Actor, regizor, caricaturist și scriitor, Horațiu Mălăele împlinește astăzi, 1 august, 74 de ani. În spatele umorului său inconfundabil se află povestea unui copil despre care cei din jur credeau că nu va reuși, dar care avea să devină una dintre figurile emblematice ale culturii române.
Există artiști pe care îi aplaudăm și artiști în care, pentru câteva clipe, ajungem să ne recunoaștem. Horațiu Mălăele aparține celei de-a doua categorii. Când urcă pe scenă, râsul nu rămâne niciodată doar râs. În spatele lui se ascund melancolia, fragilitatea, revolta și acele adevăruri pe care oamenii le pot suporta mai ușor atunci când sunt rostite în glumă.
Născut la Târgu Jiu, la 1 august 1952, Horațiu Mălăele nu a avut copilăria unui viitor mare artist, cel puțin nu în ochii celor din jur. În biografia publicată pe site-ul său, malaele.ro, artistul se descrie ca fiind un copil care desena cu dificultate, care s-a simțit marginalizat și care a purtat multă vreme convingerea că nu este suficient de bun. Întâlnirea cu profesorul de desen Nicu Gherghe, în clasa a IV-a, avea însă să-i schimbe drumul. Profesorul a văzut acolo unde ceilalți nu văzuseră și i-a dat copilului încrederea de care avea nevoie. Până în clasa a XII-a, desenul devenise deja o parte esențială din viața lui.
Este poate una dintre cele mai puternice lecții ale destinului său: uneori, un singur om care crede în tine poate învinge vocile unei lumi întregi care îți spune că nu poți.
În ultimul an de liceu, Horațiu Mălăele a avut prima expoziție personală de desene la Casa de Cultură din Târgu Jiu. Intenționa să urmeze artele plastice, dar viața l-a îndreptat spre teatru. În 1975 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, la clasa profesorului Octavian Cotescu.
Primii pași ai carierei i-a făcut la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Au urmat marile scene bucureștene – Nottara, Odeon, Bulandra și Teatrul Național – și roluri prin care Mălăele a demonstrat că poate trece aproape fără efort de la comedie la dramă, de la grotesc la tandrețe și de la hohotul de râs la o tăcere care apasă întreaga sală.
În cinematografie, Horațiu Mălăele și-a început drumul în 1974, odată cu apariția în „Muntele ascuns”, iar de atunci chipul și vocea sa au însoțit mai multe generații de spectatori. A jucat în producții rămase în memoria publicului, precum „Ciprian Porumbescu”, „Primăvara bobocilor”, „Septembrie”, „Pentru patrie”, „Melodii la Costinești”, „Secretul lui Bachus”, „Gloria nu cântă”, „Casa din vis”, „Miss Litoral”, „Pădurea nebună”, „Secretul lui Nemesis” și „Divorț… din dragoste”. Filmografia sa a continuat cu roluri în „În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură”, „Amen.”, „Maria”, „Ticăloșii”, „Undeva la Palilula” și „Scara”, până la interpretarea lui Ilie Moromete din „Moromeții 2” și „Moromeții 3”. De la comedia populară la drama istorică și filmul de autor, Mălăele a trecut prin registre foarte diferite, păstrând însă aceeași ironie fină, aceeași vulnerabilitate și acel fel aparte de a face ca, în spatele fiecărui personaj, să se simtă omul.
Teatrul a rămas însă locul în care talentul său s-a desfășurat cu cea mai mare libertate. După debutul la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, Horațiu Mălăele a urcat pe scenele teatrelor Nottara, Odeon, Bulandra, de Comedie și ale Teatrului Național din București. A dat viață unor personaje memorabile în spectacole precum „Scapino”, „Mincinosul”, „Unchiul Vanea”, „Măscăriciul”, „Lecția”, „Dineu cu proști”, „O scrisoare pierdută”, „Tartuffe”, „Karamazovii” și „Opera de trei parale”. În paralel, a semnat regia unor montări importante, printre care „Puricele”, „Cafeneaua”, „Pălăria”, „Podu’” și propria versiune a „Lecției”. One-man-show-ul „Sunt un orb” a devenit, în timp, una dintre creațiile sale emblematice, un amestec de poezie, umor, improvizație și confesiune care îl apropie de public dincolo de convențiile unei reprezentații obișnuite.
Film sau teatru, comedie sau dramă, Horațiu Mălăele nu a interpretat niciodată personaje lipsite de fisuri. Eroii săi se împiedică, se tem, iubesc, greșesc și încearcă să-și păstreze demnitatea chiar și atunci când lumea pare să-i împingă spre ridicol. Actorul a continuat să deseneze, caricaturistul a scris, iar regizorul a revenit mereu în luminile scenei. Tocmai această imposibilitate de a-l cuprinde într-o singură definiție l-a transformat într-un artist atât de apropiat de oameni: pentru că, în spatele fiecărei măști purtate, a lăsat să se vadă ceva profund și adevărat despre noi.
Horațiu Mălăele și publicul din Baia Mare
Legătura lui Horațiu Mălăele cu publicul din Baia Mare nu este una recentă. La 6 octombrie 2009, artistul a urcat pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor în spectacolul „Podul”, alături de George Ivașcu. Regizată chiar de Mălăele, piesa a adus în fața spectatorilor povestea a doi oameni prinși între singurătate, fragilitate și nevoia de a fi înțeleși, într-un spectacol în care umorul și dramatismul se întâlneau firesc.
Băimărenii au avut și în ultimii ani mai multe ocazii de a-l revedea pe scenă. În martie 2024, artistul a prezentat la ATP Tech Center spectacolul „Sunt un orb”, iar pe 29 aprilie 2026 a revenit în același loc cu bine-cunoscutul său one-man show.
Pentru publicul din Baia Mare, întâlnirea cu Horațiu Mălăele a însemnat de fiecare dată mai mult decât o simplă seară de teatru. „Sunt un orb” reunește poezie, proză, improvizație și umor, trecând de la Nichita Stănescu și Marin Sorescu la observații tulburător de actuale despre oameni și despre felul în care alegem să privim lumea. În câteva minute, spectatorul poate râde, poate deveni nostalgic și se poate trezi pus față în față cu propriile slăbiciuni.
La 74 de ani, Horațiu Mălăele continuă să-și sărbătorească viața acolo unde pare că s-a simțit întotdeauna cel mai acasă: pe scenă. În aceste zile, Teatrul Național din București găzduiește un maraton dedicat carierei sale, încheiat chiar în seara aniversării cu „Sunt un orb”, spectacol în care apare alături de fiul său, Bogdan Mălăele.
Poate că acesta este și cel mai potrivit portret al artistului la ceas aniversar: un om care, după mai bine de jumătate de secol de scenă, nu se retrage în spatele gloriei sale, ci continuă să vină în fața publicului cu emoția, neliniștea și curiozitatea unui debutant.
Horațiu Mălăele împlinește 74 de ani. Vârsta se așază în biografie, dar pare să nu aibă putere asupra artistului. Pentru că, atât timp cât mai există o scenă, o poveste și un om dispus să asculte, Mălăele continuă să facă ceea ce a făcut întreaga viață: să transforme suferința în zâmbet, tăcerea în emoție și fragilitatea omenească în artă.
Sursa foto deschidere: tribuna.ro
