Școala de Vară Merișor: experiențe educative și distractive pentru copiii din Maramureș - 44 minute în urmă
Expoziția „Noblețea marginii”, vernisată la Vișeu de Sus; Heraldica familiilor nobiliare maramureșene, reinterpretată artistic de Ioan Borlean - 1 oră în urmă
Gravimetrul – proză de Marian Ilea (XXII) - 2 ore în urmă
Georgiana Cenan-Pintzoi, violonistă a Ansamblului Folcloric Național „Transilvania”, își serbează ziua de naștere - 2 ore în urmă
Atelierele de weekend de la Muzeul Satului Baia Mare îi așteaptă pe copii, tineri și adulți - 3 ore în urmă
Programul ierarhilor Maramureșului și Sătmarului în perioada 19-21 iulie - 4 ore în urmă
Pr. protosinghel dr. Chesarie Bertea, Protopop de Atlantic New York-Washington, va sluji în Buzești și Baia Mare - 4 ore în urmă
Tineri români și chinezi au vizitat Muzeul Satului Baia Mare în cadrul unui program de schimb cultural - 4 ore în urmă
Tiroliană, obstacole și distracție cu apă la Muzeul Satului din Baia Mare - 4 ore în urmă
18 iulie 1868, s-a născut Miron Cristea, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române - 5 ore în urmă
Un covor de-o vârstă cu Marea Unire a fost donat Muzeului de Etnografie
O piesă pe cât de rară, pe atât de valoroasă şi de bine conservată, a intrat în patrimoniul Muzeului de Etnografie Baia Mare. Un superb covor de lână, ţesut la începutul secolului trecut, într-o gospodărie de intelectuali din Bozânta Mică a fost donat muzeului de Clemenţa-Letiţia Moga. Familia din care provine proprietara covorului a fost preocupată de păstrarea şi perpetuarea tradiţiilor din acea zonă, fiind una dintre familiile care şi-a pus amprenta culturală şi intelectuală asupra satului. „Străbunicul meu, Paul Nicodim, a fost fondatorul bisericii din Bozânta Mică, undeva prin anul 1900. A avut zece copii. Toţi băieţii au fost la rândul lor preoţi, iar fetele învăţătoare. Noi, urmaşii, am păstrat lucrurile rămase de la ei cum am ştiut noi mai bine.” – spune Clemenţa-Letiţia Moga. Ea îşi aminteşte cum bunica ei, care s-a stins din viaţă la doar 34 de ani, a învăţat meşteşugul ţesutului de la mama ei, când era foarte mică. Avea doar 8 ani când a făcut primul covoraş, pe care familia încă îl mai păstrează.
Covorul donat muzeului este ţesut din lână vopsită în culori naturale, are modele geometrice specifice, iar franjurii sunt legaţi manual din aţă de bumbac. Etnologul Janeta Ciocan afirmă că, datorită dimensiunii lor (2 x 3 m) asemenea covoare se ţeseau doar în războaie speciale, nu în cele obişnuite cum existau în majoritatea gospodăriilor ţărăneşti. „Iniţial, nu m-am gândit că o să-l donez muzeului, pentru că este o piesă cu o mare valoare sentimentală, dar am realizat că aici este mult mai în siguranţă, că se păstrează mult mai bine.” – consideră proprietara. „Cu siguranţă, la felul în care a fost păstrat, acest valoros covor donat muzeului nostru în chiar anul în care demarăm o serie de acţiuni dedicate Centenarului Unirii, va prinde şi aniversarea cu numărul 200” – a adăugat Janeta Ciocan. (D.G.B.)


















