E toamnă, iar roadele încep să se culeagă. Pe vremuri, oamenii erau mai uniți, se ajutau mai mult unii pe alții și fiecare activitate din viața satului era un bun prilej pentru a socializa și pentru a sta mai mult cu semenii.
De exemplu, se făceau clăci la desfăcatul mălaiului.
„La fiecare casă era câte-o holdiță și să adunau sara la desfăcat. Mă ducea mama la desfăcat în vecini. Umblau de la una la alta în clacă. Erau clăci. Mergeau vecinii, rudenii, 6-8-10-12 persoane, mai tineri, mai bătrâni. Auzăm: Ia, cutare…are mălai de desfăcat, hai să merem, hai să ajutăm. Îl desfăca, îl purta în poduri cu coșurile, feciorii mai voinici, mai zdrăveni, cei mai slabi stăteau și desfăcau. În șuri să desfăca. Cei mai tineri, fete și feciori, erau mai pe la margini. Le băgau pe fete în pănușăi. Era distracție. Era frumos. Gazda pregătea mâncare. Ducea cucuruzii care erau încă în lapte și îi fierbea în oale mari. Mai fierbea gastane, că era vremea lor. Care avéu vie, făcéu on ptʾic de must. Era petrecere frumoasă după ce să găta de desfăcat. De îmbucat, făceau cozonac cu nucă că erau nucile în pârgă, erau coapte pă vremea ceie și să făceau cozonaci în cuptor.
Auzăm horile bătrânilor cântându-le și le-am învățat, am mai prins din ele.
Mândru să vede de lună
Hei, la omu cu voie bună.
La omu cu supărare
Hei, nu să vede nici de soare.
Cucuruz cu frunza-n sus
Hei, țucu-i otʾii cui te-o pus
Că te-o pus cu patru boi
Hei, țucu-ți otʾii amândoi”, din Memoria Ethnologica nr. 80-81, Colecția Maria Mirela Poduț.
L.C.H.
Foto: Costas Dumitrescu
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
