Pe 19 iulie 1946, în Bucureștiul reconstrucției postbelice, a venit pe lume Ilie Theodoriu Năstase, un copil destinat să devină primul lider mondial din istoria tenisului masculin.
Crescut pe aleile verzi ale clubului bucureștean Progresul, el a transformat rapid zgura roșie din spațiu de joacă în scena principală a vieții sale, ghidat de fratele mai mare și de o pasiune nativă uriașă.
Talentul său pur a fost șlefuit rapid sub culorile clubului Steaua București, unde tânărul tenismen a dominat competițiile naționale și a devenit campion de seniori în anii 1967 și 1968.
Debutul său internațional din 1966 de la Roland Garros a anunțat apariția unui fenomen tehnic unic în circuitul mondial, uimind asistența prin reflexe uluitoare și o finețe rar întâlnită. Anii ’70 l-au propulsat în elita absolută a sportului alb, perioadă în care a adunat peste 100 de titluri și a cucerit turneele de Grand Slam de la US Open în 1972 și Roland Garros în 1973.
Alături de Ion Țiriac, Năstase a format un dublu legendar și de neclintit, propulsând echipa României în trei finale memorabile de Cupa Davis în 1969, 1971 și 1972.
Apogeul carierei sale a fost atins la data de 23 august 1973, când a devenit oficial primul număr 1 din nou-înființatul clasament computerizat ATP.
Dincolo de cifre și de faptul că a fost primul sportiv sponsorizat de gigantul Nike în 1972, farmecul său a constat în personalitatea sa electrizantă.
Porecla „Nasty” i-a pecetluit destinul de artist rebel și vulcanic care ironiza arbitrii, amuza publicul și aducea o doză de rock ‘n’ roll într-un sport considerat până atunci rigid și aristocratic.
Retras cu onoruri și inclus în International tennis Hall of Fame în 1991, Ilie Năstase rămâne o filă de aur a sportului, povestea lui demonstrând cum geniul pur poate transforma un băiat din București într-o legendă universală nemuritoare.
Vasile Petrovan
