După cum știm cu toții, tensiunile dintre Ungaria și Ucraina nu au apărut peste noapte. Ele s-au acumulat în timp, pe fondul războiului declanșat de Rusia în 2022 și al poziției aparte pe care Budapesta a ales să o adopte în interiorul Uniunii Europene. Însă ceea ce vedem acum, în plină campanie electorală, este diferit. Nu mai vorbim doar despre declarații dure sau dispute diplomatice, ci despre introducerea armatei în centrul discursului electoral.
De la începutul conflictului din Ucraina, premierul ungar Viktor Orban și-a construit imaginea pe o idee simplă și ușor de înțeles: „Nu vom lăsa Ungaria să fie târâtă în război”. A refuzat tranzitul armelor către Kiev prin teritoriul ungar, a criticat sancțiunile energetice dure împotriva Moscovei și a insistat că prioritatea sa este protejarea populației de efectele economice ale conflictului. Mesajul a fost pacea, stabilitatea, facturile mai mici.
În paralel, în acești patru ani Ungaria a continuat să importe petrol rusesc prin conducta Drujba, care traversează teritoriul ucrainean. Această dependență energetică a fost mereu un punct sensibil. Când, la final de ianuarie, livrările au fost întrerupte, tensiunile au crescut rapid. Budapesta și Bratislava au sugerat că responsabilitatea aparține Kievului. Autoritățile ucrainene au indicat, la rândul lor, atacurile rusești drept cauză a avariilor. Astfel, s-a creat un climat de suspiciune maximă. Iar aici intervine schimbarea de ton.
Viktor Orban a convocat Consiliul de Apărare și a anunțat că, pe baza informațiilor primite de la serviciile de securitate, Ucraina ar pregăti noi acțiuni de perturbare a sistemului energetic ungar. În consecință, a decis desfășurarea de militari în jurul infrastructurii critice și interzicerea zborurilor cu drone în regiunile aflate la graniță cu Ucraina, dar și cu România.
Aici apare ruptura logică în raport cu discursul anterior. Dacă până ieri mesajul central era „să stăm departe de război”, astăzi imaginea publică este cea a soldaților trimiși să protejeze obiective strategice de un posibil atac extern. Chiar dacă măsura poate fi justificată prin nevoia de prevenție, simbolic ea transmite altceva: războiul este aproape, pericolul este real, iar guvernul trebuie să acționeze ferm.
Toate acestea se întâmplă înaintea alegerilor parlamentare din 12 aprilie. Partidul de guvernământ, Fidesz, este provocat de opoziția reprezentată de Tisza, condusă de Peter Magyar, care se pare că urcă în sondaje. În acest context, discursul premierului ungar despre securitate capătă o greutate electorală evidentă. Mai mult, Orban a mers până la a sugera că opoziția ar fi sprijinită din exterior și că anumite înțelegeri discutate la Munich Security Conference ar putea împinge Ungaria într-o direcție periculoasă. Mesajul implicit este simplu: dacă actualul guvern pierde, țara riscă să fie implicată mai direct în conflict.
În același registru, ministrul pentru afaceri europene, Janos Boka, a declarat în Parlament că aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană nu ar aduce pacea, ci ar extinde războiul în Europa. Iar criticile la adresa conducerii Comisiei Europene, în frunte cu Ursula von der Leyen, au devenit tot mai directe. Privite în ansamblu, aceste elemente conturează o strategie coerentă. Se pare că tema războiului este adusă în prim-planul campaniei. Nu prin trimiterea de trupe peste graniță, ci prin ideea de apărare, de asediu, de pericol iminent.
Nu este neapărat nevoie de exagerări pentru a înțelege gravitatea momentului. Când o țară aflată în vecinătatea directă a unui conflict armat începe să vorbească despre sabotaj energetic, blocadă și mobilizarea armatei, mesajul este puternic în sine. Oamenii aud „război” chiar dacă oficial li se spune „prevenție”. Pentru România, aflată la graniță cu ambele state, creșterea tensiunii nu este un detaliu minor. Orice escaladare verbală sau militară în această zonă fragilă a Europei Centrale și de Est are efecte în lanț.
În final, rămâne o întrebare simplă, pe care și-o poate pune orice cetățean: dacă scopul declarat este menținerea Ungariei în afara războiului, ajută la acest obiectiv transformarea armatei într-un element central al campaniei electorale? Sau, dimpotrivă, această retorică apropie și mai mult războiul de viața politică internă?
Subiectul este suficient de serios încât nu are nevoie de dramatizare. Faptele vorbesc singure. Iar ele arată că, într-un context regional deja tensionat, granița dintre politică internă și conflict extern devine tot mai subțire. Ce pot să vă spun este că această campanie electorală va fi dură și extrem de manipulatoare.
Sursa FOTO: Hungary Today
Vasile Petrovan
