Satul de pe Dealul Florilor Baia Mare prinde viață în acest weekend cu expoziții, ateliere, muzică și activități pentru toate vârstele - 4 ore în urmă
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: Cea mai importantă zi din viața ta este cea pe care o trăiești astăzi - 4 ore în urmă
Ziua Porților Deschise la ITPF Sighetu Marmației - 4 ore în urmă
Sighetu Marmației găzduiește „Școala de la Sighet – Heritage in Design Academy”, dedicată patrimoniului cultural și arhitecturii - 10 ore în urmă
La Târgu Lăpuș va avea loc a II-a ediție a expoziției „Reflexii din Lăpuș – Artă în Diversitate” - 10 ore în urmă
Expoziția „Între semn și culoare”, semnată de Ioana Vraja Moldovan, vernisată la Muzeul Satului din Baia Mare - 11 ore în urmă
Guvernul României a aprobat modificarea Acordului româno-ucrainean privind noul punct de trecere a frontierei de la Sighetu Marmației - 11 ore în urmă
Școala Gimnazială „Alexandru Ioan Cuza” Baia Mare a primit titlul „Școală fără Bullying” în cadrul unui proiect transfrontalier - 11 ore în urmă
Echipa de robotică Tech-X de la Colegiul „Dragoș Vodă” Sighetu Marmației recrutează noi membri - 12 ore în urmă
Echipa Isopixel a Colegiului „Vasile Lucaciu” Baia Mare, calificată în finala Festivalului Internațional de Book Trailere Boovie 2026 - 12 ore în urmă
Editorialul de sâmbătă: Mecenatul cultural interbelic la Baia Mare!
Secolul trecut. În perioada dintre cele două războaie mondiale, Baia Mare avea 35000 de locuitori. Oraşul era cosmopolit, legat de Budapesta şi Viena. În jur erau minele de aur aşa că Baia Mare a focalizat atenţia multor oameni de cultură din Imperiu.
De la Şcoala de Pictură Băimăreană până la actori ori scriitori, personalităţi de valoare europeană, au stat la Baia Mare ani buni de creaţie culturală.
De remarcat şi prezenţa a numeroşi meşteşugari care completau peisajul marilor proprietari de fabrici generând o activitate economică febrilă.
Oraşul avea 51 de ateliere de pantofari, 23 de ateliere de cizmari, 21 de măcelării, 24 de croitorii, zeci de magazine, tapiţeri, cîrnăţari, rotari, şi două ateliere de lustruitori de trăsuri.
Marii industriaşi băimăreni ai epocii erau evrei. Familia Weisser deţinea uzinele metalurgice Phoenix, Bernath Desideriu avea o fabrică de unelte de fier, Kreisz Martan era proprietar al unei fabrici de coniac şi rom, Deisz Samus avea o fabrică de jucării ş.a.m.d.
Cea mai reprezentativă clădire a oraşului, Hotelul Ştefan, se afla în proprietatea firmei Dumbrăviceanu-Rumpolt. De asemenea, cel mai important comerciant al zonei, cu magazine în Centrul Vechi al oraşului şi cu en-gros-uri, era evreul Horacsek.
Toată această fojgăială economică genera şi prosperitatea culturii locului. Familia Weisser avea ca angajaţi la Phoenix artişti plastici în postura de stipendiaţi întru creaţia culturală de performanţă.
Exista o legătură subtilă între birourile Phoenix-ului care găzduiau numeroase tablouri ale artiştilor plastici băimăreni.
Aşa s-au creat numeroase motoare economico-culturale.
Aşa a ajuns Baia Mare un oraş al artei plastice de performanţă rivalizând cu alesele şcoli de pictură europene. Oamenii care au făcut afaceri bune la Baia Mare, pe lângă afaceri au practicat şi-un mecenat cultural luminat. Aşa Baia Mare şi-a perpetuat tradiţia născută şi consolidată în interbelicul oamenilor de afaceri pe care i-am enumerat mai sus.
Astăzi, mecenatul cultural de atunci culege roadele cu vârf şi îndesat. Orice gest cultural venit dinspre lumea afacerilor şi-a arătat roadele. Aşa avem la Baia Mare performanţă culturală în arta plastică şi nu altfel. Astăzi, mecenatul cultural e la fel de important ca-n perioada interbelică!
Marian ILEA
Foto – Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș














