Aflată la răspântia dintre iarnă și primăvară, luna Februarie este numită în tradiția populară și Făurar.
Este timpul când se ascuțeau uneltele pentru începutul sezonului agrar, este luna tradițiilor legate de ciclul ”sfârșit – început”. Bătrânii spun că februarie a fost întotdeauna o lună capricioasă și răutăcioasă, asta datorită faptului că i-au fost repartizate cele mai puține zile, fiind considerat fratele cel mic al lunilor anului. Bătrânii noștri spuneau:
„Fie iarna cât de rece/ Numa’ Făurar de-ar trece”.
Legenda lunii februarie
Anul avea 12 feciori care purtau numele lunilor: Ianuarie, Februarie, Martie, Aprilie etc. Anul avea ca avere doar o vie din care acesta făcea vin. Când feciorii au crescut, au îngrijit via și la sfârșit vinul obținut l-au pus într-un singur butoi.
Pentru a ști care e vinul fiecăruia, au însemnat cu un cărbune până unde le era partea. Pentru că Februarie era cel mai mic locul lui a fost la baza butoiului. Fiecare și-a pus cep în dreptul porțiunii ce îi aparținea. Feciorii mai mari au hotărât că ei își vor bea vinul numai la începutul anului.
Între timp, Februarie bea zilnic din partea lui și era mereu vesel și cu chef de vorbă. Ceilalți frați râdeau de nesocotința lui. Veni și vremea ca frații să-și bea vinul, dar când au deschis cepurile nu a curs nici un strop de vin. Când și-au dat seama cine era vinovat au început să-l alerge. Când îl ajungeau și doreau să-l lovească Februarie plângea și se tânguia. Când scăpa râdea de fericire. De atunci și luna care îi poartă numele are zile însorite și calde, apoi reci cu zăpada și vânt.
Sursa – Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
