Seria dedicată biodiversității din Baia Mare merge mai departe, cu un nou episod despre păsările și plantele care fac parte din peisajul nostru. După ce în numărul anterior v-am prezentat Stârcul cenușiu (Ardea cinerea), astăzi, profesorul Alexandru Lapoși ne va povesti despre Rața lingurar (Spatula clypeata) o pasăre adaptată inteligent mediului acvatic, liniștită ca și comportament, dar ingenioasă în felul în care își procură hrana.
Rața lingurar (Spatula clypeata)
Numele curios al acestei rațe provine de la forma ciocului, cu aspect de spatulă, lingură, sau lopățică care îi conferă un aspect aparte printre rațele de suprafață. Este de fapt și caracteristica definitorie care ajută la determinarea/identificarea destul de ușoară a speciei.
Este o rață de dimensiuni medii (lungimea corpului fiind de 44-52 cm), cuprinsă între rața Mare și rața Mică. Ca și la celelalte rațe de suprafață, masculul este mai colorat cu capul capul verde metalic, pieptul alb, abdomenul și flancurile maroniu roșiatice; femela are un colorit mai discret, de camuflaj, cu pete și dungi maronii. Așa cum am menționat deja, forma și mărimea ciocului le fac ușor de diferențiat de celelalte specii cu care uneori împart locurile de hrănire și de refugiu.
Rața lingurar are o arie de distribuție foarte largă, în toată emisfera nordică, iar în România specia este prezentă pe tot parcursul anului, în număr destul de redus, în majoritatea habitatelor acvatice întinse, cu vegetație abundentă. Nu cuibărește în zona noastră, dar poate fi văzută cel mai des pe lacurile de la Ariniș. În perioada de pasaj (primăvara, toamna) apare pasager și pe lacurile mai mari, deja amintite, Călinești Oaș, Apa, Firiza. Pe Săsar, chiar dacă nu este un habitat tipic, au fost observate câteva exemplare care au rămas pentru o perioadă destul de îndelungată.
Regimul alimentar este omnivor, însă predomină hrana de origine animală, nevertebrate acvatice (moluște, crustacee, insecte, viermi) pe care o culege din vegetația acvatică și substratul mâlos al apelor puțin adânci. După cum bănuiți, își folosește ciocul neobișnuit ca pe o sită, filtrând apa pentru a prinde hrana.
Locurile de cuibărit din țara noastră sunt destul de puține și dispersate. Cuibul este amplasat pe sol, ascuns în vegetația malului sau din apropierea apei. Perioada de reproducere începe în luna aprilie, iar ponta este formată din 9-11 ouă, pe care le clocește femela.
Este un indicator bun al sănătății zonelor umede în care trăiește. Principalele amenințări sunt aceleași ca și în cazul celorlalte rațe: distrugerea și degradarea habitatelor acvatice. În cazul Săsarului, poluările accidentale, lucrările din albie care distrug vegetația și afectează structura albiei sunt cele mai serioase amenințări și pentru această specie.
Profesor Alexandru Lapoși
Sursa FOTO: Gabriel Timariu
Dacă v-a plăcut această incursiune în lumea vie a râului Săsar și modul în care natura își face simțită prezența chiar în inima orașului nostru, vă invităm să continuați călătoria alături de noi, pentru că în următorul episod vom descoperi Rața sulițar (Anas acuta). În fiecare sfârșit de săptămână vom publica câte un nou episod, un foileton al naturii urbane din Baia Mare, și nu numai, realizat cu sprijinul prof. Alexandru Lapoși și grupul „Clipa de natură” format din cadre didactice universitare, masteranzi, iubitori de natură.
Vasile Petrovan
Citește și:
Clipa de natură
