Continuăm publicarea pe DirectMM.ro a romanului-foileton „Gravimetrul” de Marian Ilea. Lectură plăcută vă dorim!
XXVI
Lutz Korodi urca pe Medio Monte. Îl avea alături pe Gerard Lissabona Întâiul. Fixau gra¬vimetrul pe fiecare pantă. Urmăreau acul indicator. Găsiseră filonul principal. Îi urmăreau şerpuirea. Săptă¬mâni întregi umblaseră pe drumul Gutâiului. Trecuseră spre Valea Cavnicului. Găsiseră comemorarea. Dormiseră în corturi. Îi plouase apa cerului şi cascadele râului. Vânaseră. Gerard Lissabona Întâiul desenase harta. Filonul central şi ramurile laterale. Când s-a întors în cartierul Pianul de Sus, Lutz Korodi a constatat că era primăvară.
Sala cu arcade a Consiliului Orăşenesc. Lumea se aşezase pe scaune, prin colţuri, prin curtea interioară. Lutz Korodi intrase prin mijlocul cetăţenilor. O salutase, cu discreţie, pe Iudita Zsombori. Aceea îi trase cu ochiul. Era la braţ cu domnul Mladeiovski. Domnul consilier orăşenesc Nistor, cu figura cernită, conducea şedinţa de decernare a marelui premiu Brenner. Medalia sosise de la Viena. Prin curier. Domnul consilier orăşenesc Nistor nu putea înţelege cum de-l părăsise doamna Marta. O găsise îngheţată, în pădure. Considerase că soţia lui, aleasă prin concurs, nu dăduse un exemplu bun celorlalţi locuitori. Domnul consilier orăşenesc Nistor vedea restul femeilor din oraş cum îşi întreabă soţii, dacă Marta a făcut ce a făcut şi era nevastă de consilier orăşenesc, noi ce-ar trebui să facem. Consilierul orăşenesc Nistor consideră că nu-şi alesese cum trebuie nevasta. Şi dacă se înşelase, şi-n acel moment crucial al existenţei sale, însemna că se înşelase şi de alte ori.
Domnul Lutz Korodi luase, din mâna consilierului orăşenesc, medalia şi diploma prin care i se conferea titlul Brenner şi toate beneficiile care decurgeau din aceasta. Îşi potrivise discursul pe colţul mesei. Scoase ceasul din buzunarul hainei, un orologiu cu capac şi cu acul, care-i arăta cifrele, de culoare galbenă. Avea trei minute de lectură. Într-un colţ al sălii cu arcade, domnişoara Monica Widder privea, cu ochi strălucitori, faţa domnului Lutz Korodi. „Un adevărat om de ştiinţă, un mare cercetător, un bărbat cum nu întâlneai la Academia de Arte din München, şi privirea lui tăioasă de mare contrabandist, ăsta-i omul”, îşi spunea Monica Widder ascultând minunatul discurs al domnului Lutz Korodi.
Totul a început în ziua aceea memorabilă. Lutz Korodi împlinise cincizeci de ani şi şase luni. 27 Numărul 1768, Ziarul „Budapest Hirlap”. Pagina două. Ştiri şi evenimente din cuprinsul Imperiului. Titlul materialului de deschidere era: „Cunoscutul cercetător în domeniul rocilor, domnul profesor Lutz Korodi de la «Institutul de roci» din Medio Monte a primit marele Premiu Brenner”. În subtitlu scria: „Descoperirea epocală a gravimetrului lansează noua prosperitate a celor din adâncuri”. Tot în pagina doi, apărea articolul: „Lovitura de teatru, la bursa metalelor din Viena. Preţul argintului a urcat douăzeci şi şase de liniuţe”.
Citește si:
„Gravimetrul” de Marian Ilea, partea a XXV-a
