Povestea Omnis Barbaria Baia Mare, o asociație care trăiește istoria și dă viață trecutului - 31 de minute în urmă
Ioan Gyuri Pascu, ar fi împlinit astăzi 65 de ani - 3 ore în urmă
O imagine cât o lecție de istorie: mii de oameni, la Marea Dictare Națională de la Chișinău - 4 ore în urmă
Șomcutenii de la ,,Doina Chioarului”, laureați ai Festivalului Internațional ,,Mugurelul” - 5 ore în urmă
Din Maramureș, pentru românii din Nisa: o bibliotecă românească prinde contur în Franța - 5 ore în urmă
Muzeul „La Lelea Ruzale” din Vima Mică a adunat sute de oameni la Festivalul plăcintelor și pancovelor și Plancoretro 2026 - 5 ore în urmă
Festivalul Artelor „Repere. Mituri. Identități” a adus cuvânt și culoare la Muzeul Satului din Baia Mare - 6 ore în urmă
Hram în trei limbi la Câmpulung la Tisa. Ucraineni, români și maghiari, împreună la aceeași rugăciune - 7 ore în urmă
Performanță incredibilă la Vișeu de Sus. Marius Irimia a dus la capăt o provocare de 48 de ore de alergare - 9 ore în urmă
Tăuții-Măgherăuș are un tocător nou pentru crengile rezultate din lucrările de întreținere - 10 ore în urmă
Alimentație și gastronomie tradițională: Prunul era nelipsit din gospodăriile maramureșenilor
Pe vremuri, un loc extrem de important în universul culinar tradițional maramureșean îl dețineau fructele conservate, în primul rând fiind magiunul de prune (silvoiță sau lictar, denumiri preluate din limba maghiară).
Prunul era nelipsit din gospodăriile maramureșenilor (la fel cum era vița-de-vie pentru greci sau italieni), în calitatea sa de furnizor aproape exclusiv de alcool.
Dar fructele care nu ajungeau în cazanul de țuică erau valorificate și ele, atât prin fierbere, cât și prin uscare.
Maramureșenii consumau fructe uscate nu numai pe post de desert, ci și ca fel principal, în diferite combinații sau rețete. Așa după cum păstorul arab din deșert se hrănea în primul rând cu lapte de cămilă și curmale uscate, omologul său maramureșean avea la îndemână laptele de oaie și prunele uscate.
Din prunele uscate se preparau supe, iar din cele conservate prin fierbere mămăliga cu magiun. Porloșele, spre exemplu, erau un desert aproape perfect adecvat ofertei alimentare din regiunea Maramureșului, fiind un sortiment de plăcinte bazate doar pe unsoare de porc, lapte acru de oaie, magiun de prune și zahăr. Rețetele mai recente din Maramureș menționează de multe ori bicarbonatul de sodiu (cu denumirea lui populară, dialectală: brozi), dar mărturiile etnografice mai vechi atestă utilizarea unor agenți pentru dospit tradiționali, așa cum era spuma culeasă de pe borhotul de prune, folosită în loc de drojdie.
Prunul – un pom fructifer care se adaptează ușor la condiții mai vitrege de sol și de climă – se dovedea astfel capabil să ofere o multitudine de produse, de la fructele proaspete până la cele conservate, „gomboți” cu prune, magiun amestecat cu mămăligă și, în cele din urmă, indispensabila horincă, se precizează în Memoria Ethnologica, Alimentație și gastronomie tradițională maramureșeană, autor: Sorin Mitu.














