Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Când emoțiile de examen ajută și când încurcă - 2 ore în urmă
Maramureșeanul Samuel Roman luptă în Spania pentru un loc în Top 100 mondial - 3 ore în urmă
Colonelul Balaș Sergiu de la ISU Maramureș a trecut în rezervă după o carieră dedicată siguranței comunității - 5 ore în urmă
Trofeul Maramureșului Royal Alpin 2026 aduce patru zile de off-road spectaculos la Cavnic - 6 ore în urmă
Concursul județean „Primăvara în imagini” a adus rezultate deosebite pentru două eleve din Cicârlău - 7 ore în urmă
Izvorul cu două nume din comuna Fărcașa, readus la viață; Apa este potabilă, iar zona va fi amenajată pentru localnici - 7 ore în urmă
Experiență de formare internațională în Croația pentru trei cadre didactice din Seini - 7 ore în urmă
Lansarea volumului de poezie „Atemporal/ Zeitlos”, semnat de Alexandru Sabou, a reunit scriitori, oameni de cultură și elevi la Biblioteca Județeană din Baia Mare - 8 ore în urmă
Începe modernizarea drumului dintre Ocna Șugatag și Ferești - 9 ore în urmă
Șoferi și pietoni din Baia Mare, informați privind riscurile consumului de substanțe psihoactive - 9 ore în urmă
Psiholog Psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Sfaturi despre copilași pentru părinți care au țintă adulți sănătoși! Tehnologia nu este dădacă la copii!
Psiholog Psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Sfaturi despre copilași pentru părinți care au țintă adulți sănătoși! Tehnologia nu este dădacă la copii!
De multe ori, vin la psiholog părinți cu copii care nu vorbesc, cu dispoziție apatică, agitați, care nu sunt dezvoltați corespunzător vârstei lor. Părintele se așteaptă de cele mai multe ori de la psiholog, la miracole. Când îl anunț că, de fapt, el trebuie să își schimbe atitudinea și el trebuie să muncească să recupereze acel copil, nu prea sunt încântați. Cel mai bun mod în care un copil se poate dezvolta este interacțiunea umană. Pentru ca un copil să învețe să vorbească sau să deprindă abilități cognitive este imperios necesar contactul cu părinții mai ales în primii ani.
Studiile ne-au arătat că bebelușii care s-au uitat mai mult de 2 ore într-o zi la telefon, tabletă, televizor, au rezultate proaste în ce privește dezvoltarea limbajului. Pentru fiecare oră de uitat la tehnologie, copiii știau cu 8 cuvinte mai puțin decât cei ai căror părinți se ocupau de ei. Așadar, copiii învață de la oameni și nu de la „mașini”. Să nu uităm că aceste dispozitive fără fir sunt considerate de experți destul de dăunătoare, că au risc carcinogen. Radiațiile asupra acestor corpuri fragile pot fi extrem de dăunătoare. Să nu mai spunem că bebelușii sub doi ani, nici nu înțeleg nimic din ce se derulează pe ecran.
Cea mai mare îngrijorare este că dacă copiii își petrec mult timp pe tehnologie și nu se conectează la viața reală, cu oameni autentici, cu animăluțe, cu jucării, dacă nu învață să interacționeze în timpul jocului cu persoane și obiecte reale, acest lucru duce în timp la probleme de empatie, de comunicare, la lipsa abilităților sociale, la incapacitatea de a rezolva problemele inerente vieții. Și apoi, ne plângem în pumni, pe la ușile psihologilor, că acești copii au probleme cognitive și emoționale. Nu de puține ori am întâlnit, în practică, copii la 10, 11 ani cu depresii serioase, cu ideație suicidară. Pentru Dumnezeu! Eram de multe ori anunțată cu o noșalanță debordantă „- Bona copilului meu este tableta.”
Vă recomand două cărți care trag un semnal de alarmă în acest sens: „Demența digitală” de Manfred Spitzer și „The Cyber Effect” de Mary Aiken. De ce fac părinții asta? De câte ori este pornit un ecran, nu observați că aveți tendința de a vorbi mai puțin cu copiii? Cu cât stă mai mult în fața ecranului și cu cât are mai puțin contact vizual cu părinții, cu atât va avea mai multe probleme cu limbajul, atenția, concentrarea și într-un final apoteotic cu depresia. Încet, încet, acest copil își vor construi un sine cibernetic, iar sinele real va avea un handicap serios.
Încă o chestiune, pe care o tot aud este aceea cum că un copil are nevoie să fie tot timpul ocupat că altfel se plictisește. Si așa, ajung să le vâre sub nas telefonul. Dragilor, toate studiile arată că jocul nestructurat, de unul singur, chiar și fără prezența adulților, în jur de o oră este esențial în dezvoltarea armonioasă a creierului.
Care este impactul? Ce se întâmplă cu un copil care stă pe tot felul de aplicații în care lucrurile se derulează cu viteză, cu prim planuri și culori impactante, cu zgomote puternice etc. și nu se respectă regulile fizice ale lumii reale? Este tot posibilul să intersecteze cu înțelegerea permanenței obiectului. Jean Piaget, psiholog, biolog, logician și filozof elvețian, cunoscut pentru contribuțiile sale din domeniul epistemologiei și psihologiei dezvoltării, ne învață că un copil are mai multe stadii de dezvoltare. Ei, într-o etapă a dezvoltării intelectuale, copilul învață că o jucărie continuă să existe chiar dacă a fost îndepărtată sau nu mai este vizibilă (permanența obiectului). Dacă acestă etapă, nu este dezvoltată adecvat, înainte de 3 ani, atunci vor apărea probleme pe termen lung în dezvoltarea cognitivă a copilului. Înțelegeți acum ce responsabilitate aveți? Toate aceste lucruri sunt cu bătaie pe termen lung. Sunt etape în dezvoltarea copilului pe care dacă nu le atingeți cu seriozitate…veți culege roadele mai târziu. Dacă vor fi sănătoase sau nu, depinde doar de voi. E o alegere.
Psiholog Psihoterapeut CECILIA ARDUSĂTAN
Colaboratoarea noastră este activă permanent pe rețelele de socializare: Facebook (este pe contul personal: Cabinet individual de psihologie clinică şi psihoterapie Ardusătan Cecilia), Instagram (ardus.cecilia), TikTok (Ardus Cecilia), Youtube (Mind Fitness with Cecilia). Dați like, share, subscribe!
*Notă – rubrica este una săptămânală, așadar vă rugăm să ne semnalați care ar fi temele pe care le-ați dori abordate!















