Dr. Tiberiu Alexa la ceas aniversar și istoria unei întrebări despre arta din Baia Mare

Există oameni despre care poți scrie simplu, așezând în ordine anii, funcțiile și realizările lor. În cazul dr. Tiberiu Alexa, o asemenea abordare ar fi corectă, dar ar spune prea puțin. CV-ul său este amplu, cuprinde aproape cinci decenii de cercetare, muzeografie, activitate universitară, expoziții, cărți și proiecte culturale. Mai interesant decât enumerarea lor este însă firul care le leagă: încercarea de a înțelege ce a reprezentat și ce reprezintă fenomenul artistic de la Baia Mare.

Dr. Tiberiu Alexa împlinește astăzi, 19 septembrie, 72 de ani. S-a născut la Baia Mare, în 1954, iar apropierea de domeniul artei a început devreme. În anii de liceu a urmat și cursurile Liceului de Muzică și Arte Plastice din oraș, pentru ca apoi să studieze istoria și filosofia la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. A absolvit în 1979, cu media 10 la examenul de diplomă. Poate că unul dintre cele mai relevante detalii pentru tot ceea ce avea să urmeze se află chiar în titlul lucrării sale de absolvire: „Aspecte ale Școlii de la Baia Mare”.

Era 1979. Tema avea să rămână. Nu în aceeași formă și nu cu aceleași răspunsuri. Dimpotrivă, pe măsură ce cercetarea a avansat, întrebarea s-a complicat. În 1995, în cadrul unui program de nivel masteral la Central European University din Praga, dr. Tiberiu Alexa realiza disertația „A Non-Conventional Inquiry On The Early History Of The Baia Mare Artistic Centre”. Trei ani mai târziu, după un program de statistică socială aplicată la Central European University din Budapesta, revenea asupra subiectului prin lucrarea „The Baia Mare Artistic Centre 1896-1996. A Statistical Analysis”. Tot în 1998 era finalizată teza doctorală de la Universitatea „Babeș-Bolyai”: „Baia Mare – școală, colonie sau centru artistic?”.

Privite împreună, aceste lucrări spun mai mult decât o succesiune de titluri academice. Arată o temă urmărită timp de decenii și, mai ales, o schimbare de perspectivă. De la formula consacrată de „Școala de la Baia Mare”, cercetarea s-a deplasat către întrebarea dacă termenii de „școală” și „colonie” sunt suficienți pentru a explica un fenomen care a continuat, sub forme diferite, mult după momentul fondator din 1896.

În interpretarea construită de dr. Tiberiu Alexa, termenii nu se exclud. „Școala” descrie o parte importantă a realității istorice, legată de educație artistică, maeștri, discipoli și filiații. „Colonia” vorbește despre artiștii care au venit la Baia Mare pentru a lucra aici, la început sezonier și apoi, în unele cazuri, pentru perioade mai lungi sau definitiv. Dar niciunul dintre aceste concepte nu poate cuprinde singur întregul fenomen. De aici vine insistența sa asupra noțiunii de Centrul Artistic Baia Mare.

În modelul propus de dr. Alexa, un centru artistic presupune nu doar prezența unor artiști sau existența unei școli, ci și continuitate, instituții, forme de organizare profesională, ateliere, spații expoziționale, colecții, muzeu, cercetare și educație artistică. Cu alte cuvinte, o structură capabilă să supraviețuiască generațiilor și să se transforme odată cu ele.

Tocmai ideea de continuitate apare constant în lucrările sale. Baia Mare nu este privită ca un episod încheiat odată cu generația lui Hollósy Simon și nici ca o poveste limitată la câteva decenii spectaculoase de la începutul secolului XX. Cercetarea urmărește felul în care comunitatea artistică s-a modificat, a traversat războaie, schimbări de frontiere și regimuri politice, și-a schimbat instituțiile și limbajele, dar a continuat să producă artă și să păstreze o infrastructură culturală proprie.

Această preocupare nu a rămas doar un proiect personal de cercetare. Între 1995 și 1997, dr. Tiberiu Alexa a obținut prin concurs un grant internațional de doi ani din partea Research Support Scheme din Praga, iar tema proiectului era formulată chiar astfel: „Baia Mare – school, colony or artistic centre?”. În anii anteriori și următori a obținut, tot prin competiție, granturi pentru studiile de la Central European University din Praga și Budapesta. Este un detaliu important, pentru că arată cum întrebarea care avea să devină titlul doctoratului nu era doar o formulă bine aleasă. Devenise deja obiectul unei cercetări susținute într-un cadru academic internațional.

Formarea sa explică și un aspect mai puțin obișnuit pentru un istoric al artei: interesul pentru statistică socială aplicată. În studiile despre Baia Mare, cifrele nu sunt folosite pentru a judeca valoarea estetică a unei opere, ci pentru a urmări evoluția unei comunități: câți artiști au venit, când au venit, câți au rămas, cum s-au modificat fluxurile de participare și ce raport a existat între artiștii locali și cei din afara orașului. Este o perspectivă care completează analiza stilistică și biografică prin date despre structura comunității artistice.

În paralel, dr. Tiberiu Alexa a lucrat din 1979 în domeniul patrimoniului cultural din Maramureș, mai întâi ocupându-se de evidența, cercetarea și expertizarea patrimoniului de artă plastică modernă, apoi ca muzeograf la Muzeul de Artă. Între 2006 și 2021 a condus Muzeul Județean de Artă „Centrul Artistic Baia Mare”.

Activitatea muzeală a mers însă împreună cu cea universitară. Din 1994 și până în 2022, în diferite formule instituționale, dr. Alexa a predat în învățământul universitar băimărean discipline precum istoria și teoria artei, estetica, istoria culturii și a mentalităților. În anii ’90 a fost și lector în cadrul programului american Civic Education Project – Eastern Scholars Program. Toate acestea l-au pus în situația de a privi același fenomen din mai multe direcții: dinspre arhivă, dinspre muzeu, dinspre universitate, dinspre colecții și, desigur, dinspre opera de artă.

Într-o asemenea perspectivă, un tablou nu mai este doar imagine și culoare. Devine și document al unei epoci: cine l-a realizat, când a venit artistul la Baia Mare, cu cine a lucrat, prin ce expoziții a trecut, în ce colecție a intrat și ce poate spune despre momentul artistic în care a apărut.

Bibliografia dr. Tiberiu Alexa reflectă această preocupare constantă. CV-ul domniei sale consemnează zeci de volume de autor, coautor, coordonator sau editor, de la studii dedicate artiștilor Școlii Hollósy și monografii până la lucrări de sinteză despre Centrul Artistic Baia Mare. Printre cele mai ample se află volumul bilingv „Centrul Artistic Baia Mare. 1896–1996 / The Baia Mare Artistic Centre. 1896–1996”, realizat împreună cu Traian Moldovan și Mihai Muscă, precum și volume precum „Centrul Artistic Baia Mare. Repere europene în arta transilvăneană” sau „Centrul Artistic Baia Mare. Identitate paneuropeană și evoluție istorică în flux continuu”. Titlurile sunt relevante prin ele însele. Arată că Baia Mare este privită nu izolat, ci în relație cu Transilvania, Europa Centrală și circuitul internațional al artiștilor și ideilor.

Această dimensiune europeană a devenit una dintre constantele cercetării sale. Centrul băimărean nu este analizat ca o lume închisă, ci ca loc de întâlnire pentru artiști formați în medii diferite, cu legături spre München, Budapesta și alte spații culturale europene. De aceea, printre domeniile declarate de cercetare ale dr. Tiberiu Alexa se află, alături de istoria Centrului Artistic Baia Mare, arta transilvăneană modernă și contemporană, arta maghiară modernă și modernismul Europei Centrale și de Est.

Un alt moment important a fost integrarea acestei cercetări într-o sinteză de nivel național. În tratatul „Arta din România. Din preistorie în contemporaneitate”, editat de Răzvan Theodorescu și Marius Porumb și publicat de Editura Academiei Române și Editura Mega, dr. Tiberiu Alexa semnează studiul „Centrul Artistic Baia Mare 1896-2018: cazuistica unui fenomen artistic european”. Împreună cu Iulia Mesea a contribuit și la capitolul dedicat picturii din Transilvania dintre 1900 și 1945.

Asta nu transformă interpretarea sa în singura posibilă și nici nu închide o dezbatere istoriografică. Istoria artei se construiește tocmai prin cercetări care pot fi continuate, nuanțate sau revizuite. Arată însă că o temă pornită din cercetarea unui fenomen aparent regional a ajuns să fie inclusă într-o sinteză mai largă a artei din România.

Dr. Tiberiu Alexa a încercat, în același timp, să ducă această istorie și în afara spațiului local. La primele două ediții Art Safari București, în 2014 și 2015, a fost comisar-șef și coordonator al expozițiilor patrimoniale „Centrul Artistic Baia Mare. Fascinația reînnoirii” și „Centrul Artistic Baia Mare. Avangarda”.

Recunoașterea activității sale a venit și prin mai multe distincții. Dintre acestea, una are o relevanță aparte prin caracterul național: în 2004, Președinția României i-a acordat dr. Tiberiu Alexa Medalia „Meritul Cultural”, clasa I, categoria „Arte Plastice”, „în semn de apreciere a întregii activități”. În 1999 primise și „The Stephen R. Grand Award”, acordat de Civic Education Project din New Haven pentru activitatea academică desfășurată la Universitatea de Nord din Baia Mare.

Nu este nevoie însă să transformăm aniversarea într-o contabilitate a premiilor. Nici funcțiile și nici distincțiile nu explică singure un om care a lucrat zeci de ani într-un domeniu. În opinia mea, mai interesantă rămâne consecvența unei întrebări. În 1979, tânărul absolvent Tiberiu Alexa scria despre „Aspecte ale Școlii de la Baia Mare”. În anii ’90 începea să se întrebe dacă noțiunea de „școală” poate explica singură amploarea fenomenului. A cercetat apoi colonia, instituțiile, educația artistică, participarea artiștilor, colecțiile, relațiile europene și continuitatea comunității. Doctoratul a concentrat această problemă într-un titlu simplu și provocator: „Baia Mare – școală, colonie sau centru artistic?”

Răspunsul pe care cercetarea dr. Tiberiu Alexa l-a construit în timp nu elimină nici școala și nici colonia. Ambele sunt părți ale istoriei. În modelul propus de dr. Alexa, termenul de Centrul Artistic Baia Mare încearcă însă să le cuprindă într-o realitate mai amplă, formată din artiști, educație, instituții, patrimoniu, expoziții și continuitate. Poate că acesta este, la 72 de ani, cel mai potrivit mod de a privi cariera dr. Tiberiu Alexa. Nu printr-un șir de superlative și nici printr-o biografie festivă, pe care le merită cu prisosință, ci printr-o constatare simplă: aproape cincizeci de ani după lucrarea sa de licență, întrebarea de la care a pornit se află încă în centrul cercetărilor și textelor sale.

Vasile Petrovan

Citește și: