Duși la închisoare pentru afaceri cu droguri - 58 minute în urmă
Pr. Adrian Dobreanu: Răstignirea Mântuitorului – Supremul „Mesaj de Iubire” pentru Umanitate - 2 ore în urmă
Restricții de circulație la Sighet - 2 ore în urmă
De la copil-minune Next Star, la victimă a drogurilor și anturajului - 4 ore în urmă
Percheziții în Baia Mare și Sălsig într-un dosar privind produse contrafăcute - 5 ore în urmă
Campanie pentru sărbători în siguranță - 6 ore în urmă
Spitalul de Boli Infecțioase și Psihiatrie Baia Mare caută un nou director medical - 6 ore în urmă
Joia Mare, credințe și superstiții; „De astăzi începem să facem și coptăturile pântru Paști, că deja curățănia trebe să fie gata” - 7 ore în urmă
Celebrul obicei agrar „Udătoriul din Șurdești” va avea loc în a doua zi de Paști - 7 ore în urmă
Gluma sinistră a unor adolescenți a pus Poliția pe jar - 7 ore în urmă
„Când va dispărea ultimul țăran din lume…va dispărea și ultimul om din specia om”
Petre Țuțea spunea: „Când va dispărea ultimul țăran din lume, la toate popoarele, vreau să spun, va dispărea și ultimul om din specia om. Și atunci or să apară maimuțe cu haine”. Pe mulți dintre noi îi încearcă nostalgia valorilor și esenței țăranului și satului de odinioară. Suflete înțelepte, tradiţie, istorie, frumuseţe, simplitate, e tot ce reprezintă țăranul român, de ieri și de astăzi. Satul a fost și a rămas centrul lumii, acolo unde oamenii trăiesc cu înţelepciune iar timpul le este cu adevărat prieten. Satul e spațiul în care te simți liber și unde nu există termene limită, și nu e semnal prea bun la telefon, şi internet. Acel loc unde poți purta haine simple, chiar și mai mari cu două, trei numere. Cu dimineți în care te trezește cocoșul și seri unde se ascultă bârfele din viaţa mică a comunității.
„Veşnicia s-a născut la sat,” spunea Lucian Blaga, și tot de acolo pornește frumosul, omenia și hărnicia. Și mult adevăr este în aceste vorbe. Satul, această formă de așezare rurală, a cărei populație se ocupă în cea mai mare parte cu agricultura și cu creșterea animalelor, cu vorbele de duh din strămoși şi cu purtarea peste timp a tradiţiilor româneşti, este o oază de linişte şi de oprire a timpului în loc.
Țăranul, un chip „cioplit“ de timp, brăzdat de zâmbete şi lacrimi, se închină pios în faţa ogorului copt de soare. Frumuseţea satului, traiul într-o familie simplă și numeroasă de ţărani, mersul la muncile câmpului, la biserică, toate, laolaltă s-au înfiripat în fiinţa lui şi i-au modelat caracterul omului de la țară. Satul românesc nu poate să ne salveze, el trebuie salvat de către noi pentru a ne oferi, nouă înşine, o şansă la o viaţă mai bună.
Dar cine mai are timp să contemple imaginea bietului ţăran? Orologiul spune că veşnicia începe să se scurgă din inima satului şi că tradiţiile din tată-n fiu ar putea să se piardă. Dar noi, românii ne încăpățânăm să credem cu tărie că prosperitatea României, când va fi să revină, tot dinspre pământ va veni. Așa cum știm că marea literatură română e mult mai credibilă atunci când vorbeşte printr-un Ion al lui Rebreanu sau printr-un Moromete al lui Preda.
„Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva”…
(Lucian Blaga, Sufletul satului)
Lăcrimioara ZOTA