Din Baia Mare spre lumea arabă. ANCI-Proema și diplomația culturală construită prin cărți

Există relații internaționale care se construiesc prin tratate, negocieri și interese strategice și există relații care încep mult mai discret: prin traducerea unei cărți, prin întâlnirea dintre două comunități culturale sau prin curiozitatea reală față de celălalt. Cele două forme nu se exclud. Dimpotrivă, în momentele lor cele mai bune se completează. Diplomația oficială poate deschide o relație între state; diplomația culturală îi poate oferi profunzime, memorie și continuitate.

Din această perspectivă merită privită activitatea Asociației Nord pentru Cooperare și Integrare (ANCI), organizație înființată în Maramureș în 2013 și devenită, în mai bine de un deceniu, un actor neobișnuit al dialogului dintre România și lumea arabă. Nu pentru că ar fi încercat să înlocuiască diplomația statului, dimpotrivă, în colaborare cu acestea, căci trebuie știut că ANCI derulează programul cultural-diplomatic „România în lume-imagine, cultură spiritualitate” în cooperare cu MAE având la bază Protocolul de Colaborare Nr A10/177/31.01.2018, reînnoit în data de 20.12.2022 cu Protocolul nr E 1-1/3790.

Încă de la început, ANCI a fost condusă de un nucleu cultural bine orgnizat: Emanuel Peterliceanu, fondatorul asociației, Cornelia Peterliceanu, președinte, Alexandru Peterliceanu, vicepreședinte și Alexandru-Andrei Achim, secretar. Lor li s-au alăturat prof. dr. Terezia Filip, în calitate de consilier cultural, Ion Jianu, director de comunicare, precum și colaboratori cu o experiență profundă în spațiul arab, între care diplomatul și arabistul Dumitru Chican.

Dar istoria ANCI nu poate fi separată de Editura Proema din Baia Mare, construită și administrată în jurul acelorași persoane. Proema are peste trei decenii de activitate și sute de titluri publicate, între colecțiile sale aflându-se și „Biblioteca Arabă”. Această infrastructură editorială a fost, în realitate, unul dintre instrumentele prin care diplomația culturală a ANCI a putut exista: asociația construia relația, iar editura îi oferea forma concretă — cartea bilingvă, traducerea, volumul care putea circula între România și lumea arabă.

Primul semn al acestei direcții apare chiar înainte de înființarea ANCI. În 2012, Proema publică „Punte între sentimente. Selecție din lirica română și irakiană contemporană”, ediție bilingvă română-arabă, antologată și tradusă de Dumitru Chican. Volumul punea, în mod deliberat, poeți români și irakieni între aceleași coperți și se definea chiar ca o punte între două culturi și două istorii. Nu era încă un program diplomatic, dar conținea deja metoda care va deveni recognoscibilă mai târziu: apropierea nu începea prin prezentarea unilaterală a României, ci prin reciprocitate.

Aceasta este, de altfel, una dintre diferențele esențiale dintre simpla promovare culturală și diplomația culturală autentică. Prima spune: „iată cine suntem”. Cea de-a doua adaugă: „vrem să înțelegem și cine sunteți voi”. În relația cu lumea arabă, ANCI și Proema au ales constant a doua formulă. Au tradus autori arabi în română și autori români în arabă, au oferit volume ambasadelor și bibliotecilor și au folosit cartea nu ca obiect ceremonial, ci ca început de conversație. Raportul primului deceniu al asociației contabilizează peste 50 de titluri în „Biblioteca Arabă”, de la poezie și istorie până la memorialistică și spiritualitate.

Încă din primii ani, rețeaua s-a extins gradual. Au urmat proiecte cu Iordania, Kuweit, Liban, Tunisia, Siria, Egipt, Palestina și Maroc. În 2015, Consiliul Județean Maramureș a aprobat un parteneriat oficial cu ANCI, iar ambasadori ai Irakului și Iordaniei și Palestinei au venit în Maramureș. În aceeași perioadă, inițiativele au fost reunite în programul „România în lume – imagine, cultură, spiritualitate”. Cultura nu mai însemna doar lansare de carte. În jurul ei apăreau administrații locale, diplomați, universitari, lideri religioși și, uneori, discuții despre turism, educație sau economie.

Un moment revelator a venit în 2017. O delegație ANCI a ajuns la Academia de Limbă Arabă din Cairo, unde a fost organizată o sesiune specială în prezența a zeci de academicieni și universitari. Câteva săptămâni mai târziu, în Liban, delegația a fost primită de președintele Michel Aoun, a deschis biblioteca Română-arabă și a fost primită de Sanctitatea Sa Ignatius Aphrem II, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Siriace. În septembrie, același an, Sanctitatea Sa a vizitat Maramureșul, într-un program organizat de ANCI și instituțiile locale. Nu este doar o succesiune de vizite. Este unul dintre cele mai clare exemple ale funcționării diplomației culturale: contactul stabilit într-un spațiu este urmat de o relație care începe să circule în ambele direcții.

Tot în 2017, volumul „Punte între lumi și inimi” a dus ideea mai departe, reunind 20 de poeți români traduși în arabă și 20 de poeți arabi traduși în română. Mesajul era limpede: nu o cultură prezentată alteia, ci două spații culturale așezate în același volum. Pentru un proiect de diplomație culturală, acesta este un detaliu esențial, deoarece raportul nu este unul de centru și periferie, de „noi” și „ceilalți”, ci unul de comuniune.

În 2018, relația a trecut într-o etapă instituțională. Reprezentanții ANCI au ajuns la sediul Ligii Statelor Arabe, unde s-a discutat deja posibilitatea unei cooperări și chiar perspectiva unui viitor memorandum. Volumele bilingve oferite de ANCI ajunseseră în Biblioteca Ligii, iar reprezentanții unei delegații române consemnau intenția ca asemenea cărți să fie distribuite și în bibliotecile naționale ale statelor membre. În aceeași deplasare a avut loc și primirea la Sanctitatea Sa Tawadros II, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Copte. Cinci ani înainte de semnarea documentului din 2023, relația cu Liga Statelor Arabe avea, așadar, deja un istoric.

Acesta este un element important pentru înțelegerea întregii evoluții. Diplomația culturală produce rareori rezultate spectaculoase de la prima întâlnire. Ea funcționează prin acumulare. O carte deschide accesul. O întâlnire creează familiaritate. Revenirea transformă familiaritatea în încredere. Abia apoi pot apărea forme instituționale de cooperare.

Tocmai această evoluție poate fi observată în relația cu Ahmed Abu Al-Gheit, una dintre personalitățile majore ale diplomației egiptene și secretar general al Ligii Statelor Arabe în perioada respectivă. În 2020, ANCI-Proema a publicat în limba română două dintre volumele sale de memorii („Martor la razboi și la pace” și „Mărturiile mele. Politica Externă a Egiptului 2004-2011”), traduse de ambasador Dumitru Chican. În același an, reprezentanții ANCI au fost primiți de E.S. Ahmed Abu Al-Gheit la Cairo. În iunie 2022, la invitația ANCI, E.S. a venit în România, unde, alături de programul oficial, a avut loc și lansarea edițiilor românești ale cărților sale.

Ar fi incorect să atribuim unei organizații neguvernamentale vizita oficială a șefului Ligii Statelor Arabe sau întrevederile acestuia cu conducerea statului român. Dar ar fi la fel de inexact să eliminăm din ecuație ceea ce le precedase: traducerea și publicarea cărților sale, întâlnirile de la Cairo, contactele cu Liga și anii de continuitate. Diplomația culturală nu înlocuiește diplomația oficială; în cazul cel mai bun, creează un capital de relație pe care diplomația oficială îl poate valorifica. Aici se află probabil contribuția cea mai importantă a ANCI.

Aniversarea a 80 ani de la înființarea Ligii Statelor Arabe – 7 octombrie 2025 Cairo

Evoluția devine foarte clară dacă privim numai reperele majore: Academia de Limbă Arabă din Cairo în 2017; contactele instituționale la Liga Statelor Arabe în 2018; relația directă cu secretarul general în 2020; vizita acestuia în România în 2022; apoi, la 18 decembrie 2023, semnarea Memorandumului de Înțelegere dintre ANCI și Secretariatul General al Ligii Statelor Arabe. (vezi imaginea de deschidere)

Textul Memorandumului spune poate mai bine decât orice formulare elogioasă ce urmărea această diplomație culturală: reducerea distanțelor dintre culturi, refacerea încrederii, diminuarea stereotipurilor reciproce, încurajarea toleranței și a cunoașterii între societățile română și arabă. Documentul nu este un tratat între România și Liga Statelor Arabe și nici nu trebuie prezentat ca atare. Dar faptul că Secretariatul General al unei organizații care reunește 22 de state arabe a acceptat un cadru de cooperare culturală cu o asociație pornită din Maramureș este, în sine, relevant.

Mai ales că acest rezultat nu poate fi separat de tandemul ANCI–Proema. Fără editură, o mare parte a diplomației culturale ar fi rămas intenție. Proema a produs obiectele concrete ale dialogului: ediții bilingve, antologii, traduceri, volume memorialistice. ANCI le-a introdus într-o rețea de relații. Una a oferit conținutul cultural, cealaltă cadrul de cooperare, iar în practică cele două proiecte s-au dezvoltat adesea împreună. Nu întâmplător, la târgurile de carte ele apar astăzi chiar sub formula „Editura Proema – ANCI”.

Aceasta oferă și o imagine mai exactă asupra sensului internațional al experienței de la Baia Mare. Nu este vorba despre „exportarea” culturii române într-o lume arabă tratată ca simplă destinație. Relația a funcționat în ambele sensuri. Literatura arabă a fost publicată în România, literatura română a fost tradusă în arabă, personalități arabe au venit în Maramureș, iar reprezentanți ai comunității culturale românești au fost primiți în instituții ale lumii arabe. În acest schimb, cartea nu a fost doar produs editorial, ci gest de recunoaștere reciprocă.

Pentru un cititor din România, Egipt, Liban, Irak sau din orice altă cultură, aceasta este poate partea cea mai importantă. Diplomația culturală devine credibilă numai atunci când renunță la ideea de monolog. Ea nu înseamnă să îi explici celuilalt cine ești, ci să accepți că relația începe prin ascultare, traducere și reciprocitate.

ANCI nu poate înlocui politica externă a României și nici nu aceasta este valoarea ei. Valoarea se află în altă parte: o organizație locală, sprijinită de o editură cu experiență și de oameni care cunosc limba și cultura partenerilor săi, a reușit să transforme în timp literatura într-un canal de comunicare internațională.

În prezent, când în întreaga lume mesajele politice circulă instantaneu, încrederea continuă să se construiască lent. Iar acesta este, poate, adevăratul rezultat al proiectului început la Baia Mare: nu numărul întâlnirilor și nici fotografiile oficiale, ci faptul că, după mai bine de un deceniu, relația a continuat.

Aceasta este, până la urmă, măsura serioasă a diplomației culturale.

Sursa FOTO: Arhiva personală Alexandru Peterliceanu

Vasile Petrovan

Citește și: