Exponatul lunii la Muzeul din Baia Mare: un denar al împăratului Traian, vechi de aproape 1.900 de ani - 40 de minute în urmă
O veste bună! De astăzi, patru proceduri medicale complexe sunt finanțate la Spitalul Județean din Baia Mare - 45 de minute în urmă
Au început lucrările la noul sistem de transport al apei spre Șomcuta Mare - 3 ore în urmă
Ansamblul „Țibleșul” a dus zestrea Maramureșului și a Țării Lăpușului în Republica Moldova - 4 ore în urmă
„Sybir – închisoarea popoarelor”, expoziție despre deportările și represiunile sovietice, se deschide mâine la Memorialul Sighet - 5 ore în urmă
Utilaje de peste 24 de milioane de lei pentru drumurile județene din Maramureș. Mai multă muncă mecanizată și intervenții mai rapide - 7 ore în urmă
Un nou obiectiv de arhitectură vernaculară din Muzeul Satului Baia Mare este restaurat - 8 ore în urmă
Cine sunt directorii unităților de învățământ din Maramureș pentru anul școlar 2026-2027 - 8 ore în urmă
Sărbătoarea Castanelor 2026 prinde contur. Au început înscrierile pentru comercianți, iar programul aduce nume cunoscute pe cele două scene din Baia Mare - 9 ore în urmă
Iulia Vlad și Daniel Breban reprezintă Maramureșul la Festivalul Național de Folclor „Strugurele de Aur” - 10 ore în urmă
Un covor de-o vârstă cu Marea Unire a fost donat Muzeului de Etnografie
O piesă pe cât de rară, pe atât de valoroasă şi de bine conservată, a intrat în patrimoniul Muzeului de Etnografie Baia Mare. Un superb covor de lână, ţesut la începutul secolului trecut, într-o gospodărie de intelectuali din Bozânta Mică a fost donat muzeului de Clemenţa-Letiţia Moga. Familia din care provine proprietara covorului a fost preocupată de păstrarea şi perpetuarea tradiţiilor din acea zonă, fiind una dintre familiile care şi-a pus amprenta culturală şi intelectuală asupra satului. „Străbunicul meu, Paul Nicodim, a fost fondatorul bisericii din Bozânta Mică, undeva prin anul 1900. A avut zece copii. Toţi băieţii au fost la rândul lor preoţi, iar fetele învăţătoare. Noi, urmaşii, am păstrat lucrurile rămase de la ei cum am ştiut noi mai bine.” – spune Clemenţa-Letiţia Moga. Ea îşi aminteşte cum bunica ei, care s-a stins din viaţă la doar 34 de ani, a învăţat meşteşugul ţesutului de la mama ei, când era foarte mică. Avea doar 8 ani când a făcut primul covoraş, pe care familia încă îl mai păstrează.
Covorul donat muzeului este ţesut din lână vopsită în culori naturale, are modele geometrice specifice, iar franjurii sunt legaţi manual din aţă de bumbac. Etnologul Janeta Ciocan afirmă că, datorită dimensiunii lor (2 x 3 m) asemenea covoare se ţeseau doar în războaie speciale, nu în cele obişnuite cum existau în majoritatea gospodăriilor ţărăneşti. „Iniţial, nu m-am gândit că o să-l donez muzeului, pentru că este o piesă cu o mare valoare sentimentală, dar am realizat că aici este mult mai în siguranţă, că se păstrează mult mai bine.” – consideră proprietara. „Cu siguranţă, la felul în care a fost păstrat, acest valoros covor donat muzeului nostru în chiar anul în care demarăm o serie de acţiuni dedicate Centenarului Unirii, va prinde şi aniversarea cu numărul 200” – a adăugat Janeta Ciocan. (D.G.B.)

















