S-au împlinit, în urmă cu două zile, 168 de ani de la nașterea lui Vasile Lucaciu, cel supranumit ”Leul din Șișești”. O figură marcantă a istoriei, strâns legată de Maramureș. Un episod poate mai puțin cunoscut publicului larg este acela prin care la inițiativa lui Vasile Lucaciu s-a întemeiat un sat. Nu s-a ridicat o casă, ci o așezare în toată puterea cuvântului.
Legătura cu Maramureșul
Vasile Lucaciu a fost una dintre cele mai importante personalități politice și culturale ale ardelenilor din perioada dualismului austro-ungar, militant pentru drepturile românilor din Transilvania. S-a născut la 21 ianuarie 1852, la Apa, în Comitatul Sătmar. După copilăria petrecută în satul natal, a urmat clasele primare și apoi gimnaziul, în perioada 1858-1866, în Baia Mare. Din anul 1885 a activat ca preot paroh greco-catolic în Șișești, unde a ridicat o biserică sfințită la 15 august 1890, dedicată unirii tuturor românilor. Avea liceul și studii teologice făcute la Roma, unde a luat și doctoratul. Activând ca scriitor politic, printre altele în „Gazeta de Transilvania” și „Observatorul”, inițiator și semnatar al Memorandumului și lider al Partidului Național Român, a avut de suferit în repetate rânduri represiunea autorităților de la Budapesta. În perioadele în care a fost deținut politic, românii din Ardeal i-au dedicat, în semn de prețuire și solidaritate, un cântec: ”Doina lui Lucaciu”.
A militat pentru grăbirea reformei agrare
La 127 de kilometri de comuna Şişeşti, acolo unde Vasile Lucaciu a fost preot paroh, e un sat al cărui nume derivă din numele său. Satul Lucăceni e la graniţa cu Ungaria, dinspre Carei către Berveni, dincolo de Cămin. Mai precis, localitatea ţine, administrativ vorbind, de comuna Berveni, punct feroviar de frontieră cu Ungaria. Conform ultimului recensământ, Lucăceniul are 1.478 de locuitori, ceva mai puțin de jumătate din totalul populaţiei pe care îl are comuna Berveni, 3.376 de locuitori. Cum a prins însă contur satul Lucăceni?
Văzând gravele probleme de ordin social cu care se confruntau locuitorii din Şişeşti, cu precădere legate de lipsa de pământ, Vasile Lucaciu, în calitate de deputat în Parlamentul României Mari, a venit cu o idee. El a solicitat grăbirea adoptării reformei agrare, fapt împlinit la 20 iulie 1921. Legea viza înfiinţarea unor localităţi în nord-vestul ţării, alcătuite strict din români lipsiţi de pământ din zonele Maramureş şi Apuseni. Locuitorii au fost, aşadar, împroprietăriţi cu pământul care era rezervă de stat şi care le aparținuse grofilor care părăsiseră România după Marea Unire. Vasile Lucaciu le-a propus locuitorilor din Şişeşti să participe la acest proiect.
Astfel, în anul 1924, primii ţărani din Şişeşti aveau să ajungă pe teritoriul pe care se află astăzi Lucăceniul. Pentru a aduce un omagiu iniţiatorului, localitatea a fost denumită după Vasile Lucaciu. Conform statisticilor publicate în monografia satului, în primii ani localitatea era alcătuită din 176 de capi de familie. Treptat, populaţia a crescut, ajungându-se acum la aproape 1.500 de oameni.
Biserica și școala
În luna mai a anului 2009, PS Iustin Sigheteanul, Episcopul Ortodox al Maramureşului şi Sătmarului, a târnosit biserica din Parohia Lucăceni, Protopopiatul Carei. Conform descrierii, lăcaşul de cult a fost construit înainte de 1977, iar în acel an a fost sfinţit de Vasile Coman, Episcopul Oradiei, de care ţinea pe atunci judeţul Satu Mare, la data respectivă nefiind încă finalizate toate lucrările. Terminarea lor şi înzestrarea bisericii cu obiecte noi, precum şi intervenţiile substanţiale ce s-au făcut la sfântul altar au necesitat târnosirea ei la 33 de ani de la zidire.
Alături, este Şcoala „Vasile Lucaciu”. Evident, numele instituţiei de învăţământ poartă tot numele „Leului din Şişeşti”. Aici studiază aproximativ o sută de elevi de clasele I-VIII şi 20 de preşcolari, care merg la grădiniţă. Pentru liceu, copiii Lucăceniului trebuie să meargă în Carei, cel mai apropiat oraş de localitatea lor. Poziţionate în centrul satului, biserica şi şcoala s-au dovedit a fi, de-a lungul timpului, instituţiile pe care s-a bazat unitatea şi continuitatea comunităţii în vremurile bune, dar şi în cele de restrişte. (C.Ț.)
Școala din Lucăceni
Biserica din Lucăceni
La Lucăceni
