15 septembrie 2017, ultimul semnal de la Saturn. Povestea misiunii Cassini

Pe 15 septembrie 2017 se încheia una dintre cele mai importante misiuni din istoria explorării spațiului. După aproape 20 de ani de la lansare și 13 ani petrecuți în jurul lui Saturn, sonda Cassini intra intenționat în atmosfera planetei, transmițând date până în ultimele clipe. Numele ei venea de la Giovanni Domenico Cassini, astronom italian din secolul al XVII-lea, stabilit mai târziu în Franța.

Născut în 1625, astronomul italian a devenit unul dintre cei mai importanți observatori ai cerului din epoca sa. A descoperit patru sateliți ai lui Saturn – Iapetus, Rhea, Tethys și Dione – și a observat separația întunecată dintre principalele regiuni ale inelelor, cunoscută astăzi drept Diviziunea Cassini. A înțeles, de asemenea, că inelele nu sunt corpuri solide, ci sunt alcătuite din nenumărate particule.

Peste trei secole, o sondă care îi purta numele urma să ajungă acolo unde astronomul putuse doar să privească prin telescop. Cassini-Huygens a fost o misiune comună NASA, ESA și Agenției Spațiale Italiene. A fost lansată la 15 octombrie 1997 și, după aproape șapte ani de călătorie, a intrat pe orbită în jurul lui Saturn în 2004. Transporta și sonda europeană Huygens, destinată lui Titan, care în ianuarie 2005 a coborât prin atmosfera densă a satelitului și a ajuns la suprafață. A fost prima aterizare realizată vreodată pe un corp din Sistemul Solar exterior.

De aici înainte, descoperirile s-au succedat într-un ritm impresionant. Cassini a arătat că Titan este o lume cu nori, ploi, râuri, lacuri și mări. Numai că acolo nu curge apă, ci în principal metan și etan. Datele au indicat și existența unui ocean ascuns sub crusta înghețată.

La fel de importantă a fost descoperirea făcută la Enceladus, o lună mică și înghețată. Cassini a observat jeturi de vapori de apă și particule de gheață care ies prin fisurile de la polul sud. Trecând chiar prin aceste jeturi, sonda a oferit dovezi că sub suprafață există un ocean global de apă lichidă. Enceladus a devenit astfel unul dintre cele mai interesante locuri din Sistemul Solar pentru căutarea unor medii favorabile vieții.

Cassini a studiat în detaliu și inelele lui Saturn, a fotografiat furtuni uriașe, a analizat câmpul magnetic al planetei și a oferit imagini spectaculoase ale celebrului hexagon de la polul nord.

Bilanțul misiunii este uriaș: 294 de orbite în jurul lui Saturn, 162 de survoluri apropiate ale sateliților și peste 453.000 de imagini. Cantitatea de date științifice transmisă pe Pământ a depășit 600 GB.

Finalul sondei nu a fost însă provocat de o defecțiune. După atâția ani, rezervele de combustibil necesare controlului traiectoriei se apropiau de sfârșit. Dacă sonda ar fi fost abandonată pe orbită, exista riscul ca, într-un viitor îndepărtat, să lovească Titan sau Enceladus. Pentru că aceste lumi pot avea condiții potrivite pentru viață, NASA a vrut să evite orice posibilitate de contaminare cu microorganisme terestre.

În ultimele luni, Cassini a realizat 22 de treceri prin spațiul dintre Saturn și inelele sale, o regiune pe care nicio sondă nu o mai explorase. A măsurat gravitația și câmpul magnetic al planetei, a analizat particulele din inele și a realizat ultimele fotografii. Printre acestea se află unele dintre cele mai cunoscute imagini ale misiunii: Enceladus dispărând în spatele lui Saturn, Titan fotografiat pentru ultima dată, inelele văzute de aproape și marele mozaic final al planetei.

Ultima fotografie realizată de Cassini este mult mai simplă. Arată regiunea atmosferei lui Saturn în care sonda urma să intre câteva ore mai târziu. Practic, Cassini și-a fotografiat propriul loc al dispariției.

Pe 15 septembrie 2017, sonda a pătruns în atmosfera superioară a planetei. Propulsoarele au încercat să mențină antena orientată spre Pământ, în timp ce atmosfera devenea tot mai densă. La un moment dat, controlul nu a mai putut fi menținut, iar semnalul s-a pierdut. Cassini s-a fragmentat și a ars în atmosfera lui Saturn. Până aproape de final, instrumentele sale au continuat să transmită date.

Este un final potrivit pentru o misiune care a schimbat profund imaginea noastră despre Sistemul Solar. Cassini ne-a arătat că o lună mică precum Enceladus poate ascunde un ocean, că Titan are mări și ploi și că inelele lui Saturn sunt mult mai complexe decât par de la distanță.

În secolul al XVII-lea, Giovanni Domenico Cassini privea Saturn prin telescop și descoperea lumi noi în jurul lui. Trei sute de ani mai târziu, o sondă care îi purta numele a trecut printre acele lumi și a ajuns mai aproape de planetă decât și-ar fi putut imagina astronomul. Cassini nu s-a întors pe Pământ. Dar datele și imaginile trimise de ea continuă să spună povestea lui Saturn și astăzi.

Sursa FOTO: NASA Science

Vasile Petrovan

Citește și: