La prima vedere, concluzia este șocantă: aproape 41,5% din salariul brut al unui român ajunge la stat, iar angajatul rămâne cu aproximativ 58,5% din venit, scrie Euronews Business citând date Eurostat. România ocupă astfel primul loc (negativ) în Uniunea Europeană la acest indicator, depășind state precum Belgia, Germania sau Danemarca. Totuși, înainte de a spune că România are cele mai mari taxe din Europa, este important să înțelegem ce măsoară, de fapt, această statistică.
Datele Eurostat se referă la cât din salariul brut al angajatului este reținut prin impozit și contribuții sociale, nu la toate taxele suportate de angajator și nici la întreaga povară fiscală din economie. Comparația este realizată pentru un profil standard: o persoană singură, fără copii, care câștigă salariul mediu din țara sa.
În România, cea mai mare parte a acestor rețineri este reprezentată de contribuțiile sociale. Contribuția la pensii (CAS) este de 25%, contribuția la sănătate (CASS) este de 10%, iar peste baza rămasă se aplică impozitul pe venit de 10%. De aceea, diferența dintre salariul brut și cel net este una dintre cele mai mari din Uniunea Europeană.
Problema nu este doar procentul, ci și nivelul veniturilor. Un angajat din Germania sau Danemarca poate suporta o taxare ridicată deoarece salariile sunt mult mai mari, iar serviciile publice oferite în schimb sunt, în general, mai dezvoltate. În România, însă, salariile rămân mult sub media europeană, iar mulți oameni au impresia că plătesc mult fără să primească servicii publice de aceeași calitate.
Pe de altă parte, comparațiile între state trebuie privite cu prudență. Unele țări taxează mai puțin salariul angajatului, dar aplică taxe mai mari angajatorului. Altele folosesc sisteme progresive de impozitare sau acordă deduceri consistente familiilor cu copii. Aceste diferențe fac ca simpla comparație între procente să nu spună întreaga poveste.
Statisticile arată și un contrast interesant. România are una dintre cele mai mici cote maxime de impozit pe venit din Europa, de doar 10%, însă contribuțiile sociale obligatorii sunt suficient de mari încât, în final, salariul net al angajatului este afectat mai mult decât în majoritatea statelor europene.
Dincolo de cifre, întrebarea importantă este alta: ce primește contribuabilul în schimbul banilor plătiți? În multe state europene, taxele ridicate sunt însoțite de servicii medicale eficiente, infrastructură modernă, sisteme de educație bine finanțate și protecție socială extinsă. În România, dezbaterea publică se concentrează tot mai des nu doar asupra nivelului taxelor, ci și asupra modului în care sunt cheltuiți banii colectați.
Poate că acesta este mesajul cel mai important al raportului Eurostat. Nu este doar o competiție în care România ocupă primul loc într-un clasament nedorit. Este și un prilej de a discuta despre echilibrul dintre taxare, salarii și calitatea serviciilor publice. Pentru majoritatea oamenilor, nu contează doar cât li se oprește din salariu, ci și dacă simt că acei bani se întorc în comunitate prin spitale mai bune, școli mai moderne, drumuri sigure și instituții care funcționează eficient.
În cele din urmă, orice sistem fiscal este judecat nu doar după cât colectează, ci și după încrederea pe care o inspiră celor care îl finanțează. Iar aici, România pare să mai aibă un drum lung de parcurs.
Clasamentul de mai jos prezintă ponderea din salariul brut reținută prin taxe și contribuții sociale în statele europene, conform datelor Eurostat pentru anul 2025. Valorile sunt calculate pentru un angajat singur, fără copii, și arată ce procent din venitul brut este direcționat către stat înainte ca salariul net să fie încasat. (Sursa Euronews Business)
Sursa FOTO: Forbes.ro
Vasile Petrovan
Citește și:
Începând de astăzi, salariul minim crește cu 6,8%
