La doar câteva sute de Cimitirul vesel, pe un drum lăturalnic, poţi avea o experienţă menită să te facă să crezi că ai călătorit în timp. Vâltorile de la Săpânţa, care mai sunt folosite şi în prezent.
Deşi acum vâltorile sut folosite de săteni pentru spălatul covoarelor, iniţial, instalaţia din lemn avea o altă utilitate. Etnologii spun că rolul acesteia era de a face ţesăturile din lână mai dense. Potrivit lor, vechil țesături din lână care erau folosite în mod obișnuit nu aveau densitatea potrivită atunci când erau țesute în război. „Era rară țesătura, putea intra un deget prin ea. Atunci se vâltoreau. Se duceau la vâltoare şi le lăsau acolo să se vâltorească până la 24 de ore. Ţesătura se îndesa, practic intra la apă”, spun etnlogii.
Instalaţia din lemn este de fapt o cuvă, conică, cu distanţă între scândurile din care e făcută, fiind alimentată de un fir de apă deviat din vale. Apa ajunsă în vâltoare formează un vârtej asemănător celui din maşina de spălat, care antrenează şi ţesăturile în mişcarea ei.
Complexul de vâltori se află foarte aproape de Cimitirul vesel şi este deseori vizitat de turişti, dar şi de săteni. Vara este locul de scaldă preferat de copii.
„Şi acum mai funcţionează. Mai sunt persoane care fac cergi, sau mai limpezesc câte un covor. Nu de mult a fost reparată, şi vâltoarea, şi podeţul. Acum e mai mult ca obiectiv turistic, dar eu îmi amintesc că erau două şi veneam cu copiii aici şi ne scăldam. Şi nu ne lăsa proprietarul. Dar pândeam şi când vedeam că pleacă, intram în apă şi ne scăldam. El zicea că-i tulburăm apa, că se depunea un fel de mâl pe lemnul acela. Dar nouă ne plăcea, că nu erau pietre”, spunea Maria Şofineţ din Săpânța, vara trecută.
În căldura arzătoare din miezul verii, probabil că și turiștilor le-ar surâde ideea de a să bălăci în apa rece alături de copiii gălăgioși. Zilele de vară cu soare neiertător sunt cel mai bun moment pentru a vizita vâltorile de la Săpânța. Răcoarea apei se simte de la zeci de metri şi doar simţul ridicolului i-ar putea opri pe adulți să se alăture micilor năzdrăvani care își petrec zilele toride de vacanță în apa răcoroasă. Imaginea te face să vrei să cauţi repede în „Amintirile din copilărie“ ale lui Creangă, să verifici dacă nu cumva acesta e un loc din care s-a inspirat pentru o poveste pe care ai ratat-o.
În sat, toată lumea făcea cergi, motiv pentru care vâltorile au fost dintotdeauna foarte importante. „Aici aduceau cergile, ca să se îndese. Spuneau că trebuie să scadă, să ajungă la o anumită dimensiune. Şi mama făcea, dar acum nu mai face, face alt fel de ţesături. Nu e meşter popular autorizat, dar aici totă lumea e meşter popular. Toată lumea face cergi sau ţese la război”, mai spunea Maria Şofineţ.
