Share
Chernobyl, 34 de ani: Maramureșenii și cea mai mare catastrofă nucleară din istoria umanității; Istoria filmului unei nații și cât e de important acum (FOTO)

Chernobyl, 34 de ani: Maramureșenii și cea mai mare catastrofă nucleară din istoria umanității; Istoria filmului unei nații și cât e de important acum (FOTO)

În urmă cu câteva zile, se vorbea despre faptul că sunt incendii aproape de zona de excludere, în apropiere de Cernobîl și că ele ar putea să ne pună în pericol pe toți. Haideți să explicăm ce a însemnat Cernobîl, cu blocurile lui la fel de comuniste ca și ale noastre! Conform historia.ro, iadul pe pământ s-a declanșat în 26 aprilie 1986, în jurul orei 01.30, la Centrala Atomoelectrică de la Cernobîl, situată la 130 kilometri nord-vest de Kiev și la aproximativ 20 de kilometri de granița cu Belarusul. Atunci, a avut loc o explozie la reactorul 4 al centralei, un reactor de timp RBMK, aflat în plin proces de construcție. În URSS mai exista o singură centrală de acest tip, în Lituania de astăzi, la Ignalina. Reactorul avea un miez care conținea tije de combustibil radioactiv de uraniu, iar ca moderator au fost utilizate blocuri de grafit, în care se aflau încastrate tije de control din bor. Totul a sărit în aer, însă ore în șir, autoritățile sovietice s-au păcălit singure cum că nucleul a rămas acolo. În fapt, nucleul a sărit în aer ca urmare a nepăstrării parametrilor obligatorii, în timpul derulării unui test. Oare sunt asemănări cu vremurile pe care le trăim acum? (foto deschidere – public domain). 

„Pentru efectuarea testului, era necesară reducerea capacităţii reactorului la 30%, însă autorităţile sovietice din domeniul energetic nu au aprobat acest lucru. Prin urmare, reactorul a rămas setat la 50% din capacitatea sa, pentru o perioadă de alte 9 ore, timp în care computerele şi sistemele de siguranţă au fost închise. Pe 26 aprilie, echipa de la Cernobîl a primit aprobarea pentru a relua procedurile de reducere a capacităţii reactorului. În acel moment este posibil ca operatorul să fi comis prima greşeală:în loc să menţină nivelul la 50%, a uitat să reseteze un aparat, fapt ce a determinat o scădere vertiginioasa a nivelului de producere a energiei, ajungând până la 1%. Acest nivel era mult prea scăzut pentru derularea testului”, au explicat cei de la historia.ro.

# O încercare de ascundere a dezastrului
Sovieticii au pompat în neștire apă în interior, pentru a lichida incendiul, însă apărut pericolul să fie inundate și celelalte reactoare. În realitate, acesta a fost numai începutul problemelor. Cum nimeni nu s-a mai confruntat cu o asemenea problemă, nimeni nu a știut cum să procedeze. S-a aruncat bor și nisip, numai că ideea nu a făcut altceva decât să crească și mai mult nivelul radiațiilor. Abia după turnarea de azot, nivelul radiațiilor a putut fi, în sfârșit, controlat. Era, însă, deja, 7 mai 1986! În tot acest timp, opiniei publice i s-a comunicat numai strictul necesar. Suedezii au fost, de fapt, primii care au detectat un nivel de radiații extrem de ridicat, având ca proveniență zona URSS. Alertată, opinia internațională a cerut explicații sovieticilor, care au ținut sub secret amploarea accidentului. Norul radioactiv călătorise, deja, dinspre Ucraina, Belarus, țările baltice, până în Peninsula Scandinavă, pentru ca apoi să facă o cale întoarsă către centrul și sudul Europei.

 

# Prypiat, orașul-fantomă
Prypiat, orașul construit special pentru muncitorii la stația Cernobîl (situat la numai 3 kilometri de centrală, față de orașul Cernobîl, aflat, în sens opus, la peste 7 kilometri), devenit un El Dorado pentru muncitorii sovietici, a fost ținta principală a norului radioactiv. A fost evacuat abia în 27 aprilie, timp în care locuitorii au fost sever radiați. Pompierii care au intervenit la stingerea inițială a focului de la reactor au fost cei mai afectați, majoritatea murind la scurt timp. În prezent (la 33 de ani de la accident!), nivelul de radioactivitate este extrem de mare, în continuare. Prypiat este un oraș-fantomă. Oamenilor li s-a comunicat, atunci, că evacuarea va fi temporară. În realitate, evacuarea a fost pentru totdeauna. Obiectele locuitorilor care au supraviețuit au rămas, pentru veșnicie, într-un spațiu încremenit în timp. Un parc de distracții oferă cel mai sumbru peisaj cu putință. Urma să fie inaugurat în mai 1986, ca atare aici nu a apucat să se joace niciun copil, niciodată. În prezent, imaginile sunt desprinse, parcă, dintr-un film horror.

# „Au fost zile foarte calde!”
Însă, accidentul de la Cernobîl a fost unul global, cu efecte nefaste și asupra României și, implicit, asupra Maramureșului. Evident, populația a aflat cu întârziere despre tragedia din Ucraina sovietică, însă au fost instituite măsuri pentru a reduce proporțiile contaminării radioactive. Băimărenii Vasile și Florica T. își făceau griji, în primul rând, pentru fiul lor, care încă nu împlinise un an. “Au fost niște zile foarte calde în acea perioadă, mai cald decât era normal. Statul român a anunțat târziu despre ceea ce se întâmplase la Cernobîl. S-a dat iod, la copii, la lăuze și la femei însărcinate, evident acestea erau prioritățile. La farmacie nu se găseau pastile de iod pentru restul populației. Noi am aflat de la o doctoriță care locuia pe scară cu noi că trebuie să mergi la circă. Ni s-a spus atunci că aceasta este prima măsură care trebuia luată în astfel de cazuri. În acele zile ne pregăteam pentru ziua fiului nostru, împlinea un an, așa că am mers la cumpărături, întrucât urmau să vină toate rudele la noi. Nu era mai nimeni pe stradă, se instalase și panică, oarecum. Băimărenii stăteau mai mult în case. De îndată ce s-a aflat de accidentul de la Cernobîl, lumea punea, cumva, și căldura din acele zile pe seama lui. S-au înregistrat, apoi, în țară, multe cazuri de cancer, însă nu toată lumea făcea legătura între ceea ce se întâmplase la Cernobîl și îmbolnăvirile propriu-zise. Au fost zile tulburi, cu toate că nu se vorbea oficial mai nimic, mai mult se vorbea pe la colțuri”, au relatat Vasile și Florica T.

# “Căutam și calculam distanțe!”
Pavel Filip, fost inspector școlar, era cadru didactic în zilele accidentului. “A doua zi după ce s-a anunțat oficial ce se întâmplase toți copiii au fost chemați să primească pastile de iod. S-a anunțat, însă, cu întârziere, totul. S-a creat panică întrucât multă lume a stat la soare în acele zile, întrucât au fost zile foarte călduroase. Lumea s-a gândit la consecințe, cu toate că statul român nu a interpretat situația ca pe un caz neobișnuit, asta poate și ca urmare a relațiilor cu URSS. Era spaimă referitoare la contaminarea solului. Se puneau întrebări referitoare la faptul că animalele pasc iarba respectivă, iar apoi oamenii consumă laptele de la animale, spre exemplu. Eram profesor la acea vreme și chiar discutam cu elevii la nivel de informațiile și cunoștințele avute atunci despre așa ceva. Căutam inclusiv distanța pe hartă până la Cernobîl, să vedem care este pericolul de contaminare. Lumea a fost îngrijorată și preocupată”, a relatat Pavel Filip.

# Poveste readusă în actualitate după 33 de ani
Apărută în 2019, miniseria de cinci episoade Chernobyl, produsă de HBO pentru a acoperi golul lăsat de Game Of Thrones, spune povestea din spatele accidentului. Cum KGB a uneltit la acoperirea adevărului cu minciuni, cum numai intervenția (oarecum sfidătoare împotriva regimului sovietic) a mai multor persoane a făcut ca dezastrul planetar să nu aibă efecte și mai mari. Aceștia sunt Valeri Legasov, director adjunct al Institutului Kurceatov pentru Energie Atomică și membru al echipei chemate să intervină după producerea dezastrului, respectiv Boris Șcerbina, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri al Uniunii Sovietice și șeful Biroului pentru Combustibili și Energie. El a fost desemnat de Kremlin după producerea dezastrului să conducă la fața locului comitetul guvernamental. Lor, în serial, li s-a adăugat un personaj fictiv colectiv, Ulana Homiuk, care încropește, de fapt, mai mulți specialiști care au contribuit la investigarea accidentului. Miniseria a stârnit reacții fabuloase. Influencerii au luat cu asalt Prypiat, pentru a-și face fotografii în zona contaminată (care se extinde din Ucraina până peste granița cu Belarus). În plus, rușii s-au arătat nemulțumiți de faptul că scenariștii sugerează că KGB a pus accidentul sub tăcere, anunțând o versiune proprie, în care vor oferi date despre implicarea CIA. (Trailer-ul, mai jos).

C.Ț.

 


Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.


Lasă un comentariu