David Popovici împlinește astăzi 22 de ani. Dincolo de medalii, povestea lui nu este doar despre înot
David Popovici împlinește astăzi 22 de ani. Este una dintre acele situații în care cifra pare aproape neverosimilă dacă o pui lângă palmares. La o vârstă la care mulți abia încep să-și aleagă drumul, el este deja campion olimpic, de patru ori campion mondial de seniori și de șase ori campion european în probele care l-au făcut cunoscut în toată lumea, 100 și 200 de metri liber. Cu numai o lună înaintea aniversării, la Europenele de la Paris, a câștigat din nou ambele probe, pentru a treia ediție consecutivă.
Povestea lui nu a început însă cu visul unui copil care voia să devină campion olimpic. A început mult mai simplu. La patru ani a ajuns la bazin la recomandarea unui medic ortoped, pentru mici probleme ale coloanei vertebrale. A învățat să înoate la Complexul „Lia Manoliu”, a trecut prin mâinile mai multor antrenori, iar la zece ani câștiga primul titlu național. Întâlnirea cu Adrian Rădulescu avea să schimbe apoi ritmul întregii povești.
Restul a venit foarte repede. În 2019 câștiga aurul la Festivalul Olimpic al Tineretului European. În 2021 ajungea deja în finala olimpică de 200 de metri liber de la Tokyo. Un an mai târziu, la Budapesta, devenea campion mondial atât la 100, cât și la 200 de metri liber, iar la Europenele de la Roma cobora recordul mondial al probei de 100 de metri la 46,86 secunde. Recordul avea să fie depășit ulterior, dar acel moment a fost suficient pentru a-l așeza definitiv între marii sprinteri ai natației mondiale.
La Jocurile Olimpice de la Paris din 2024 a venit performanța pe care o aștepta o țară întreagă: aur la 200 de metri liber și bronz la 100 de metri. Finala de 200 a fost câștigată la doar două sutimi de secundă. Pentru România, era primul titlu olimpic masculin din istoria natației.
Și totuși, probabil că partea cea mai interesantă a lui David Popovici începe dincolo de cronometru, pentru că, în tot acest timp, el a încercat aproape încăpățânat să nu lase imaginea campionului să înghită omul. A spus în repetate rânduri că își dorește o viață cât mai normală. Când a început facultatea, vorbea despre nevoia de a merge la cursuri, de a-și întâlni colegii, de a socializa și de a trăi măcar o parte din experiențele obișnuite ale unui tânăr de vârsta lui. În 2024 a ales să își continue studiile la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București, după ce începuse inițial Psihologia. Interesul lui pentru oameni pare să fi fost, de altfel, mai mult decât o alegere academică.
Există chiar un amănunt aproape amuzant care spune multe despre relația lui cu propria celebritate. După apariția la București a unei picturi murale uriașe cu chipul său, Popovici a mărturisit că încearcă uneori să aleagă alt traseu prin oraș, pentru că îl jenează să se vadă reprezentat atât de mare. Pentru un sportiv ale cărui fotografii au făcut înconjurul lumii, reacția este surprinzător de omenească.
La fel de omenească este și relația lui cu înotul. Din exterior, marile cariere sportive par alcătuite numai din disciplină, victorii și siguranță. Popovici a vorbit însă și despre partea care nu se vede. După Jocurile Olimpice a trecut prin ceea ce sportivii numesc uneori „golul de după marele obiectiv”. A spus că a trebuit să își pună viața în ordine și să înțeleagă că înotul nu este totul. Paradoxal, tocmai această distanțare l-a ajutat să revină mai puternic.
La Mondialele din Singapore din 2025 a trecut printr-un moment și mai dificil. A povestit ulterior că înaintea competiției ajunsese atât de apăsat de propriile gânduri încât exista posibilitatea să nu mai concureze. A ratat chiar câteva antrenamente pentru a-și regăsi liniștea. A intrat totuși în apă și a plecat de acolo cu două titluri mondiale. La 100 de metri liber a înotat 46,51 secunde, record european și unul dintre cele mai rapide rezultate din istorie.
Poate că tocmai asemenea episoade îl fac interesant dincolo de medalii. David Popovici nu cultivă imaginea sportivului indestructibil. Vorbește despre teamă, presiune, oboseală și despre faptul că sănătatea mintală poate conta uneori mai mult decât bifarea mecanică a fiecărui antrenament. A ajuns să spună că un înotător fericit poate fi și un înotător mai rapid. Pentru lumea sportului de performanță, construită multă vreme în jurul ideii că trebuie să suporți orice, este o schimbare impresionantă.
În afara bazinului există și o altă continuitate, mai puțin spectaculoasă, dar poate la fel de relevantă. În ultimii ani și-a transformat aniversările în campanii pentru alții. În 2023 a ajutat la strângerea banilor necesari pentru locuința a cinci frați muzicieni. În 2024 și-a pus la dispoziție echipamentul purtat pe podiumul olimpic pentru o campanie destinată construirii unei case pentru copii cu nevoi speciale. Numai această inițiativă a atras mii de donații și peste 160.000 de euro. În 2025 și-a dedicat din nou ziua de naștere unor tineri talentați din programul Bursele DAR, pentru care s-au strâns peste 100.000 de euro.
Explicația lui pentru asemenea gesturi este legată chiar de propria experiență: niciun campion nu se construiește singur. În spatele lui au fost părinții, bunica, antrenorul, profesorii, prietenii și oamenii care i-au oferit condițiile necesare să crească. Din această perspectivă, ajutorul acordat altor copii nu pare un gest de imagine, ci continuarea firească a unei idei pe care o repetă de ani buni: talentul nu este suficient atunci când nu ai pe cineva care să creadă în tine.
Iar cariera lui continuă într-un ritm rar întâlnit. În 2025 a repetat dubla mondială de la 100 și 200 de metri liber, iar în august 2026, la Paris, a câștigat pentru a treia oară consecutiv ambele probe la Campionatele Europene. La 100 de metri a stabilit și un nou record al competiției, 46,56 secunde.
Toate acestea sunt impresionante. Dar la 22 de ani poate că cel mai interesant lucru la David Popovici nu este cât de repede traversează un bazin de 50 de metri. Este felul în care încearcă să înțeleagă cine rămâne după ce se termină cursa. Este un tânăr care merge la facultate, iese cu prietenii, caută să scape de rutină, recunoaște când îi este frică și se simte stânjenit când își vede chipul pictat cât un bloc. Este un sportiv care a descoperit destul de devreme ceva ce multora le ia o viață întreagă să înțeleagă, că performanța este importantă, dar nu poate fi întreaga identitate a unui om.
Astăzi, David Popovici are 22 de ani. Medaliile spun deja povestea unui mare campion. Restul poveștii, poate cea mai interesantă, este abia la început.
La mulți ani, David Popovici! Să rămâi cu aceeași limpezime în apă și în afara ei, cu aceeași putere de a merge înainte și aceeași bucurie de a face lucrurile cu sens.
Vasile Petrovan
Citește și:
O nouă performanță pentru frații Butuligă: Darius, „Champion”, Albert, locul I
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
