Părintele Nifon, starețul Schitului din Strâmtura, a revenit în mijlocul credincioșilor după o lungă suferință - 9 ore în urmă
Clipa de natură - 11 ore în urmă
Ilie Bolojan și-a consolidat poziția în fruntea PNL după Congresul Extraordinar - 14 ore în urmă
Tenorul băimărean Tudor Bărbos și destinul său artistic - 15 ore în urmă
Evenimentul „Flori de Sânziene” de la Tăuții Măgherăuș a fost un succes; Mii de oameni au sărbătorit împreună - 16 ore în urmă
Maramureșeanul Adrian Daniel Gaspar, premiat la concursul „Armonii Vocal Instrumentale” - 16 ore în urmă
Secția de natație a CS Seini se întoarce cu cinci medalii de la Campionatul Național - 17 ore în urmă
Cod galben de caniculă în Maramureș și nordul Transilvaniei - 19 ore în urmă
Moment important pentru arbitrajul românesc: Istvan Kovacs a condus meciul cu numărul 1.000 din istoria Campionatului Mondial al Cluburilor - în urmă
Lelea Varvara din Libotin a împlinit un secol de viață - în urmă
7 mai 1986, când Steaua București a devenit regina Europei
Pe stadionul Ramón Sánchez Pizjuán Stadium din Sevilla, într-o atmosferă tensionată, Steaua București intra în finala cu FC Barcelona ca outsider. Puțini credeau că echipa românească poate câștiga. După 90 de minute și încă 30 de prelungiri, tabela arăta 0-0. Totul urma să se decidă la loviturile de departajare.
Seria penalty-urilor a început cu emoții uriașe.
Primul executant al Stelei, Marius Lăcătuș nu intrase încă, iar Majearu a deschis seria. A șutat, dar portarul Barcelonei a apărat. A fost un început dificil. A venit rândul spaniolilor și aici a apărut primul moment magic: portarul Helmut Duckadam a ghicit colțul și a respins.
Al doilea penalty pentru Steaua a fost executat de Bölöni. Din nou, ratare. Presiunea creștea. Dar Duckadam a ieșit din nou în prim-plan și a apărat și al doilea șut al Barcelonei. În acel moment, scorul era încă 0-0, dar psihologic, meciul începea să se întoarcă.
A treia serie a schimbat totul. Lăcătuș a tras puternic, mingea a lovit bara și a intrat în poartă. Era 1-0 pentru Steaua. Imediat după, Duckadam a mai făcut o minune: al treilea penalty al Barcelonei, apărat din nou.
În a patra serie, Gavril Balint a executat calm și precis. 2-0 pentru Steaua. În acel moment, toată presiunea era pe umerii spaniolilor. Ultimul executant al Barcelonei a încercat să salveze echipa, dar Duckadam a plonjat încă o dată și a apărat. A patra paradă. Final. Istorie.
Steaua a câștigat cu 2-0 la penalty-uri, deși ratase primele două lovituri. Portarul român a apărat toate cele patru penalty-uri ale Barcelonei, o performanță rară în fotbalul mondial și cu atât mai spectaculoasă într-o finală europeană. Duckadam avea să fie numit ulterior „Eroul de la Sevilla”, iar acea seară a rămas unul dintre cele mai impresionante momente din istoria sportului.
Nu a fost doar o victorie. A fost prima dată când o echipă din Europa de Est câștiga cea mai importantă competiție intercluburi din Europa. Pentru România, a fost o noapte în care un meci de fotbal s-a transformat într-un moment de mândrie națională. Iar pentru milioane de oameni, imaginea lui Duckadam apărând penalty după penalty a rămas una care nu se uită niciodată.
Sursa Foto: DigiSport
Vasile Petrovan
Citește și:















