Omar Yaghi, laureat al Premiului Nobel 2025, a construit o mașină care extrage 1.000 de litri de apă din aer în fiecare zi - 1 oră în urmă
Un inter pentru CS Minaur, din vară - 2 ore în urmă
„Zimbrii” vor avea un adversar în plus în noua ediție de campionat - 2 ore în urmă
Băimăreanca Sara Șunea, printre reprezentantanții României la Prague Chess Festival 2026 - 3 ore în urmă
Un maramureșean pentru eternitate: Gheza Vida va fi omagiat la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare - 3 ore în urmă
S-a stabilit stema municipiului Sighetu Marmației - 4 ore în urmă
Viktor Orban a ordonat mobilizare militară în estul Ungariei - 4 ore în urmă
40 de persoane cu dizabilități din sistemul DGASPC Maramureș s-au mutat în locuințe maxim protejate din Tulghieș - 4 ore în urmă
„Petale zburătoare – fluturi de pe 5 continente”, o nouă expoziție la Muzeul de Mineralogie Baia Mare - 4 ore în urmă
Un elev de la Liceul Borșa, calificat la finala regională a Concursului Național de Mecanică Auto - 5 ore în urmă
Pe vremuri se făcea clacă la desfăcatul mălaiului; „Mergeau vecinii, rudenii, 6-8-10-12 persoane, mai tineri, mai bătrâni”
E toamnă, iar roadele încep să se culeagă. Pe vremuri, oamenii erau mai uniți, se ajutau mai mult unii pe alții și fiecare activitate din viața satului era un bun prilej pentru a socializa și pentru a sta mai mult cu semenii.
De exemplu, se făceau clăci la desfăcatul mălaiului.
„La fiecare casă era câte-o holdiță și să adunau sara la desfăcat. Mă ducea mama la desfăcat în vecini. Umblau de la una la alta în clacă. Erau clăci. Mergeau vecinii, rudenii, 6-8-10-12 persoane, mai tineri, mai bătrâni. Auzăm: Ia, cutare…are mălai de desfăcat, hai să merem, hai să ajutăm. Îl desfăca, îl purta în poduri cu coșurile, feciorii mai voinici, mai zdrăveni, cei mai slabi stăteau și desfăcau. În șuri să desfăca. Cei mai tineri, fete și feciori, erau mai pe la margini. Le băgau pe fete în pănușăi. Era distracție. Era frumos. Gazda pregătea mâncare. Ducea cucuruzii care erau încă în lapte și îi fierbea în oale mari. Mai fierbea gastane, că era vremea lor. Care avéu vie, făcéu on ptʾic de must. Era petrecere frumoasă după ce să găta de desfăcat. De îmbucat, făceau cozonac cu nucă că erau nucile în pârgă, erau coapte pă vremea ceie și să făceau cozonaci în cuptor.
Auzăm horile bătrânilor cântându-le și le-am învățat, am mai prins din ele.
Mândru să vede de lună
Hei, la omu cu voie bună.
La omu cu supărare
Hei, nu să vede nici de soare.
Cucuruz cu frunza-n sus
Hei, țucu-i otʾii cui te-o pus
Că te-o pus cu patru boi
Hei, țucu-ți otʾii amândoi”, din Memoria Ethnologica nr. 80-81, Colecția Maria Mirela Poduț.
L.C.H.
Foto: Costas Dumitrescu















