Retro Baia Mare: O mlaștină la intersecția străzilor Caragiale și Babeș

Imediat după începutul Epocii de Aur, micul centru minier Baia Mare începea să conteze, motiv pentru care autoritățile comuniste, cuprinse de aplombul dezvoltării mediului urban, au decis o dezvoltare a orașului. Ca atare, s-a luat decizia unei extinderi pe relația Vest – Est.

În anii ’60, autoritățile vremii au decis să populeze perimetrul în care se află, în prezent, cartierul Săsar. Zonele acoperite cu bălării și mlaștini de pe malul drept al râului Săsar erau cele vizate. Rând pe rând, au apărut primele rânduri de blocuri, dar și spații comerciale. În zona RFN de azi, primele blocuri au fost cele de pe Caragiale, de pe partea dreaptă a străzii. Între timp, se construiau blocurile de pe Dimitrie Cantemir, Alexandru Odobescu și Narciselor, în baza unui șablon, cu parcuri între blocuri și parcări la stradă. Tot în paralel, se construia Spitalul TBC și complexul Albina, iar dincoace Școala nr. 6, acum Nichita Stănescu. De la Victoriei și Caragiale până la râul Săsar erau numai bălării. La fel, în capătul nordic al străzii Caragiale, la intersecția cu Victor Babeș, rămăsese un ochi de apă stătoare.

Din anii ’60 până prin anii ’80, aici a fost ba pescărie, ba baltă neamenajată de pescuit, ba mlaștină, ba, pur și simplu, iarna, patinoar. „Acel lac era situat pe partea de sus, deasupra străzii Victor Babeș, între stația de autobuz și strada Sănătății. Mai exact, se întindea cam de la barul Salcia din stație până la blocul portocaliu de pe Sănătății și până unde începe urcarea pe deal. Eram copil și țin minte că, la un moment dat, era plin de stuf. De acolo ne luam pentru zmeie. În ultimii ani de existență a lacului, nu mai era luciu întins de apă, ci o mlaștină cu broaște. Iarna ne dădeam acolo cu patinele, iar deasupra, chiar schiam” – a relatat băimăreanul Peter Schvarcz.

Băimărenii care au trăit acele vremuri ne-au oferit și alte detalii referitoare la locul respectiv. Spre exemplu, Gabriel Achim, ne-a relatat faptul că, la un moment dat, acolo funcționa o pescărie, în timp ce Csabi Nagy ne-a spus că a chiar prins pești cândva acolo, iar iarna obișnuia să se dea cu patinele pe lacul înghețat. Ba chiar și presa vremii relata – prin intermediul organului Pentru socialism – că se făceau raiduri la acel loc, iarna, tocmai pentru ca autoritățile să fie sigure că nu prezintă vreun pericol pentru cetățenii amatori de patinaj. Alt băimărean, Ioan Tămâian, povestește că își amintește că au fost chiar și cazuri de înec, pe timp de vară, întrucât zona era frecventată și funcționa asemeni unui strand, însă neamenajat.

Trebuie să mai spunem și faptul că fotografia atașată acestui material a fost realiată de tatăl băimărencei Chris Christine, cea care, de altfel, a publicat-o pe un grup de specialitate, reamintind, astfel, băimărenilor, despre lacul/mlaștina din capătul străzii Caragiale, o pagină din istoria locală. Zona a cunoscut o schimbare la față uimitoare după sistematizarea circulației în zonă. Odată cu modernizarea străzilor Caragiale și Babeș, respectiv amenajarea străzii Sănătății și realizarea unui cartier de case pe dealul care străjuiește Baia Mare dinspre nord, nimic nu mai amintește de fostul lac (sau mlaștină), pentru că timpul și-a pus teribil amprenta, semn că este aproape imposibil să te opui modernizării urbane.

C.Ț.