21: 2021 Baia Mare: Expoziția personală „Broderii” la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș 2
22: 2021 Baia Mare: Expoziția personală „Broderii” la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș 3
23: 2021 Baia Mare: Expoziția personală „Broderii” la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș 4
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
