Eleva Denisa-Andra Remeș din Maramureș, printre cei trei bursieri BookLand desemnați la nivel național - 9 ore în urmă
5 greșeli pe care să le eviți când îți alegi fondul de ten - 9 ore în urmă
Walter și Coralia Übelhart transformă Băiuțul în capitala silvoterapiei din Europa - 9 ore în urmă
Lecții de la polițiști pentru copii la Sighet - 10 ore în urmă
Școala Gimnazială Baia Sprie, pe locul I la Concursul Județean de Majorete organizat la Seini - 11 ore în urmă
Sorana Cîrstea scrie istorie la Roland Garros 2026! Victorie incredibilă cu 6-0, 6-0 - 11 ore în urmă
Acțiuni de testare și prevenție privind consumul de alcool în rândul vârstnicilor din Baia Mare - 11 ore în urmă
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Facultatea nu mai e ce credeau părinții noștri. Și nici pensia. Iar asta schimbă tot pentru cum ne creștem copiii - 12 ore în urmă
Caravana „European Youth Village” ajunge și la Fărcașa: oportunități pentru tinerii din mediul rural - 12 ore în urmă
Restricții de circulație în Baia Mare pentru Procesiunea de Rusalii organizată duminică seara - 12 ore în urmă
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Dezvoltarea copilului – ritmuri diferite, criterii corecte, consecințe reale
Dezvoltarea copiilor urmează traiectorii diferite, determinate de maturizarea neurologică, de experiențele de învățare și de contextul relațional în care copilul funcționează zi de zi. Creierul nu se organizează simultan pe toate palierele. Limbajul, atenția, autocontrolul și motivația se consolidează în secvențe distincte, cu ferestre de dezvoltare care variază de la un copil la altul.
Această variabilitate este documentată extensiv în neuropsihologia dezvoltării și reprezintă o caracteristică normală a creșterii, nu o abatere. Un exemplu frecvent întâlnit în mediul educațional este copilul care învață rapid să citească, dar întâmpină dificultăți în menținerea atenției pe sarcini mai lungi.
Din punct de vedere neurologic, ariile implicate în decodarea limbajului pot fi mai bine consolidate decât rețelele responsabile de controlul atențional. Într-un alt caz, un copil poate manifesta autocontrol bun și perseverență, dar un ritm mai lent de achiziție a limbajului scris. Ambele situații reflectă diferențe de maturizare, nu diferențe de valoare sau potențial. Compararea copilului cu alții introduce un mecanism psihologic problematic. În momentul în care evaluarea se mută dinspre progresul personal spre performanța altuia, copilul începe să își evalueze valoarea printr-un reper extern. Acest proces activează răspunsuri de stres care modifică funcționarea cognitivă.
Atenția se fragmentează, flexibilitatea scade, iar capacitatea de explorare se restrânge. În loc să se concentreze pe sarcină, copilul ajunge să se concentreze pe consecințele evaluării. De exemplu, un elev care rezolvă corect exerciții la matematică în ritmul său poate începe să evite sarcina atunci când este constant raportat la un coleg care finalizează mai repede. Nu dificultatea exercițiului produce blocajul, ci presiunea evaluării comparative.
Cercetările arată că în astfel de contexte scade implicarea cognitivă și apare evitarea, chiar și la copiii cu resurse bune de învățare. Progresul apare atunci când feedbackul este ancorat în nivelul propriu de funcționare. Atunci când adultul observă ce a reușit copilul în raport cu punctul său de plecare și formulează așteptări ajustate, învățarea rămâne activă.
De exemplu, un copil cu dificultăți de organizare poate primi cerințe structurate pe pași clari, iar evaluarea se poate raporta la capacitatea de a parcurge acești pași, nu la rapiditatea cu care alții finalizează sarcina. Sprijinul eficient presupune observarea atentă a progresului individual și adaptarea cerințelor la capacitatea reală de procesare. Recunoașterea efortului, claritatea obiectivelor și ajustarea dificultății creează un cadru previzibil în care copilul își poate consolida competența.
În timp, aceste experiențe repetate construiesc motivația internă și o încredere bazată pe experiență directă, nu pe comparație. Un copil care învață într-un astfel de cadru dezvoltă o relație funcțională cu efortul și cu provocarea. Înțelege că progresul se măsoară prin raportare la sine, iar acest lucru susține adaptarea pe termen lung, atât în mediul școlar, cât și în viața adultă.
Dezvoltarea sănătoasă se sprijină pe respectarea ritmului biologic și psihologic propriu fiecărui copil, nu pe standarde rigide aplicate uniform.
Psiholog Psihoterapeut CECILIA ARDUSĂTAN
Colaboratoarea noastră este activă permanent pe rețelele de socializare: Facebook (este pe contul personal: Cabinet individual de psihologie clinică şi psihoterapie Ardusătan Cecilia), Instagram (ardus.cecilia), TikTok (Ardus Cecilia), Youtube (Mind Fitness with Cecilia). Dați like, share, subscribe!
*Notă – rubrica este una săptămânală, așadar vă rugăm să ne semnalați care ar fi temele pe care le-ați dori abordate!
Citește și















