Culicoidele, musculițele aproape invizibile care pot transmite boli la animale, semnalate și în Maramureș. Ce trebuie să știm

În ultimele zile, mai mulți maramureșeni ne-au semnalat apariția unor insecte foarte mici, asemănătoare unor musculițe, despre care spun că ar fi culicoide. Prezența lor nu trebuie privită cu panică, dar merită puțină atenție, mai ales pentru cei care cresc oi, bovine, capre sau cai. Culicoidele sunt cunoscute în medicina veterinară tocmai pentru capacitatea anumitor specii de a transmite virusuri de la un animal la altul.

În limbaj obișnuit, cel mai simplu le putem spune musculițe înțepătoare sau musculițe hematofage. În engleză au primit și numele sugestiv de no-see-ums, adică, aproximativ, „cele pe care aproape că nu le vezi”. Și pe bună dreptate: adulții au în general doar 1–3 milimetri, fiind mult mai mici decât un țânțar obișnuit. Fac parte din familia Ceratopogonidae, iar genul Culicoides cuprinde numeroase specii.

Femelele anumitor specii se hrănesc cu sânge. Pot înțepa animale și, în funcție de specie, chiar și oameni, producând mici zone roșii, mâncărime sau iritații. Pentru om, problema este în primul rând disconfortul produs de înțepătură. Importanța lor adevărată este însă în zona veterinară, pentru că unele specii pot funcționa ca vectori ai unor boli ale animalelor.

Cea mai cunoscută dintre acestea este boala limbii albastre – Bluetongue, o boală virală care afectează rumegătoarele, în special oile, dar și bovinele, caprele și unele rumegătoare sălbatice. Virusul este transmis prin înțepătura unor culicoide infectate. Foarte important, boala limbii albastre nu este o boală a omului, iar Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor precizează că nu există risc pentru sănătatea publică prin contactul cu animalele și nici prin consumul de lapte.

Asta nu înseamnă însă că orice culicoidă poartă virusul. Sunt cunoscute peste o mie de specii de Culicoides la nivel mondial, dar numai o parte foarte mică sunt considerate vectori competenți pentru virusul Bluetongue. Cu alte cuvinte, prezența insectei și prezența bolii sunt două lucruri diferite.

În România există, de altfel, un program oficial de supraveghere a bolii limbii albastre pe întreg teritoriul țării. Monitorizarea nu urmărește doar animalele, ci și vectorii. Laboratoarele pot identifica genul și speciile de culicoide capturate, tocmai pentru a putea evalua riscul epidemiologic. ANSVSA recomandă și măsuri simple în ferme, precum îndepărtarea gunoiului de grajd din apropierea adăposturilor și dezinsecții periodice, deoarece zonele umede și materia organică pot favoriza dezvoltarea acestor insecte.

Subiectul capătă puțin mai multă importanță în această toamnă deoarece, la începutul lunii septembrie, au fost confirmate cazuri de boală a limbii albastre în județul Mureș, la bovine și ovine, iar autoritățile veterinare au introdus acolo măsuri pentru limitarea răspândirii.

În Maramureș, la momentul redactării, nu există o confirmare publică a unui focar de boală a limbii albastre. Prin urmare, simplul fapt că maramureșenii observă musculițe care seamănă cu culicoidele nu trebuie asociat automat cu apariția bolii.

Scăderea bruscă a temperaturilor din aceste zile este, în principiu, în defavoarea lor, dar nu înseamnă că dispar imediat. Culicoidele sunt insecte ale perioadei calde, iar activitatea lor crește odată cu temperaturile ridicate. Datele veterinare arată că activitatea vectorilor este puternic influențată de temperatură și scade pe măsură ce vremea se răcește. Fenomenul este mult mai evident odată cu frigul persistent și mai ales după primele episoade serioase de îngheț.

Prin urmare, dacă în Maramureș temperaturile au coborât acum spre 18–19°C după zile cu peste 30°C, este de așteptat ca activitatea lor să fie mai redusă decât în perioada foarte caldă, însă 18–19°C nu reprezintă un prag la care insectele dispar. În zilele mai blânde, în locurile umede și mai ales spre seară ele pot rămâne active.

Tocmai pentru că sunt atât de mici, culicoidele pot trece prin plasele obișnuite de la ferestre și uși. Centrele americane pentru controlul bolilor arată că ochiurile plaselor normale pot fi prea mari pentru aceste musculițe și recomandă, în zonele în care ele reprezintă o problemă, plase mult mai fine.

Asta nu înseamnă însă că locuința devine în mod obișnuit locul în care ele se înmulțesc. Ciclul lor de dezvoltare este legat mai ales de medii umede din exterior, nu de mobilier, haine sau alimente, așa cum se întâmplă în cazul altor dăunători casnici. Pot intra în camere, în special dacă ferestrele sunt deschise și există lumină, și pot deveni supărătoare, dar apariția lor în casă nu trebuie confundată cu o infestare clasică a locuinței.

Pentru crescătorii de animale, lucrurile merită urmărite cu ceva mai multă atenție. Dacă la oi sau bovine apar febră, umflarea botului sau a limbii, salivație abundentă, secreții nazale, leziuni ale gurii, șchiopături ori o stare generală evident modificată, trebuie anunțat medicul veterinar. Acestea se numără printre semnele posibile ale bolii limbii albastre, deși diagnosticul poate fi stabilit numai prin investigații veterinare și de laborator.

Așadar, dacă micile musculițe observate în ultimele săptămâni prin Maramureș sunt într-adevăr culicoide, prezența lor nu reprezintă în sine un motiv de alarmă. Sunt insecte cunoscute în Europa și monitorizate inclusiv în România. Merită însă să știm ce sunt și de ce medicii veterinari le urmăresc. Nu dimensiunea lor este importantă, ci faptul că unele dintre aceste musculițe aproape invizibile pot deveni, în anumite condiții, vehiculul prin care un virus trece de la un animal la altul.

Sursa FOTO: anmsp

Vasile Petrovan

Citește și: