Trei sportivi din cadrul CS Știința Electro Sistem Baia Mare au participat la un cantonament intensiv în pădurile spaniole - 2 minute în urmă
Elevii Colegiului Economic „Nicolae Titulescu”, premiați la concursul de afișe cu „Acordarea primului ajutor în caz de accidente” - 12 minute în urmă
O nouă întâlnire dedicată cadrelor didactice debutante în cadrul proiectului „Hub-ul Învățătorilor” - 13 minute în urmă
Prof. univ. dr. Jeong O Park, distins cu titlul de ambasador al municipiului Baia Mare - 25 minute în urmă
Tinerii Lei Vlad Petrușel și Răzvan Laszlo au obținut rezultate impresionante în cadrul competițiilor de șah desfășurate la Cluj-Napoca - 32 minute în urmă
S-a stabilit țintarul meciurilor „stejarilor” de la Cupa Mondială 2027 - 45 minute în urmă
La Băița se organizează tradiționalul „Joc de Lăsatul secului, cu coșarca” - 55 minute în urmă
CS Minaur a transferat un jucător care în sezonul trecut a fost cel mai tânăr marcator din Liga 2 - 2 ore în urmă
Știința Explorări, meci acasă cu Corona Brașov în Cupa României - 3 ore în urmă
Programul de salubritate din Tăuții-Măgherăuș rămâne la un ritm săptămânal - 4 ore în urmă
Editorialul de sâmbătă: Mecenatul cultural interbelic la Baia Mare!
Secolul trecut. În perioada dintre cele două războaie mondiale, Baia Mare avea 35000 de locuitori. Oraşul era cosmopolit, legat de Budapesta şi Viena. În jur erau minele de aur aşa că Baia Mare a focalizat atenţia multor oameni de cultură din Imperiu.
De la Şcoala de Pictură Băimăreană până la actori ori scriitori, personalităţi de valoare europeană, au stat la Baia Mare ani buni de creaţie culturală.
De remarcat şi prezenţa a numeroşi meşteşugari care completau peisajul marilor proprietari de fabrici generând o activitate economică febrilă.
Oraşul avea 51 de ateliere de pantofari, 23 de ateliere de cizmari, 21 de măcelării, 24 de croitorii, zeci de magazine, tapiţeri, cîrnăţari, rotari, şi două ateliere de lustruitori de trăsuri.
Marii industriaşi băimăreni ai epocii erau evrei. Familia Weisser deţinea uzinele metalurgice Phoenix, Bernath Desideriu avea o fabrică de unelte de fier, Kreisz Martan era proprietar al unei fabrici de coniac şi rom, Deisz Samus avea o fabrică de jucării ş.a.m.d.
Cea mai reprezentativă clădire a oraşului, Hotelul Ştefan, se afla în proprietatea firmei Dumbrăviceanu-Rumpolt. De asemenea, cel mai important comerciant al zonei, cu magazine în Centrul Vechi al oraşului şi cu en-gros-uri, era evreul Horacsek.
Toată această fojgăială economică genera şi prosperitatea culturii locului. Familia Weisser avea ca angajaţi la Phoenix artişti plastici în postura de stipendiaţi întru creaţia culturală de performanţă.
Exista o legătură subtilă între birourile Phoenix-ului care găzduiau numeroase tablouri ale artiştilor plastici băimăreni.
Aşa s-au creat numeroase motoare economico-culturale.
Aşa a ajuns Baia Mare un oraş al artei plastice de performanţă rivalizând cu alesele şcoli de pictură europene. Oamenii care au făcut afaceri bune la Baia Mare, pe lângă afaceri au practicat şi-un mecenat cultural luminat. Aşa Baia Mare şi-a perpetuat tradiţia născută şi consolidată în interbelicul oamenilor de afaceri pe care i-am enumerat mai sus.
Astăzi, mecenatul cultural de atunci culege roadele cu vârf şi îndesat. Orice gest cultural venit dinspre lumea afacerilor şi-a arătat roadele. Aşa avem la Baia Mare performanţă culturală în arta plastică şi nu altfel. Astăzi, mecenatul cultural e la fel de important ca-n perioada interbelică!
Marian ILEA
Foto – Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș















