16 iulie 1054 – Ziua în care Biserica s-a împărțit în două - 1 oră în urmă
Echipa masculină U19 a României – aur la Campionatul European de tenis de masă - 8 ore în urmă
Polițiști la întâlniri cu copiii în campania ”Dorințe îndeplinite la vârste potrivite” - 12 ore în urmă
„Sufletul echipajului SMURD” de la Sighet a trecut în rezervă - 13 ore în urmă
O femeie și trei bărbați, arestați preventiv pentru violență și tulburarea ordinii publice - 14 ore în urmă
Atelier de făcut pâine la Muzeul Satului din Baia Mare - 15 ore în urmă
Fetele de la Minaur vor juca pentru calificarea în grupele European League cu o echipă din Danemarca sau cu una din Turcia - 16 ore în urmă
În Groși se va organiza joc de lăsatul secului - 16 ore în urmă
„Ie Vie” – o punte între trecut și prezent, o celebrare a identității și a meșteșugului românesc - 17 ore în urmă
Adversar din Islanda pentru CS Minaur în turul preliminar al EHF European League - 17 ore în urmă
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: „Merit mai mult”… între act de autovalidare și capcană a insuficienței perpetue
În ultimii ani, discursul dezvoltării personale a popularizat expresii precum „cunoaște-ți valoarea”, „cere mai mult de la viață”, „nu te mulțumi cu puțin”. Aceste îndemnuri, aparent motivaționale, pot avea un rol important în desprinderea de relații toxice, în conștientizarea abuzului emoțional sau în revendicarea unui spațiu profesional mai demn.
Însă, psihologic vorbind, nu orice „merit mai mult” este un semn de maturitate interioară. Uneori, este doar expresia rafinată a unei vechi nevoi de validare sau a unei neliniști cronice față de sine. Când este „merit mai mult” un gest de sănătate psihică? Atunci când ieși dintr-un context care te micșorează constant, când spui „nu” unei relații care te epuizează, când recunoști că frica te ținea captiv într-un loc care nu mai are legătură cu cine ești azi.
În aceste momente, „merit mai mult” nu este un moft, ci o formă de igienă psihologică. Este oxigen pentru o identitate în proces de refacere. Dar când devine o fugă mascată? Când alergi mereu după „mai mult” fără să ai o reprezentare clară a ce înseamnă „destul”. Când scopurile devin compulsii și nu reflectă o direcție interioară, ci mai degrabă o evitare a unor goluri nesoluționate. Când nu te mai poți bucura de ce ai, pentru că ești captiv în comparație sau în ideea că fericirea este mereu „dincolo”.
În cabinet, acest tipar este frecvent întâlnit în istorii de parentificare emoțională, atașament nesigur sau lipsă de validare timpurie. Copilul interior al acestor adulți nu cere neapărat „mai mult”, cere, de fapt, să fie văzut. Iar până nu apare această reconectare reală cu sine, vocea interioară a insuficienței va masca orice reușită cu fraza „se putea și mai bine”. Indiciul psihoterapeutic esențial: întreabă-te dacă ai fi în regulă și fără acel „mai mult”. Dacă nu, poate că nu dorința e problema, ci nevoia neadresată care o alimentează.
„Vrei mai mult… sau fugi de ceva din tine?” Psihoterapia nu descurajează progresul. Dar îl așază într-un context: acela în care ești deja suficient chiar înainte de a obține „mai mult”. Acolo unde nu alergi pentru a compensa rușinea, ci pentru a exprima ceea ce ai devenit. Când „merit mai mult” se naște din liniște, nu din deficit, el devine un instrument autentic, nu o sabie care taie tot ce e imperfect în jurul tău.
În terapie, acest lucru se traduce printr-o muncă de fond, recunoașterea originilor tiparelor de nemulțumire, validarea emoțiilor respinse și cultivarea unui sine care nu e în permanență în concurs cu viața.
Psiholog Psihoterapeut CECILIA ARDUSĂTAN
Colaboratoarea noastră este activă permanent pe rețelele de socializare: Facebook (este pe contul personal: Cabinet individual de psihologie clinică şi psihoterapie Ardusătan Cecilia), Instagram (ardus.cecilia), TikTok (Ardus Cecilia), Youtube (Mind Fitness with Cecilia). Dați like, share, subscribe!
*Notă – rubrica este una săptămânală, așadar vă rugăm să ne semnalați care ar fi temele pe care le-ați dori abordate!
Citește și